Chat | Coyotee: [23:59] cel mai probabil boti | spyderverr: [02:43] cauta lumea ceva prin post-urile vechi sau doar sta lumea online pe prima pagina? ) | spyderverr: [02:42] Total online: 288 | spyderverr: [02:42] cica: | dmf: [05:30] blast from the past | MC Hammer: | Silver.C: [21:49] desu | Urfe: [11:59] Ziua buna | MC Hammer: | Ranma-kun: [17:44] Desu |
| Arhiva |
|
|
Outline ·
[ Standard ] ·
Linear+
...::: LIGHT and SHADOW :::...
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Demona |
Sep 14 2004, 02:01 PM
|
your Worst Nightmare
Group: Members+
Posts: 832
Joined: --
From: Hell
Member No.: 306
Points: 647
Gender:
|
...Nu se intampla nimic. Sau cel putin asa decise el. Ii era greu sa recunoasca ca simtea anumite lucruri. Iar acele sentimente cadeau greu pe umerii lui, parca un zeu ii lasase in spate o povara prea mare, pe care nu putea sa o duca mai departe. Vantul adia atat de linistit si mireasma florilor il toropeau. Era o noapte calda si in ciuda valului de sentimente care il navalise, parca se simtea oarecum bine. Avea totusi o anumita liniste interioara. Mangaie crestetul lupoaicei si zambi.
- Si tu te simti la fel? Ah, ce stii tu? Nu ai probleme prea mari?
Lupoaica il privi de parca ar fi inteles ce vrea sa spuna. Se tara pana in dreptul copilului invelit si isi lipi botul negru si rece de obrazul lui. Acesta motai si isi flutura mana in aer, enervat. Lovi botul animalului destul de puternic. Lupoaica scanci. Tharahil se intoarse catre cei doi. "De unde atat putere pentru o copila? Apoi isi aminte. Parca dorise sa stearga din memoria lui episodul cand copila muscase platosa lui, rupand-o. Ce secret ascundea acea copila? Cine era...?" Gandul se pierdu subit undeva in subconstientul lui.
Il cuprinse brusc o toropeala si casca. Se intinse langa foc si inchise ochii. Lupoaica se apropie de el. Il adulmeca. Tharahil motai sacait si ii intoarse spatele. Flutura mana in aer. Lupoaica se feri, parca deja satula de acele gesturi ale oamenilor. Scheuna parca speriata. Isi intoarse privirea catre Ambra.
Ambra se intoarse si ea ridicandu-se in capul oaselor. Nimruth se dadu cativa pasi inapoi. Incepu sa maraie. Parul aspru se zburli pe ea. O coama se ridica pe spinarea ei. Incepu sa paseasca rar, pana ajunse intre Ambra si Tharahil. Ambra zambi. Niste sclipiri haine ii luceau in ochi. Zise pe un ton mieros:
- Ce se intampla catelus? Ti-e frica de mine?
Cand Ambra se ridica dintre pieile in care pana atunci fusese invelita, nu mai arata a copil. Era o femeie in toata firea. Pasind gratios, se apropie de Tharahil. Lupoaica marai si sari spre ea. Dar se izbi de un scut invizil, care se pare proteja femeia. Cazu jos cu un scancet surd si ramase nemiscata. Ambra zambi:
-Saracu` catelus. S-a lovit. Hm, ma ocup de tine alta data...
Se apropie de Tharahil. Ingenunchie langa el si ii zimbi. Ii prinse fata intre palme si il privi lung.
- Tu dragul meu, o sa ma ajuti sa traiesc. Cauti "iertarea". Imi pare rau, dar esti prea important a sa te las sa o primesti. Un suflet pur ca al tau, dar vai, blestemat... Ce tragic. Dormi acum cavalerul meu. Te asteapta o zi grea...
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Demona |
Sep 14 2004, 04:08 PM
|
your Worst Nightmare
Group: Members+
Posts: 832
Joined: --
From: Hell
Member No.: 306
Points: 647
Gender:
|
Un scop care pentru el era ascuns in acel moment. Dar sufletul lui punea in joc forte care nu puteau fi intelese de oricine. Era mai mult decat un pion intr-o simpla joaca. Era un element cheie, dar acest lucru avea sa-l stie doar foarte tarziu sau niciodata. Intradevar, lupoaica, arcasul, copilul, fusesera toti trimisi cu un scop. Poate doar, copilul venise din propia initiativa. Dar acest lucru el nu il stia. Il stia doar Ambra. Si din necunostiinta lui de cauza, ea avea sa traga foloase.
Se ridica in picioare, controla daca Dintel era la locul ei si incepu sa priveasca in jur. O cauta pe Nimruth, dar aceasta nu era de gasit. O privi pe Ambra cum dormea. Era atat de linistita. Apoi isi aduse aminte iar. "Rupsese platosa lui cu o muscatura, o lovise pe Nimruth cu puterea unui... Apoi adormise". Si dintr-o data simti o durere de cap acuta, care pe cat de brusc aparuse si disparuse. "De ce de fiecare daca cand isi pune intrebari despre originea Ambrei se intampla sa il doara ceva sau sa adoarma?" O privi din nou. Se apropie de ea cu pasi mari. Pasi pe o ramara uscata, iar aceasta trosni. I se paru ca sunetul scos fu atat de puternic ca putea sa trezeasca din somn si mortii. Scrasni printre dinti. Nu o scapa pe Ambra din priviri. Fetita nu se misca. Nici macar nu schitase vreun gest la zgomotul facut de ruptura crengii. Rasufla usurat. Ajunse in dreptul ei. Se lasa in genunchi shi incepu sa o studieze. Parea ca orice copil de acea varsta, plapanda si fragila. Pielea de o culoare nedefinita si parca transparenta. Parul lung si buclat, de un rosu aprins. Nu mai vazuse asa par rosu niciodata. Parca nu era uman. Ochii mari si rotunzi, iar acum se intreba ce culoare erau. Alfa repede, deoarece copila deschise brusc ochii si isi intinse mainile spre el, de parca ar fi vrut sa-l inhate.
Tharahil sari in spate speriat. Nu stiu de ce se speriase mai tare. De trezirea brusca a fetitei sau de gestul ei. I se paruse la un moment dat ca dorea sa-l stranga de gat. Se ridica in picioare si lovi enervat pamanul. Ura cand se temea si dintr-o data un lucru atat de mic ii produse o stare de panica. Scoase sabia din teaca si lovi cu putere intr-un copac. Lama lui Dintel se adanci in trunchiul de lemn. Tharahil smuci sabia nervos. Reusi sa isi recupereze arma. Dar avantul care si-l luase pentru a scoate sabia din copac fusese prea puternic, iar acum, dezechilibrat, parca nu mai putea s-o contoroleze. Scapa sabia din mana, iar acesta se implanta in pamant, la cativa milimetri distanta de Ambra. Aceasta se ridicase intre timp din culcusul ei si se apropiase de Tharahil. Iar acum cavalerul statea inlemnit in fata ei, cu gandul, ca gestul lui nesabuit era pe cale sa o omoare pe tanara fata.
Ambra ocoli sabia si se apropie de cavaler. Ajunse langa el si trase de vesmantul lui. Acesta se apleca si o lua in brate, invelind-o in mantaua lui.
- Imi pare rau micuto, zise inecat.
Ambra ii prinse grumazul intre bratele mici si il imbratisa. Ii saruta obrazul apoi il privi lung cu ochii aceia mari, parca hipnotici, facand desene cu degetele ei mici pe fata lui. Tharahil zambi:
- Deci ai ochi verzi... Ca smaraldul...
|
|
|
|
|
|
|
Tenshi |
Oct 4 2004, 11:23 AM
|
Fanart MOD-nya
Group: V.I.P.
Posts: 1.173
Joined: 9-January 04
From: Arad
Member No.: 168
Points: 1.152
Gender:
|
-Smarald..... repeta Ambra privindu-l drept in ochi. Tharahil simti cum o caldura ii inunda tot corpul. Copila il privea degajata, zambind in continuare. Tharahil amuti. Ii placea sa-i simta manutele fine pe fata, ii dadea o senzatie placuta... Inchise ochii si savura momentul...
-Iti faci prea multe griji... ii sopti Ambra la ureche. Apoi isi intinse trupsorul fragil si ii saruta, pe rand, amandoi ochii. Tharahil nu schita nici o miscare si nici nu dadu semne de neliniste, desi, vorbele fetitei in alte circumstante l-ar fi tulburat...
Urmara cateva clipe de tacere, care lui Tharahil i se parura o eternitate. Nici o miscare. Barbatul tresari si deschise ochii enervat. Ambra nu il lasa sa spuna nimic. Isi puse degetul pe buzele lui si repeta:
-Iti faci prea multe griji... Apoi isi intinse buzele spre ale lui, de parca acest lucru ar fi fost cel mai natural. Privirea ei era atat de inocenta...
-Nu! Stiga soptit Tharahil si o lasa sa alunece din bratele lui. Hai, pregateste-te. Pornim...
Copila il privea uimita cu ochii ei mari.
-...Trebuie sa gasim lupoaica.
La auzul lupoaicei, privirea Ambrei capata din nou acea sclipire haina, insa Tharahil nu mai observa acest lucru...
|
|
|
|
|
|
|
Shuuji |
Nov 22 2004, 01:55 PM
|
Incepator
Group: Members+
Posts: 34
Joined: --
From: Bucuresti
Member No.: 488
Points: 10
Gender:
|
Cavalerul se ridica pentru a se pregati de drum. Nu a apucat sa faca prea multi pasi si cazu secerat. Mainile fine ale fetei cu un chip straniu de inocent erau inundate cu sangele cald al lui Tarahil. Un pumnal pe care-l avea ascuns la brau, destul de mic incat sa nu se vada dar suficient pentru a-l dobori pe paznicul ei a fost infipt in coastele acestuia. Ambra privea cum acesta se inconvoaie si cade. Sclipirea din ochii tinerei aveau sens acum. Ea nu a avut nevoie decat de un scut, pentru a putea ajunge in siguranta la maturitate. Siguranta ce ii fusese oferita de Tarahil. Acest cavaler, trecut prin lupte grele, devenise acum o piedica in calea Ambrei de a-si duce planul la bun sfarsit.
Il lasa pe Tarahil la pamant si pleca in viteza, strecurandu-se cu o usurinta iesita din comun. Fulgi moi de zapada au inceput sa se astearna pe trupul aburind de pe pamant. Parca primavara era si mai departe.
Deschise usor ochii. Vedea in ceata si o durere taioasa il face sa-si duca mana la coaste. Nu a murit. Ofteaza adanc si ridica usor capul. Langa foc era arcasul misterios si o tanara cam la 30 de ani, poate mai mult. Incearca sa se ridice dar o mana ferma il apasa pe umar si il face sa stea unde este. Era mana arcasului...
- Nu e cel mai bine sa te ridici acum.
- Cum?... cine?... ce s-a intamplat? intreaba curios Tarahil.
- Sunt Caran. Sunt arcasul trimis pentru a te ajuta, pentru a te proteja. Ai fost injunghiat de Ambra. Sau pe numele ei adevarat... Rayad. Nu a vrut sa te omoare. Stia ca nu poate. Daca ar fi facut-o ar fi fost captiva in lumea aceasta.
- Stai putin... nu poate fi Ambra... si ce lume? Si cine e EA? aratand spre tanara de langa foc.
- Eu sunt Nimruth! se auzi o voce calda, blanda, ce te facea sa te simti in siguranta.
- CE? Nu se poate... dar tu nu esti om... e imoposibil... ce se intampla?
- Eu sunt! Sunt Nimruth. Sunt spiritul acestei lumi. Aceasta este forma adevarata. Dupa cum ai vazut... pot lua si alte forme. Pot lua forma oricarei creaturi din aceasta LUME.
Tarahil puse o mana pe fata si incerca parca sa acopere tot ce vedea. Nu ii venea sa creada. Spera ca totul sa fie un vis, o imaginatie, o halucinatie.
Nu a avut prea mult timp sa se gandeasca la realismul clipelor pentru ca Nimruth l-a intrerupt cand i-a pus ceva pe rana. Ceva ce il ustura atat de tare incat urla puternic. S-a oprit din tipat si inca se mai auzea ecoul.
- Este in regula, a incercat sa-l calmeze tanara.
- Daca nu am murit, nu inseamna ca trebuie sa ma omori tu acum, spuse Tarahil tipand.
- Este pentru binele tau. Lama cutitului era otravita. Asta o se te ajute. Cel putin pentru moment.
- Cum adica "pentru moment"?
- Otrava este puternica, dar creata sa te omoare mai tarziu. Cum spuneam, Rayad nu poate omori pe nimeni. Nu inca.
- Plecam curand! spuse taios si serios Caran.
- Cum adica "inca"?
- Hai! Trebuie sa te ridici acum. Trebuie sa mergem.
- Nu merg nicaieri pana nu imi spune cineva ce se intampla!
- Tarahil. Trebuie sa mergem, altfel nu mai avem nici o sansa.
- Nici o sansa pentru ce? VREAU UN RASPUNS!!!
- Il vei avea. Dar trebuie sa mergem. Acum!
Se ridica incet si cu dureri mari facu primul pas. Rana il ardea acum, dar parca durerea ara mai mica. Chestia pusa de Nimruth incepea sa-si faca efectul. Plecara toti trei calcand pe statul proaspat de zapada ce se asternuse. Era destul de mare, semn ca Tarahil fusese inconstient cateva ore bune. Sprijinindu-se pe Caran, cavalerul pleca spre ceea ce avea sa fie cea mai mare aventura a vietii lui.
|
|
|
|
|
|
|
2 User(s) are reading this topic (2 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:
Track this topic
Receive email notification when a reply has been made to this topic and you are not active on the board.
Subscribe to this forum
Receive email notification when a new topic is posted in this forum and you are not active on the board.
Download / Print this Topic
Download this topic in different formats or view a printer friendly version.
|