Era la un moment dat pe
TVR 1 un tip care se ocupa cu dublajul desenelor animate (
Floarea cu 7 petale - daca mai tin eu bine minte,
Candy Candy si
Sailor Moon - de acesta din urma sunt sigur pentru ca incercam sa nu pierd nici un episod). In fundal se auzeau bineinteles vocile originale, muzica si efectele sonore dar
vocea lui era cu totul deosebita. Nu se poate sa nu va aduceti aminte de el. Reusea cu usurinta enorma sa "interpreteze" toate personajele si cand ma gandesc ca in unele scene intrau cate 5-6 personaje atunci facea o treaba minunata. Totul vocii si trairea de care dadea dovada cred ca facea
Sailor Moon-ul mai deosebit. Poate nu exagerez cand spun ca avea intr-un fel acel ceva pe care poate doar vocea lui Ţopescu o avea.
La un moment dat sarmanul si-a luat o saptamana concediu si au venit doi [un el si-o ea, el pentru dublajul personajelor masculine, ea pentru dublajul personajelor feminine] care sa-i tina locul. Au fost ingrozitori. Ca dovada
TVR-ul a primit teancuri de scrisori in care se cerea aducerea lui inapoi.
Nu am rezistat sa urmaresc alte anime-uri date nici pe
TVR si nici pe alte posturi. Au fost si
Rurouni Kenshin si
Dragon Ball dar varianta de dublaj era atat de ingrozitoare incat, pe mine cel putin, ma facea sa schimb canalul.
Dublajul in engleza este si el la fel de "fara nici o noima". Parca se fac la gramada si nu dupa alte considerente. Unii dintre ei parca ar avea prune-n gura si s-ar teme sa "traiasca" personajul pe care il interpreteaza (asa cum o fac actorii japonezi). Ca intotdeauna exista si exceptii.
Miramax-ul cand s-a apucat sa dubleze
Mononoke Hime a facut-o cu actori de prima clasa (o
Gillian Anderson pentru
Moro, un
Billy Crudup pentru
Ashitaka, o
Claire Danes pentru
San, o
Minnie Driver pentru
Lady Eboshi, un
Billy Bob Thornton sau o
Jada Pinkett Smith). La fel
Disney pentru varianta dublata a filmului
Kaze no tano no Naushikaa a folosit actori nu mamaligi:
Mark Hamill sau
Patrick Stewart sau
Uma Thurman sunt doar 3 dintre ei. Si in adaptarile filmului
Armitage III apar cateva nume mai cunoscute insa nu intentionez sa vin aici cu toate exceptiile bune. Cele negative le intrec in numar.
Sunt total de acord cu cei care spun ca o serie trebuie urmarita in limba originala (limba japoneza). Americanii "distrug" in mare masura "opera" pentru ca ei o fac pentru americani - persoane obisnuite sa primeasca totul mur in gura fara sa aiba capacitatea de a "mesteca" un desert ca anime-urile japoneze. Ma indoiesc ca exista americani care sa se complice cu o subtitrare doar pentru a auzi vocea originala a lui
Batou sau a
Maiorului Kusanagi. Ar insemna un efort supraomenesc pentru a "citi" toate cele replici - doar pentru asta au fost inventate
dublajele, pentru a "mesteca" altcineva. Sunt rau, stiu, dar nu cred ca sunt foarte departe de adevar.
Ultimul punct ar fi
subtitrarea in romana. Sunt curios de ce sunt atatea persoane care sunt
impotriva urmaririi lor cu o traducere buna in limba romana. Este oare
romana inferioara
englezei? Suna oare mai bine japoneza tradusa in limba americana sau in limba noastra? Cu un singur lucru sunt de acord. Oamenii care lucreaza la traduceri lucreaza la mana a doua. Putini sunt cei ce au ca sursa varianta originala pentru ca putini stiu japoneza. Cand se face o traducere dupa alta traducere se pierde intr-adevar. Dar din cate am vazut eu la persoanele care chiar se chinuie s-o faca (si exista si pe acest site cateva exemple), ei bine acele persoane nu uita ca traduc din japoneza si de obicei urechea a inceput sa se obisnuiasca cu limba si vocabularul (fara sa vrei de multe ori). Iar cei cu experienta in domeniu pot sesiza usor forma engleza gresita adaptand-o la o limba romana mult mai savuroasa.
In cele din urma insa fiecare ramane la gusturile cu care s-a obisnuit de-a lungul timpului.
Nu-i asa?