Outline · [ Standard ] · Linear+ Subtitrari In Romana

[Tan]

Salut, am si eu o curiozitate in legatura cu preferintele romanilor in legatura cu sufixele de politete precum: -san, -kun, -chan (poate ca topicuri asemanetoare au mai fost facute, orice link va fi apreciat)

Asa ca intreb, daca ar fi sa vezi un anime in romana, cum ar suna mai bine, cu sau fara sufixe de politete(-san, -kun, -chan)?

[rogueman999]

Depinde de context. Daca de obicei nu sunt folosite in anime-ul respectiv, si brusc apar, atunci trebuie.

Daca de obicei sunt folosite... probabil e mai bine fara. Deci votez fara.

[DmonHiro]

Mereu. Au o semnificatie. -san nu inseamna mereu "domnul", -sama nu inseamna...api..nu are traducere.

[Moonsparkle]

Sincer nici nu imi imaginez cum sa nu fie traduse, iar in cazurile in care am dat peste asa ceva, cum ar fi"Miss Honda" in loc de "Honda-san" (Fruits Basket), ma zgaria pe ochi. Cum zicea si DmnonHiro, sufixele lor nu pot fi echivalate cu ce avem noi pentru a exprima politetea si asta pentru ca pur si simplu e alta cultura cu o total alta mentalitate cand vine vorba de relatiile dintre oameni.

Si ziceai, rogueman, ca daca apar brusc ar trebui folosite si daca apar mereu nu. Ei ce te faci in situatia in care numele apar in 99% din anime cu sufix, dar o data fara? Cum redai diferenta de sens - pentru ca exista una - data de faptul ca numele apare fara sufix?

[intellect]

Votul meu: Sufixele ar suna foarte rau in romana.

Motiv:

sufixele lor nu pot fi echivalate cu ce avem noi pentru a exprima politetea

Prin urmare, fiindcă traducerea înseamnă în acelaşi timp şi adaptare la specificul limbii române, sufixele fie trebuie echivalate, acolo unde se poate, fie dispar. N-am citit cărţi de autori japonezi traduse în română, dar presupun că acolo nu se păstrează sufixele. Idem în filme, la cinema sau la TV.

Înţeleg "nevoia" de a se traduce absolut tot şi cât mai fidel, dar uneori chiar nu e cazul. De la această concepţie s-a ajuns la criminalul "eşti bine", care zgârie ochii în toate traducerile de la TV şi, mai nou, încep să-l aud şi pe stradă.

[Moonsparkle]

Sa alegi sa traduci pe alocuri unde ti-e convenabil pentru ca noi avem asa zisele echivalente, iar in alte locuri pur si simplu sa ignori semnificatia care apartine sufixelor respective mi se pare o eroare de traducere. Nu sustin o traducere literala, "vai de mine sa nu ratezi vreun cuvant", cred doar ca se pierde din sens.

N-am citit cărţi de autori japonezi traduse în română, dar presupun că acolo nu se păstrează sufixele. Idem în filme, la cinema sau la TV.

Trebuie avut in minte si publicul tinta. Fansubberi de pe net se presupune ca traduc pentru fani, care is familiarizati cu semnificatia sufixelor. Ce apare la televizor sau in carti este pentru publicul larg, ceea ce ar putea justifica omiterea sufixelor. In plus, filmele si cartile se supun anumitor norme, is traduse de persoane care sunt privite cu o anumita autoritate, pe cand traducerile de la anime-uri pot fi facute practic de oricine.

[Hikikomori?]

Trebuie sa pun votul pentru folosirea sufixelor de oare ce altfel nu ar avea acel feel de anime, dupa parerea mea.
Dar in acelas timp cred ca in unele locuri artrebui traduse (ex. cand ii ceva oficial, sau ce ar fi considerat si pe la noi ca necesita o abordare politicoasa)

[intellect]

Sa alegi sa traduci pe alocuri unde ti-e convenabil pentru ca noi avem asa zisele echivalente, iar in alte locuri pur si simplu sa ignori semnificatia care apartine sufixelor respective mi se pare o eroare de traducere.

N-am spus "unde e convenabil", ci "unde se poate". Adică adresarea la persoana a III-a şi "doamnă", "domnişoară", "domn" pentru -san ori "domn", "Măria Ta" pentru -sama.
-chan şi -kun sunt inutile, la noi se rezolvă simplu, prin adresarea la persoana I.

Dacă e să judecăm după criteriul "publicului ţintă", atunci orice pretenţie cade din start. Se admit şi înjurăturile şi limbajul de mirc, fiindcă publicul ţintă e familiar cu ele, le acceptă. Eu consider că traducerea trebuie adaptată la specificul limbii române, în aşa fel încât ea să fie accesibilă oricărei categorii de vârstă, nu numai amatorilor genului. Cine are urechi, aude sufixele şi le înţelege repede, că nu e rocket science.

Dacă traducerea se vrea un instrument util, în primul rând de înţelegere a anime-ului, ea va fi cât mai concisă, fără a renunţa la originalitate şi culoare, dar dacă are ca scop principal să fie cool şi să strige din toate puterile JAPONIA! ANIME!, orice japonezism e musai să fie scos în evidenţă, chiar dacă se poate trăi lejer şi fără el.

[Moonsparkle]

N-am spus "unde e convenabil", ci "unde se poate". Adică adresarea la persoana a III-a şi "doamnă", "domnişoară", "domn" pentru -san ori "domn", "Măria Ta" pentru -sama.
-chan şi -kun sunt inutile, la noi se rezolvă simplu, prin adresarea la persoana I.

Sa zicem ca primele exemple ar merge, dar uneori -sama suna tradus gresit prin "Maria Ta", tinant cont ca la noi "Maria Ta" se foloseste deobicei pentru persoane de rang nobil, iar in japoneza se foloseste in diverse situatii.

Recent am intalnit intr-un anime o situatie in care personajul principal masculin se adresa celui feminin fara sa foloseasca sufixul de "-san" si pentru cateva secunde au stat amandoi si s-au uitat unul la altul, rosind. Daca nu folosesti deloc sufixul in intregul anime, in situatia asta te trezesti ca privitorul sta si se intreaba "wtf was that all about" pentru ca pur si simplu nu intelege.

Dacă e să judecăm după criteriul "publicului ţintă", atunci orice pretenţie cade din start. Se admit şi înjurăturile şi limbajul de mirc, fiindcă publicul ţintă e familiar cu ele, le acceptă. Eu consider că traducerea trebuie adaptată la specificul limbii române, în aşa fel încât ea să fie accesibilă oricărei categorii de vârstă, nu numai amatorilor genului. Cine are urechi, aude sufixele şi le înţelege repede, că nu e rocket science.

Now, now, now, don't be hasty. Ce legatura au injuraturile si limbajul de mirc (care nu sunt folosite de tot publicul, de altfel) cu felul in care redai tu sensul ca traducator? Nu e vorba de a avea in vedere obiceiurile publicului de a se exprima - in mod infamiliar, trebuie precizat, pentru ca nici mircomanii nu scriu in tezele de la scoala cu "sh" si "k" -, ci de cunostiintele lor. Tu, pentru ca esti cel care face traducerea, ai din start mult mai multe cunostiinte ca si privitorul de rand, motiv pentru care nu te apuci sa ii arunci in fata nu stiu ce termeni complicati, ci ii explici intr-un mod sau altul.

Si daca tot vorbeai de accesibilitate, sa luam un caz particular in care privitorul este surd si nu poate auzi sufixele alea ca sa se poata prinde. Dar ma rog, sa zicem ca nu poti lua in calcul nevoile particulare ale fiecarui om. Ok, publicul aude sufixul respectiv si il asociaza cu ce ai tradus tu. Pentru mine, care consider ca sufixele lor inseamna ceva mai mult decat cuvintele noastre pentru politete, zic ca persoanele alea pun semnul de egal la niste chestii care inseamna ceva diferit.

Dacă traducerea se vrea un instrument util, în primul rând de înţelegere a anime-ului, ea va fi cât mai concisă, fără a renunţa la originalitate şi culoare, dar dacă are ca scop principal să fie cool şi să strige din toate puterile JAPONIA! ANIME!, orice japonezism e musai să fie scos în evidenţă, chiar dacă se poate trăi lejer şi fără el.

Intelegere nu presupune neaparat concizie, in special cand e vorba de niste culturi atat de diferite, unde unele lucruri trebuie explicate. Oh si apropo, ideea mea nu era ca -san si -kun- si -chan si -chin sa fie pastrate pentru ca sunt cool. -_-

[intellect]

Opinia mea este că folosirea acestor sufixe nu este naturală într-o traducere în limba română.

Utilizarea lor în japoneză are raţiuni strict practice, care ţin de specificul limbii. În gramatica lor nu există gen masculin-feminin, persoana I, a doua sau a treia sau număr singular sau plural. Ei au forma de politeţe şi cea familiară a verbelor, respectiv sufixele. Asta şi contextul te ajută să deduci, ca japonez(ă), gradul de deferenţă în exprimare. Mă rog, or mai fi şi alte chichiţe pe care nu le ştiu, sunt aproape paralel cu japoneza. :)

Din fericire, noi avem adresarea personalizată şi pronumele de politeţe.
Sigur, pot folosi, într-o propoziţie simplă, sufixul: Discut cu Moonsparkle-sama sau pot traduce: Discut cu doamna Moonsparkle (doamnă, fiindcă eşti -sama, dar cred că nu greşesc prea grav dacă folosesc domnişoară, respectul cel mai înalt nu ţine neapărat cont de vârstă în limba română). Aici, totul pare OK. Dar hai să considerăm o adresare directă.

Să zicem că eu aş fi un -sama ( :D ) şi mă adresez ţie, persoană necunoscută, dar mai tânără, cu -san. Cum traduc din japoneză?

discut cu tine, Moonsparkle-san - struţocămilă nipono-română şi traducere proastă, fiindcă sufixul tău inferior m-ar îndemna să folosesc adresare familiară, ca să fac diferenţa între noi, dar aş omite faptul că suntem străini şi aş intra în conflict cu -san, care e deja "domnie". Ar trebui să mă adresez cu "dv", dar automat ne-am pune, în limba română, pe aceeaşi treaptă, ceea ce e în conflict cu ierarhizarea -san -sama.
discut cu tine (dv), dră Moonsparkle
discut cu tine (dv), dră Moonsparkle-san (pleonasm şi nepotrivire de status, "tine" fiind mai aproape de "-chan" )

sau dacă suntem amândoi persoane foarte importante:

discut cu tine, Moonsparkle-sama - ceea ce ar fi automat aiurea, fiindcă "tine" şi cu "sama" nu se potrivesc
discut cu dv, dră Moonsparkle
discut cu dv, Moonsparkle-sama - acelaşi înţeles cu varianta a doua, numai că folosesc japonezul -sama, care nu apare în dicţionarele limbii române. Pe de altă parte, dacă ar fi alături de noi şi father Moonsparkle, n-ar mai fi clar cui mă adresez
discut cu dv, dră Moonsparkle-sama - iar redundanţă, dv şi -sama exprimând acelaşi lucru

Rezultă că tocmai folosirea sufixelor poate genera traduceri aiurea şi redundanţe, de care scap dacă ignor sufixele.

sa luam un caz particular in care privitorul este surd si nu poate auzi sufixele alea ca sa se poata prinde.

Dar un japonez surd cum le-ar auzi? :)

[DmonHiro]

De ce nu intelegeti ca uneori sunt necesare si uneori nu sunt.

Daca Tetsuro este seful tau, "Sumimasen, Tetsuro-san?" atunci "Nu va suparati, domnule Tetsuro" se potriveste perfect.

Daca Myu, prietena ta din copilarie cu trei ani mai mica te striga "Ohayo, Onii-chan!"......pe aia cum o traduci fara sufixe, si pastrezi si relevanta?

Tradu "Haruka-oneesama", spusa de Yukino, din Mai HiME, fara sufixe. :D

[intellect]

"Ohayo, Onii-chan!"

Simplu. Fidel, s-ar traduce "Ce mai faci, surioară ?" Exact asta spune, nu?
Că se subînţelege "prietenă dragă care mi-ai fost ca o soră mai mică", e partea a doua. Acelaşi lucru s-ar înţelege şi într-un dialog în română.

Haruka-oneesama

Nu ştiu care este relaţia între cele două personaje, dar ce are dacă laşi pur şi simplu "Haruka" sau "draga mea Haruka" ? Caracterizarea relaţiei dintre cele două nu stă în acest apelativ, ci în interacţiunea lor anterioară. Cine urmăreşte seria o cunoaşte.

Repet, din punctul meu de vedere, traducerea înseamnă şi adaptare.

Sufixele NU sunt necesare. :)

[DmonHiro]

....si in romana asa se spune unei prietene vechi?

BTW, "onii-chan" e mai mult "fratioare".

daca lasi "Haruka", pierzi implicatia, mai ales ca nu sunt rude. "draga mea Haruka" suna mult mai rau si mai lung decat "haruka-onesama". Si e ilogic in romana.

E ca si cand lumea traduce "Mada mada" ca "There more where that came from". Asta inseamna....dar nu suna bine, e mult prea lung. Sau "ora wa yume ga miteta" in "I was seening a dream".

Doar pentru ca tu crezi ca nu sunt necesare, nu inseamna ca nu sunt. Tu esti in minoritate


E o diferenta intre traducere, adaptare, si localizare.

Tu vorbesti despre localizare, adica aducerea textului la o forma cat mai familiara limbii in care traduci. Traducerea inseamna aducerea textului la o forma cat mai apropriata limbii originale, indiferent de limba in care traduci.

Adaptarea este ce ar trebui facut, adica o combinatie intre traducere si localizare.

Exemplul tau cau Haruka este ilogic, pentru ca in limba romana nu spui "draga mea Haruka" de fiecare data cand vorbesti cu acea persoana. In japoneza, chiar se spune de fiecare data, deci daca ai traduce asa, ai face traducere directa. Dar lasand doar "Haruka" pierzi relatia dintre cele doua.

A.K.A. you need the sufix.

[intellect]

Nu, în română poţi să-i spui "soro". Dar garantat nu-i spui onii-chan. :)

Dacă nu-ţi plac surorile, pentru fraţi ai "frate-meu", "frate", "prietene" "fârtate" etc...

Stai tu şi explică-le on the fly părinţilor cu care te uiţi la anime ce înseamnă oneesama. Cu toate detaliile, să prindă înţelesul complet. Eu prefer să folosesc o expresie pe care ei s-o înţeleagă uşor.

dacă mă iau după Google,

[mada mada] ="still not there yet"/"still not quite adequate enough" (two mada's together is used as a derogatory phrase in Japanese)

[mada mada dane] = you still have lots more to work on.

Unde e dificultatea la tradus? "Mai trebuie", "nu-i de ajuns", "mai e", "mai ai"... Mai vrei? :lol:

Sunt în minoritate, dar am spatele solid. Mă susţin o gaşcă de dicţionare şi existenţa, în 99% dintre cazuri, a unor echivalente în limba română.

Înţelege că nu trebuie să traduci fiecare oftat al personajelor. Trebuie doar să te faci înţeles într-o română cât mai apropiată de cea oficial acceptată. Nici japonezii nu pot traduce fidel 100% din alte limbi. Dacă Stear îi zice lui Terry în Candy Candy "Terry-kun", deşi ăla e american get-beget şi n-are nicio treabă cu Japonia, de ce m-aş trezi eu mai japonez decât împăratul şi aş păstra fiecare idiom nipon doar aşa, ca să mă simt mai bine?

[Moonsparkle]

Well intellect does have a point cu

Utilizarea lor în japoneză are raţiuni strict practice, care ţin de specificul limbii

si

folosirea sufixelor poate genera traduceri aiurea şi redundanţe

(uneori), dar sunt acele situatii, mentionate si de DmonHiro, in care sufixele transmit ceva mai mult decat ierarhia sau politetea dintre cele doua persoane.

Caracterizarea relaţiei dintre cele două nu stă în acest apelativ, ci în interacţiunea lor anterioară. Cine urmăreşte seria o cunoaşte.

Atunci autorul de ce alege -oneesama si nu -chan? Tocmai pentru a sublinia relatia respectiva, faptul ca Yukino o admira pe Haruka, faptul ca Haruka a avut grija inca de mica de Yukino, iar folosirea asta a sufixului -oneesama e la fel de valabila ca si a oricarui alt sufix, de-asta cred ca ar trebui tradus corespunzator.

Eu prefer varianta cu sufixe, pentru ca imi place, pentru ca e mai immersive cumva, iar daca nu, varianta fara sufixe si cu notele traducatorului pentru situatiile in care e nevoie.

Varianta cu formele de politete - sau ce or mai fi - din limba in care se traduce pur si simplu nu imi place, nu imi suna natural, desi sunt de acord intr-o anumita masura cu principiul adaptarii.

[Terry_SOAD]

Am votat a doua varianta. Intr-o traducere, sa presupunem buna, arata foarte rau atunci cand lasi toate sufixele gen -san, -kun, -chan, -sama etc. Unele dintre ele pot fi foarte lejer traduse, ca de exemplu -sama care poate fi echivalat, in functie de situatie, foarte bine prin "Stapane", "Maria Ta", "Inaltimea Ta", "Luminatia Ta" etc. De partea cealalta, sufixele precum -kun sau -chan nu pot fi traduse si merge foarte bine sa renunti de tot la ele, iar traducerea la persoana I exprima cam acelasi lucru pe care il exprima ele in japoneza.
Pe mine unul ma cam deranjeaza atunci cand vad ca si grupurile mari care fac traduceri din japoneza in engleza pastreaza absolut toate sufixele cu sfintenie, cand ele pot fi traduse sau scoase din traducere la fel de usor ca in limba romana.
Deci, sunt total de acord cu intellect, am cam repetat ce ai spus tu, dar de, cam asta era si parerea mea :D . O traducere buna nu este aceea care traduce absolut orice cuvintel, ci aceea care adapteaza cat mai bine cuvintele si expresiile astfel incat celui care o vede sa-i fie cat mai usor sa intelega sensul.
Un traducator bun este cel care se remarca intr-o traducere prin transparenta si care lasa atmosfera animeului/filmului sa ia prim-planul si nu cel care iti baga tot felul de fonturi indescifrabile(God, i hate that...), care iti pune 20 de note pe episod pentru a-ti explica cuvinte lasate netraduse sau care pastreaza cu sfintenie orice sufix pe care il intalneste si face limba romana sa semene cat mai mult cu cea japoneza pentru a pastra originalitatea.

[DmonHiro]

Intellect, observ ca tu nu esti deloc atent la ce zic. Ce ai zis tu despre "mada mada" este EXACT ce am zis si eu: ca nu poate fi tradus DIRECT, ca trebuie adaptat.

Am explicat mamei mele ce inseamna, cu TOT intelesul, si a priceput din prima. Tata nici nu a avut nevoie sa-i spun, s-a prins singur. Deci nu vad ce vrei sa spui cu asta. That some people can't understand that well? Sunt deacord.

[Moonsparkle]

Terry, eu am mai spus asta pe-aici, nu e vorba de o traducere literala si de "a traduce absolut orice cuvintel", ci de faptul ca se pierde un anumit sens. Da, o traducere buna este cea care reda acelasi sens, aceeasi intentie, eu una sustin doar ca aceeasi intentie nu poate fi redata prin "echivalentele" de la noi, ca se pierde un acel ceva. Am mai avut discutii de genul acesta de mai multe ori si aceleasi argumente ca si aici au fost prezentate, pana la urma e vorba doar de preferintele pe care le ai ca traducator. Eu una vreau cat de mult se poate din sensul original, asa ca repet, nu e vorba de forma, ci de sens.

Traducerea inseamna aducerea textului la o forma cat mai apropriata limbii originale, indiferent de limba in care traduci.

Nu, traducerea nu are nimic de-a face cu formele unei limbi si asta pentru ca nu traduci o limba, ci traduci un mesaj. In plus de asta, ca traducator nu reproduci texte, ci le creezi, asa ca tot ce te priveste de la limba originala e ce vrea sa zica.

Sunt în minoritate, dar am spatele solid. Mă susţin o gaşcă de dicţionare şi existenţa, în 99% dintre cazuri, a unor echivalente în limba română.

Ma rog, mie chestia cu minoritatea mi se pare o prostie, nu e vorba de cine e in minoritate si cine in majoritate, pentru ca niciuna din pozitiile astea nu garanteaza "sa ai dreptate". La fel cum vad chestia cu "spatele solid", te sustine faptul ca in dictionare nu exista -sama? Ei uita-te doar la cate cuvinte nu existau in dictionare acuma cativa ani, dar acum exista. Eu is pro gandire personala versus reguli stabilite de altii care s-ar putea sa nu fie bune. (si nu, nu ma refer la aruncat regulile gramaticale si de alte feluri ale unei limbi pe geam, spun doar ca e un mediu relativ informal, in care iti permiti sa iti iesi un pic din tipar and use the oh so scary japanese words. cause, boys, really, take a look on some of the newspaper articles today, sunt o multime de cuvinte straine. si nu, din nou, nu e vorba de "if everybody else is doing it...", dar in ziua de azi cand esti pus in fata unui text pe care trebuie sa il traduci si intalnesti cuvinte straine, uneori nu ai ce face decat sa le lasi asa cum le-a dat mama lor si sa oferi explicatiile de rigoare) Iar echivalenta aia e din nou discutabila. :P

PS faza cu onii-chan. onii-chan e pentru boys, onee-san pentru girls :P

[intellect]

Mda, ce să zic? Putem dezbate pe tema asta până la sfârşitul crizei economice şi tot n-o să ajungem la o părere unanimă. Fiecare face şi traduce cum îi place.

Poate că sunt înfluenţat şi de faptul că lucrez de ceva vreme în domeniul traducerilor pentru TV, iar acolo regulile sunt clare: ce nu e în dicţionar nu e permis, iar adaptarea nu e opţională, e obligatorie, fiindcă trebuie să te încadrezi în nişte limite stricte.

Ca să închei subiectul: când faci o traducere, ea va fi văzută de tot felul de oameni şi trebuie să poată fi citită şi înţeleasă cât mai uşor şi rapid de oricine. Restul "broderiilor" ţin de preferinţele fiecărui traducător.

[DmonHiro]

"când faci o traducere, ea va fi văzută de tot felul de oameni şi trebuie să poată fi citită şi înţeleasă cât mai uşor şi rapid de oricine"

Ai absoluta dreptate. Dar asta e valabil numai pentru TV. La TV se poate uita oricine, la anime...sunt foarte putine sanse ca cineva care nu este deja interesat de anime sa inceapa sa se uite. Publicul tina pentru anime este compus in 80% de cunoscatori, iar acei cunoscatori prefera sufixele. Nu ma refer doar la romani, ci la intreaga lume.