Advanced Member
Group: Members+
Posts: 198
Joined: 20-December 05
From: Bucuresti
Member No.: 2.027
Points: 432
Gender:
|
NOROCUL MARII SI NOROCUL MUNTELUI
Printul Ninigi era nepotul Zeitei Soarelui, Amaterasu si datorita originii sale nobile i se spunea '' nepotul divin''. I se dusese vestea pentru bunavointa si dreptatea sa si astfel domnea intelept in tinutul creat de inaintasii sai. Dupa un timp, se casatori si i se nascura doi fii. Cel mare se numea Hosusori, iar cel mic Hikahohodemi; si asa ,luni dupa luni si anotimp dupa anotimp ei crescura mari si puternici iar frumusetea, iuteala si indemanarea lor in lupte erau renumite pana in cele mai indepartate insule ale tinutului sfant. Desi semanau ca trasaturi, se deosebeau unul de celalalt prin cate o particularitatea care ii facea unici: fratele cel mic tinea in maini norocul muntilor in timp ce fratele cel mare, pe cel al marii. De cate ori Hikohohodemi pornea la vanatoare prin salbaticie cu arcul si sagetile sale nepretuite se intorcea acasa cu prada bogata in blanuri si pene. Cand Hosusori pornea pe mare cu carligele-i stralucite, barca i se umplea cu pesti din adancuri. Intr-o buna zi cand se intalnita, unul venind din munti , celalalt de pe apa, fratele cel mic zise: '' Onorabilul meu frate, zi de zi nu facem altceva fiecare, decat sa vanam aceleasi vietati de prin munti si ape ceea ce este foarte monoton. Hai sa schimbam norocul macar pentru o zi. Uite, eu iti dau minunatul meu arc cu sageti si tu, in schimb imi vei da carligele tale lucitoare!'' Dupa un timp de tacere , cel mare raspunse: " Nu! Nu pot sa fiu de acord cu ceea ce-mi propui." "Dar, frate mai mare , ce rau ar putea sa ni se intample ? Ba dimpotriva, gandeste-te cat de interesanta si inedita ar fi aceasta experienta'', il indemna tanarul. Dar acesta ramase neclintit in hotararea sa.Cel mic insa, i se adresa din nou: '' Frate-mare, du-te macar o data in munti . Ia arcul meu si pune-i cea mai supla sageata pe care o am, apoi incordeaza-l si vei auzi cel mai dulce sunet din lume atunci cand vei slobozi sageata impanata catre tinta. Pasari cu penajul de toate culorile si fiare cu blanuri de tot felul iti vor cadea prada. Haide, incearca macar o data , te rog eu!" Pana la urma Hosusori ceda si consimti schimbul , dar numai pe durata unei singure frecari a soarelui pe cer. Ii dadu si fratelui sau carligele impreuna cu lungi sfaturi asupra modului de folosinta si a grijii necesare fata de acestea si primi in schimb, arcul si sagetile. Tanarul porni inspre mare. Pescui toata ziua , dar nici macar o fata in undita. De nenumarate ori lansa carligele stralucitoare pentru a le scoate , de fiecare data , goale. Cum ziua era pe sfarsite , mai arunca , o ultima data, foarte departe. Simti o muscatura puternica si zmuci firul cu toata puterea. Auzi apoi un trosnet si spre disperarea lui , cand ridica undita , constata ca pretiosul carlig se rupsese. In acest timp ,Hosusori era in munti dupa animale si pasari. Batu muntele toata ziua , dar nimic nu aparu in batiaia sagetii, pana seara tarziu. Cu picioarele ranite, sangerand ,isi zise cu naduf: " Ce prost am fost sa schimb norocul meu pe mare cu ghinionul asta pe munte. N-o sa-mi mai las din mana unditele si carligele de acum inainte'' , isi promise in sinea lui si, hotarat, cobora pantele indreptandu-se catre mare. Acolo il gasi pe fratele sau sezand pe o stanca langa tarm privind lung adancurile intunecate. '' Ti-au adus noroc carligele mele? intreba el apropiindu-se. '' Norocul pe mare nu este norocul meu'' , murmura tanarul drept raspuns. '' iar norocul muntelui nu este a meu'' , zise fratele cel mare cu tarie. Am cutreierat cat a fost ziua de linga, am pandit potecile , dar nici urma de vietate pe dealurile alea, unica prada a mea consta in propriile-mi picioare ranite si scrantite. Dar am primit in schimb o lectie; ca nu trebuie sa fortezi norocul. L-am maniat pe tatal nostru ceresc care ne-a daruit , fiecaruia, la nastere cate un noroc anume. Asa ca, iata-ti arcul si sagetile. Da-mi si tu unditele si carligele si sa ne fie invatatura de minte. '' Cand tanarul ii spuse fratelui sau ca, din nefericire, carligul sau se pierduse, mania acestuia fu asemeni furtunii. In zadar isi ceru iertare cel mic, in zadar incerca sa-i explice intamplare; furios Hosusori nu vroia sa aud nimic. Tranti arcul si sagetile de pamant si disparu in bezna ce-i inconjurae. Hikohohodemi ramase profund intristat de plecare fratelui sai. Toata noaptea statu pe stanca de langa mare, nemiscat si nefericit, iar cand zorii se ivira, se hotara sa-si sacrifice sabia pentru a-i face din ea carlige noi lui Hosusori. Cinci sute de ace croi , in zilele urmatoare , din metalul spadei si i le oferi fratelui sau drept recompensa pentru cel pe care il pierduse in adancuri. Dar acesta le arunca cat colo , insistand sa i-l gaseasca pe al lui. Ranit inca o data de duritatea fratelui sau, juniorul incepu sa rascoleasca tarmul , zi si noapte , sperand , in disperarea sa, ca mareea sa arunce afara carligul. Dar cautarile sale ramasera zadarnice si in cele din urma se arunca pe nisip si incepu sa planga amarnic .Planse timp indelungat de i se udasera leoarca manecile camasii, cand , deodata simti o atingere pe umar si, ridican ochii, vazu figura blanda a unui batran. '' Tu trebuie sa fii baiatul cel mic al nepotului ceresc , asa este?Da' de ce plangi cu atata naduf?'' , zise batranul asezandu-se alaturi. Surprins de ciudata aparitie, mai ales ca se credea singur pe plaja, Hikohohodemi isi sterse totusi lacrimile si-i raspunse: " Aveti dreptate, domnule. Sunt printul Hikohohodemi , fiul mai mic al printului Ninigi. Dar dumneavoastra cine sunteti?'' Batranul zambi si spuse: '' Ma numesc Shihotsuchi si sunt Stapanul Mareei. Ce te-a intristat atat de tare incat sa plangi? As putea sa te ajut cu ceva? " Daca sunteti intr-adevar Stapanul Mareei, ar trebui sa cunoasteti adancurile cu tot ce se afla in ele, nu-i asa domnule?'', zise Hikohohodemi. '' Asa este'', replica Zeul Mareei. Atunci Hikohohodemi ii povesti toata intamplare ce-i cauzase atata tristete , iar batranul il asculta cu luare-aminte si rabdare. Cand tanarul print termina de vorbit, ii spuse: " Ai putea cauta la nesfarsit carligul acela fara nici o sansa de a-l gasi. Dar eu te pot ajuta.'' Spunand acestea batranul scoase din sacul lui un pieptene pe care-l arunca la pamant si pe data, din nisipul unde cazuse rasari un palc de bambusi. Batranul taie bambusii impletind un cos fara nici o cusatura, fara nici un gol si cand il termina rosti ..........................................................................................................................
|