Daca axi mi-a inchis topica, care putea, by the way, sa fie una singura cu toate "fictionele" mele acuma deschid alta topica, da` noah. Nu o sa fie cu useri ca votu` a fost aiurea... in fine... Deshi e cam scurt de cum v-am obishnuit eu pana acum... Fiecare inceput e mai greu... ;) Here's the first episode from the new fic...

Casa pacatelor

Episodul I ? Nimic bizar

Statea intinsa pe cearsaful negru, ce ii acoperea un pat imens cu apa. Deasupra ei treceau stele, planete, galaxii si universuri florescente, pe un fundal tuciuriu, patat cu diferite alte culori, care iti hipnotizau privirile. Nu se putea misca. Simtea durerea din stomac pulsandu-i in tot corpul. Auzea in jurul ei diferite voci. Apoi soapte si rasete. Nu stia de unde veneau, dar o faceau sa se infurie ori de cate ori le auzea. Apoi incerca sa le uite, asemenea amintirilor dureroase ce vesnic ii frangeau gandurile sau visele, trasformand totul intr-un cosmar? pana si viata ei. Auzi de undeva din departare vocea surorii ei mai mici. Dar ea nu era departe. Era chiar langa ea, acolo, pe podea, proptindu-si barbia in salteau lichida. Si ii vorbea in acele momente, dar ea nu auzea. I se facuse rau de cata durere simtea. De la durere psihica si sufleteasca, se trasformase in durere fizica, care o facea sa vomite. O simtea ca un bol greu, varat in stomacul ei cu forta si fara mila, de o creatura hidoasa si rea. Uneori ii venea sa renunte la tot si se imagina pierduta pe un munte, gasindu-si sfarsitul sunt zapada alba ce se presara din cer. Dar totdeauna o raza de soare calda topea totul si o readucea la viata. Si intodeauna acea raza era insotita de o voce copilaroasa ce ii spunea atatea si o intreba atatea si vesnic ii cerea parerea? Isi intoarse privirile catre fata ce statea pe podea si ii zambi duios, ciufulind-i parul care ea pana atunci si-l periase foarte minutios. Cea mica se impotrivi, dar vazandu-i privirea, nu mai zise nimic. Se ridica de jos si o imbratisa, apoi zise:
- ? Te iubesc Nyla?
Nyla zambi si ii raspunse:
- ? Si eu pe tine Nime?? Si eu pe tine, adauga aceasta in soapta?


Statea intins pe iarba verde. Deasupra lui treceau norii albi, pe un fundal albastru, placut pentru ochi. Nu se putea misca. Simtea durerea din stomac pulsandu-i in tot corpul. Auzea in jurul lui diferite voci. Apoi soapte si rasete. Stia ca radeau si vorbeau de el. Era fraierul liceului. El era victima celor mai crude si mai frecvente farse ale ?celebritatilor? din scoala. Iar de data aceasta nu fusese altfel. O alta zi din viata lui se scurgea pe langa el si simtea cum se afunda tot mai tare intr-o tristete, pe care nici cel mai mare poet al timpurilor nu ar fi putut-o descrie in versuri. Sau rusinea... Mai ramanea frustarea, care se trasforma treptat in ura. Fata de ei, cei din jurul lui, fata de el? Pentru ca nu era in stare sa le tina piept lor. Dar EI erau mai multi, iar EL era unul singur. Totdeuna a fost singur? Chiar daca parintii lui ii spuneau ca il iubesc si stia asta, il lasasera singur, pentru ca era asa? destept si reusea sa se descurce singur. Dar uneori nu putea. Iar acum, parintii lui chiar daca doreau sa ii fie alaturi, nu mai dorea el sa ii vada. Acum dorea sa fie singur. Sa nu mai auda rasetele si soaptele uracioase. Dorea sa dispara toti si sa ramana el singur? El cu durerea lui. Dar o voce il facu sa tresara. Era ?salvatorul?, Raoul.
- Gordon? Esti bine? se auzi vocea tanarului.
Gordon dadu aprobator din cap si incerca sa se ridice, apoi zise:
- ? Da? cred?

Statea intinsa pe podeau insangerata. Deasupra ei treceau umbre pe un fundal negru, deranjator pentru ochi. Simtea durerea din stomac pulsandu-i in tot corpul. Auzea in jurul ei diferite voci. Apoi soapte si rasete. Se ridica speriata de jos si o lua la fuga pe coridorul lung. Deschise o usa, repezindu-se la manerul auriu, patat pe alocuri cu rugina... sau era sange? Il invarti si pasi in incaperea care i se deschidea in fata, dar talpa ii aluneca in clipa cand pasi pe parchetul in putrefactie. Se prabusi pe spate, inaclaindu-se intr-o materia vascoasa ce acoperea podeaua. Se ridica de jos scarbita si privi in jur, dar nu deslusi prea multe. Isi privi palmele in lumina palida a lunii ce ajungea in incapere de undeva de afara. Deslusi pete de sange ce ii acopereau mainile si vesmintele. Nu reusi sa tipe, iar privirea ii fugi la cateva umbre care parca atarnau de undeva de sus. Respira sacadat si greoi, incercand sa nu se inece. Privi iar umbrele, apoi intelese. Erau niste cadavre ce atarnau spanzurate pe perete. Cine stie de cand erau acolo, dar nu mai avea mare importanta pentru ea in acele momente. Auzi in spatele ei un huruit. Bataile inimii incepura sa se inteteasca. Se ridica de jos, incercand sa isi mentina echilibrul. Dar cand in sfarsit reusi sa se stea in picioare, se simti smucita in spate de ceva. Scanci speriata. Vazu o umbra ce ii prinse trupul intr-o stransoare insuportabila, doi ochi haini si un ranjet? si vocea? Era cea a mamei ei care ii canta un cantec de leagan? Dar mama ei murise cu cinci ani in urma? Amuti. Era imposibil? Dar acum cantecul se stingea, precum viata ei?

***

TO BE CONTINUED...