Ma gandeam ca cei care stiu sau au vreo legenda sa o puna aici. Eu am puss una dar e in engleza k nu am chef sa o traduc

In the kabuki play Bancho Sarayashiki, Okiku is a maid at the mansion of the Japanese samurai Tessan Aoyama. The samurai wants to seduce the cute girl but she rejects his advances. Aoyama uses a trick. He hides one of ten valuable Dutch plates and threatens Okiku to make public that she had stolen the plate unless she agrees to become his mistress. In her desperation Okiku throws herself into the well and drowns.
Okiku's ghost comes out every night, counting from one to nine and then breaks out into a terrible howling and sobbing. Finally Aoyama goes insane by the daily apparitions at night.

Salutare! Primul meu post in acest forum in caz ca e de vreun interes Probabil ca nu Mi-a placut ideea de a vorbi despre legendele si miturile Japoniei, chiar mi se pare un subiect interesant. Am gasit pe net un link cu niste legende care ar putea fi interesante:

http://www.dragonstrike.com/mrk/myths.htm#badge

Si pt ca tot suntem aici... Nu stiu daca cineva a avut ocazia sa dea peste "Tales of Old Japan" de A.B. Mitford de la Wordsworth Editions. Eu am primit-o de cadou (lucky me ) si sincer mi se pare o carte foarte interesanta. Toti cei pasionati de subiect ar gasi-o chiar foarte interesanta as zice eu.

[edit by Kisa] Welcome! Daca tot esti membru nou, d c nu iti faci un topic in sub-forum-ul pt noi veniti?

Pentru cei interesati am eu legende si povesti japoneze.O sa pun aici treptat din ele.

NASTEREA JAPONIEI
I Tokamagahara
La inceput,nu exista in univers decat un miez inert de materie.Nu avea nici forma si nici dimensiuni si se pierdea in infinitate.Haos era totul.Cerul si Pamantul erau una,amestecate ica albusul si galbenusl unui ou batut prin ere la nesfarsit.Eternitate dupa eternitate se succeda fara schimbare.Apoi ,dintr-o data se porin mare prefacere su sunete ciudate umplura nemarginitul,tacutul Univers,cand din masa informa incepura sa se desprinda partile usoare si pure,impranstiindu-se inafara,in timp ce bucatile grele si mari cadeau impreuna ,pana cand se separara definitiv.
Elementele fine,usoare se raspandira constant urcand mereu,lasand in urma masa densa.Unele dintre ele ,ca si cum nu s-ar fi hotarat ce trebuie sa faca,se unira in nori nenumarati care,inconjurati de spatiile vaste,alcaturia un paradis ce fu numit Takamagahara-Inaltele Campii Ceresti.
In acest timp ,masele grele se scufundau mereu incercand sa prinda forma,si asa mai trecu o vesnicie.Privita din inaltimile ceresti,bucata cea densa se vedea acum,uriasa si intunecata si fu numita Pamant.
Astfel se nascu cerul Takamagaharei si Pamantul si odata cu ele,legenda nasterii Japoniei.

Ele sunt mai lungi si impartite in scurte capitole asa ca eu o sa incerc sa va scriu cate un capitol daca sunteti doritori

da, sigur ca dorim.....cu cea mai mare placere le vom citi....
faci cumva japoneza?!
ja ne.

da,shinju,fac japoneza de ceva timp....daca sunteti interesati o sa continui sa scriu in fiecare zi:)

II Izanagi si Izanami

Timpul trecu si 3 zeitatii venira pe lume in Inaltele Campii Ceresti:Ameno-Minaka-nushi(Nobilul Stapan al cerului de mijloc);Taka-mi-musubi (Marele nobil zeu al Cresterii)si Kami -mi-musubi(Marele nobil zeu al Casatoriei).Cei trei priveau in jos ,catre Pamant.Vazura dezordinea ce domnea;totul era confuz si nu se zarea vreun semn de viata pe marea suprafata inerta.
Statura asa,mult timp uitandu-se si sfatuindu-se intre ei,ce s-ar putea face pentru a aduce acolo viata si ordinea.
"Putem vorbi pana ni se usuca gura,ca tot nu putem schimba starea lucrurilor",exclamara ei deznadajduiti.Dar,apropare ca un raspuns spontan dat neputintei lor, o noua generatie de zei tineri si increzatori aparu in Inaltele Campii ceresti.Fusera trimisi de Stapanul Cerului a carui prezenta divina se simtea in toata Takamagahara si care,cum spuneau inteleptii,era adevaratul creator al acesteia.Tinerii zei isi unira fortele cu ale celor trei zeitati varstnice si dupa lungi deliberari decisera sa trimita doi dintre cei mai tineri si curati dintre ei pe Pamant pentru a stavili haosul si a-l invesmanta in frumusete.
Primul dintre cei doi alesi pentru aceasta extraordinara incercare se numea Izanagi si era inalt si mladios ca o salcie.
Perechea lui Izanami,o tanara cu maniere alese,delicata in vorba si frumoasa precum cerul ce umplea Inaltele Campii ceresti.
Toti cazusera de acord ca nu se puteau gasi altcineva mai potrivit decat ei,atat de bravi si neprihaniti pentru sarcina aceasta.Dupa ce alegerea a fost facuta,Stapanul cerului ii cheama pe Izanagi si Izanami si le spuse;
"Ati vazut ce se-ntampla pe Pamant.De prea mult timp se afla in starea aceasta ,fara sens si inert ca o meduza in voia valurilor spatiului.Nimic nu se naste,nu creste,nici randuiala nu exista pe Pamant;doar mizerie si intuneric.Duceti-va ,deci,copiii mei si infaptuiti.Alegeti usurinta de greutate;asezati-le astfel incat sa creati placere prin contrastul lor.Puneti randuiala acolo unde nu exista nimic;instaurati legi in locul anarhiei incat sa creasca si sa se implineasca toate cele.De voi depinde,pruncii mei,sa-mi faceti din pamant un tinut frumos si bogat."
Cand Stapanul Cerului termina de vorbit ,ii inmana lui Izanagi o sulita mestesugit lucrata,avand in capat un glob de o rara stralucire si frumusete.Nu era alta decat legendara sulita Amanonuboko,una dintre comorile Inaltelor Campii ceresti.
"Aceasta sulita este simbolul meu,spuse El,cu ea veti implini porunca."
In acest timp tinerii se inchinara piosi,Stapanul Cerului ridica bratul si in spatiul mirific al Campiei sclipio lumina.Aluneca incet,apropiindu-se ca un inel de spuma solitar,purtat pe crestele valurilor marii ceresti.Toti vazura apoi ca era un bulgare imaculat de nori,inconjurati de altii,mai mici,colorati in culorile campiei eterne insesi.Lumina se opri la picioarele tronului ceresc iar Stapanul Cerului le spuse lui Izanagi si Izanami:
" Iata-va caleasca cu care veti putea calatori prin spatiu dupa dorinta.Si acum ,mergeti!"
Izanagi si frumoasa lui se urcara in trasura de nori care se scufunda catre Pamant sub privirile calauzitoare ale celorlalti,ducand cu ea pasagerii ceresti.
Pe masura ce se departau,vazura cum din ochii zeilor ramasi,un arc de lumina colorata aparu curbandu-se prin spatiu spre Pamant.Era curcubeul-podul ceresc-scaldandu-i pe Izanagi si Izanami in razele sale coboratoare...

Imi cer scuze pt greselili care se mai strecoara,dar nu sunt intotdeauna atenta la ce tastez mai ales daca mai sunt cu ochii si in carte.
Sper sa va placa!

III PODUL CERESC

Izanagi si Izanami plutira pana ajunsera in Dreptul Cheii de bolta a curcubeului.Acolo se oprira si,mana in mana,coborara din trasura de nori pe podul colorat.Se oprira o clipa privind in jur.Deasupra era cerul albastru,stralucitor si bolta cereasca;dedesubt,insa,doar intunericul si nemiscarea.Curcubeul se curba in departari ,disparand in ceata groasa si nu se mai putea vedea nimic in materia pamanteana.
Dupa cateva momente de nehotarare,Izanagi ii spuse lui Izanami:
"Trebuie sa coboram prin ceata,dedesubt,pentru ca acolo se afla Pamantul,tinta noastra."
Tinandu-se de mana si cu lancea Amanonuboka tinuta de Izanagi ,cei doi pornira in jos pe Podul ceresc.In curand ceata groasa ii invalui scufundandu-i in intunericul noptii.Mersera astfel pana la capatul Podului.Acolo facura o pauza,tulburati cum erau,din cauza ca nu puteau vedea nimic si nimic nu simteau in afara de atingerea propriilor maini.
''Deci asta e Pamantul?'',intreba Izanami nedumerita.
Izanagi nu-i raspunse,dar isi infipse lancea in vartejul de ceata;aceasta se scufunda cu usurinta,drept pentru care incerca din nou,in alt loc sperand sa nimereasca ceva solid dedesubt.Nimic.De nenumarate ori,oriunde ar fi incercat,ceata ceda mereu varfului ascutit."Doamne!,exclama el deprimat,parc-am sta pe o meduza,vorba Stapanului nostru ceresc'.
Nici nu termina bine de vorbit ca ceata incepu sa se ridice si fura inconjurati de lumina.Totodata,sulita vibra scurt in mainile lui Izanagi care,ridicand-o ,vazu un bulgare de lut cazandu-i din varf;apoi altii si altii,ca intr-un miracol unindu-se cu primul ,in timp ce apa se scurgea din varful lancii catre margini.
Pe masura ce ultimele firisoare de ceata se destramau,cerul aparea tot mai luminos.Cei doi tineri zei privira in jos de pe podul ceresc.Totul stralucea reflectat in albastrul seninului,iar in mijlocul vidului,dedesubt,undeva aparu o insula,inconjurata de o mare albastra si calma.
Tinandu-se usor de mana,cei doi priveau miracolul.Izanagi impunse cu sulita in mai multe locuri ale insulei:"E tae,Izanami,e tare!",striga el bucuros,intorcand capul spre ea si aratandu-i varful lancii."Ne-o spune sulita divina!".Isi intoarsera din nou privirile inspre insula ,plini de bucurie cand,deodata,Izanami exclama:"Haide,s-o exloram pe de-a-ntregul!".Si,inainte ca Izanagi sa fi putut raspunde ,ea sari de pe Podul ceresc pe nisipul cald al uneia dintre plaje;Izanagi o urma si amandoi jubilau simtind pamantul de sub talpi,auzind plescaitul marii printre coltii de stanca ce inconjurau plaja alba.
Batura insula de la un cap la altul,bucurandu-se de tot ce vedeau,privind muti de incantare oceanul ce crestea in jurul pamantului abia nascut."E atat de mica insula noastra,dar cat e de minunata,nu-i asa?",spuse Izanami,dar Izanagi nu-i raspunseci,doar radea fericit.
Ajunsera la un mic platou si pe cand se odihneau unul langa altul privind cerul,Izanami spuse deodata:
''Izanagi,suntem primii zei din Inaltele Campii ceresti care pun piciorul pe acest Pamant.Aceasta este de acum casa noastra pentru totdeauna.
Hai sa ridicam un templu pe acest platou,sa ne traim vietile in pace si sa-i multumim pe slavitii zei."
Izanagi fu incantat de idee si zise:
"Chiar asa'o sa-l construim cu mainile noastre ,iar in mijloc vom ridica o coloana inalta pana la cer.Astfel ,ne vom simti aproape si de fosta noastra casa''.
Ingenunchiara apoi si ,ridicandu-si privirile catre Inaltele Campii ceresti,ii implorara pe zei sa-i binecuvanteze si sa-i intareasca in vointa lor.
Munceau astfel zi de zi.Templul se contura incetul cu incetul iar coloana din mijloc impungea cerurile.
In cele din urma ,veni si vreme botezului.Izanagi si Izanami dadura nume insulei,templului si coloanei;Si in genunchi se rugara fierbinte Parintelui Cerului sa le sfinteasca adapostul.

Ai reusit sa-mi atragi atentia asupra povestiii tale,asa ca am devenit una din cititoarele tale.Imi place povestea ta cu legenda aldonza,este interesanta,mai ales ca mie imi plac f mult sa citesc.Eu vreau sa citesc in continuare povestea ta asa ca astept sa mai scrii alte capitole(continuarea).Sant f interesata ce va urma in aceasta poveste.

IV NASTEREA INSULELOR

Timpul trecea pe insula minunata.De jur imprejur staruia vastitaatea albastra.Adeseori,stand pe locul cel mai inalt al pamantului,Izanagi se intreba daca n-ar putea veni vre-un oaspete din ceruri care sa-i onoreze cu prezenta sa.Intr-o buna zi ,cum sta holbandu-se ganditor,vataluci mari de ceata se stransera imprejuru-i ,marile incepura sa fiarba,iar valurile izbeau tarmurile insulei.La scurt timp insa,pana sa se dumireasca ,ceata se rupse si un fel de acoperis ,cum ii pare,rasari in fata-i.Era cerul care se despartea ,in sfarsi,de ape si lumina inalturile cu propria sa stralucire.Emotionat la vederea acelei privelisti,Izanagi stiga la Izanami:"Vino repede!Vino! Se naste o lume."Auzindu-i strigatele,Izanami aparu in fuga,minunandu-se impreuna ,privins insula ce-si dezvaluia in fata lor noua frumusete.
Izanagi spuse,la un moment dat:
"Cand am fost trimisi din Takamagahara in aceasta lume de jos,Parintele Ceresc a schimbat-o dintr-o magma haotica intr-un pamant minunat.A facut asta tocmai pentru ca noi sa putem trai aici si sa asezam credinta si frumusetea in locul haosului.
Insula aceasta careia i-am zis Onokoro e de vis,dar este prea mica.Trebuie sa imploram ajutorul ceresc,sa ridicam alte si alte insule ,mai mari,pe care lumea sa se nasca si sa creasca."
Vorbele sale fura pline de emotie animate de revelatia noii creatii.Luand-o pe Izanami de mana el o duse atunci catre altar unde,impreuna se rugara fierbinte sa primeasca binecuvantarea pentru noua lor misiune.Apoi se ridicara in picioare iar Izanagi,dupa o mica pauza spuse:
"Izanami,pentru a putea crea celelalte insule trebuie sa devenim sot si sotie.Pentru asts vom pleca in jurul pamantului in directii diferite,iar cand ne vom reintalnii ne vom cunoaste cu adevarat!".
Si astfel se despartira;Izanami merse spre stanga,Izanagi spre dreapta.
Cand se reintalnira dupa ocolul columnei,prima vorbi Izanami,spunand:
"Ce placere sa intalnesti asa o mandrete de baiat!"
Izanagi,desi spuse la randu-i :"Sunt preafericit sa intalnesc o domnita asa de frumoasa'',avu o unda de nemultumore in glas.Cu toate acestea se imbratisara si devenira sot si sotie,dar de atunci inainte bucuria disparu.
Dupa un timp Izanami ii nascu divinului ei sot un baiat care insa, spre disperarea lor ,era slab si moale ca o lipitoare.
"Cu siguranta,ii spunea Izanagi,aceasta este o pedeapsa a Parintelui Cerurilor ,pe care l-am nemultumit.Nu trebuie sa tinem copilul acesta care e o prevestire rea",drept pentru care il aseza intr-o luntre de trestie si-l lasa in voia valurilor oceanului.Multe zile,dupa intamplare ,cei doi fura deprimati si nefericiti.
.........................................................................................................................

................................................................................................................................
Apoi,intr-o dimineata,tanarul sot,dupa ce-i consulta pe zeii Inaltelor Capii ceresti ii spuse nevestei sale:
"Zeii sunt nemultumiti din cauza ca ai vorbit prima dupa ocolul Columnei ceresti.Barbatul este cel care trebuie sa preceada femeia-asa mi-au zis -asa ca va trebui s-o luam de la capat."
Zis si facut ;se intalnira din nou si de data aceasta Izanagi vorbi primul,spunand:
"Zeii sunt ingaduitotri cu mine,de vreme ce-mi scot in cale o asemenea fata frumoasa'',la care Izanami replica:
"Ma iubesc ,pesemne,zeii prilejuindu-mi intalnirea cu un tanar asemenea tie."
Si s-au privit apoi multa vreme ,simtind cum se cuprind de un farmec aparte pe masura ce o schimbare profunda le transforma sufletele.Dragotea lor era plina de sensuri noi si de comunicarea cu pamantul pe care se aflau.
In seara aceea,cei doi tineri semizei-discutara aprins despre noile insule pe care sperau sa le creeze si se rugau fierbinte sa fie indrumati in acest sens.Pe cand stateau ingenunchiati in fata columnei Amanomihashira,cerul incepuse sa se umple de raze calde,aurii.Maiestos,apoi, soarele se ivi coborand lent de dupa Podul ceresc;si o lumina din ce in ce mai rosie imbratisa marea,iar valurile raspundeau cu reflexe purpurii,roz si albastre.Cazand mereu soarele devenea stacojiu,pe cand umbrele se alungeau si se intunecau din ce in ce.Insula iradia caldura,iar columna Amanomihashira stralucea intr-o lumina nepamanteana strapungand cerul.
Pe masura ce soarele era inghitit,incet de nemarginitul ocean,ultimele raze atingeau valurile ale caror creste se spargeau apoi ca talazurile ,in cascade de stele pana cand se intuneca de-a binelea;o nopate de abanos acoperi marea sin inveli insula ca-ntr-o mantie.Nu se mai auzea nici cel mai mic zgomot,totul parea ca incremenise.
Era,insa,linistea dinaintea furtunii.In curand ,oceanul incepe sa se ridice,iar valurile devenira uriase; se auzea marea umpland aerul,iar vantul puternic aduna apele in bulboane furioase.Noaptea-ntreaga mugi marea,in furtuna ; inspre zori totul se linisti iarasi,ca orin farmec.
Cand Izanagi si Izanami iesira din templu,ramasera transfigurati.In fata lor se zarea tarmul curbat al unei insule imense iar undeva,in zare se ghiceau altele si altele.Cei doi pornira incantati sa-si viziteze noile domenii.Mersera din insula in insula ,minunandu-se de fiecare.Opt asemenea insule numarara si hotarara sa le numeasca in ordinea aparitie:prima fu Awagi, a doua Honshu;apoi insula Shikoku,urmata de Kyushu-Oki si Sado erau gemene-Tsushima si,in fine,Iki.Pe toate la un loc le numira Tinutul celor Opt Insule Mari.
Dar mereu noi pamanturi apareau zilnici si Izanagi calatorea sa le vada pe fiecare.Uneori il insotea si Izanami,dar cum avea multa treaba in temple ,lungile calatorii i se pareau extenuante.Intr-o zi Izanagi ii zise:"Izanami,draga mea nevasta,acum ca avem toate aceste insule,cred ca sarcina noastra este in buna masura incheiata.Te vad foarte obosita si asta ma ingrijoreaza.Ce ti-ar placea sa faci ca sa te relaxezi?te rog ,nu mai munci asa din greu".Izanami asculta supusa vorbele sotului ei,apoi raspunse cu o voce blanda:"Dragul meu,nu-mi doresc nimic altceva decat sa traim aici ,in pace si multumire.Dar cum avem atata loc acum,ma rog sa mai nasc si alti copii,sa ne fie ajutor si bucurie in viata."
Si ruga-i fu ascultata astfel ca in anii urmatori venira pe lume multe odrasle.Primul fu Spiritul Marii,al doilea Spiritul Muntelui si apoi,unul dupa altul
spiritele ogorului,copacilor,raurilor si a celorlalte parti ale naturii.
Sub indrumarea lor grijulie insulele infloreau de frumusete.In curand se nascura si anotimpurile iar adierea vanturilor si ploaia le raspandira prin munti si prin campii.Peste tot paduri crescura ,dese si puternice si prin cranguri stoluri de pasari cantatoare isi aflau salasul.Recoltele erau tot mai bogate si intreaga flora exploda inflorind abundent.
Izanagi si sotia sa traiau in cea mai mare multumire inconjurati de familia lor si cand li se nascu o fetita,zeita a soarelui,bucuria lor fu nemarginita.Fata era neasemuit de frumoasa;intregul ei corp radia de o asemenea splendoare incat peste tot pe unde mergea umplea spatiile intunecate cu lumina si stralucire.O numira AMATERASU.La putin timp dupa aceea,li se nascu si zeul Lunii si stralucea si el,numai de soare intrecut in splendoare.
Lumina lui era moale si pala si bantuia printre umbrele intunecate ale serii despartindu-le cu razele sale tacute.Ii zisera Tsukiyomi.
Cand se nascu si un zeu al marii,pe trupul sau verde-argintiu se reflecta unduin in nunate subtile lumina splendida a frumusetii fratelui si surorii sale.
Intr-o zi,pe cand Izanagi si Izanami stateau de vorba,lui Izanagi ii veni brusc o idee si incepu sa rada:''Izanami,zise el, intre toti copii nostri minunati,nici unul nu reprezinta Focul.E drept ca fiica noasta,Amaterasu, este Zeita soarelui,dar avem nevoie langa no de un zeu doar al Focului.Sa ne rugam sa ni se nasca un asemena fiu."
Si iarasi,rugamintea lor fu ascultata si un baiat puternic si inflacarat li se nacu;ii dadura numele Kagutsuki-zeul Focului.
Nasterea insa se dovedi a fi fost o incercare prea grea pentru mam,trupul ei topindu-se in parte de caldura ucigatoare,premergatoare venirii pe lume a zeului-copil,ai Focului.Surprins de neprevazutul dezastru,Izanagi se grabi sa-i fie alaturi,incercand sa o ajute pe cat posibil.Ii prepara fierturi speciale sa o intremeze,dar slabiciunea ei era atat de mare,incat voma inapoi tot ce incerca sa inghita.Dar,stupoare!Tocmai din acele rejectii se nasteau pe loc zei si zeite ,ai melatelor;iar din celelalte parti ale trupului izbucneau continuu alte si alte zeitati ale Pamantului.
Aceasta insa ii secatui de complt trupul si in cele din urma ea muri.Moartea aparu prima oara pe pamantsi,odata cu ea,nelipsitul companoin pamantesc-durerea.

Pai eu nu trebuie sa le mai citesc pt ca am citit deja toata cartea si e SUPER TARE! ar trebuie sa o cititi, zeita mea prefereta este Amaterasu-zeita soarelui! E cea mai frumoasa si mai inteleapta zeita si poate ca imi place mult si pt ca soarele e planeta mea! pacat k are un frate cam stupid Susano-oo cred ca asa se scrie, dar o las p Aldonza sa continue povestea nu vreau sa stirc surprizele, sau daca vreti puteti citi cartea! ja ne!

COBORAREA LUI IZANAGI IN INFERN

Izanagi ramasese indurerat si singur.Ani fara numar.
Impreuna cu divina sa nevasta infruntase haosul si dezordinea de pe pamant;creasera impreuna insulele japoneze si le dadusera frumusetile si ordinea naturala;creasera zeii si zeitele care sa domneasca peste mare,vanturi,munti,soare,luna ,peste foc si pamant...Acum,ea disparuse iar el era un om singur.
Plansese zile si nopti neconsolat,numerosii sai copii,neputandu-i alina nemarginita durere.Ii chema numele.dar strigatele sale deznadajnuite ramaneau fara raspuns.Nemaiputand sa indure singuratatea,el deicse sa calatoreasca in lumea de jos,a intunericului unde se afla izvorul fierbanteliice mistuise la nastere pe mama zeului Focului,hotarat s-o gaseasca si s-o aduca inapoi la lumina.
De indata ce lua aceasta hotarare,sufletul i se linisti,dar nu si durerea si lacrimi mari ii straluceau in ochi de dorul iubetei lui sotii.Stia ce-l asteapta pe drumul spre Hades.Calea era plina de primejdii la tot pasul si de dusmani ce pandeau strainii care s-ar fi aventurat in tinutul lor.Dar hotararea sa era de neclintit si,dupa o lunga calatorie,ajunse fara incidente in interzisa lume de jos.
Zile si nopti bantui printre umbrele lugubrului tinut cautandu-si femeia ,dar ea nu era nicaieri.Deprimat si extenuat,era pe punctul de a se aseza sa se odihneasca
undeva,cand,tocmai vazu chipul gratios rasarindu-i in fata si tipa de bucurie.Ea,la randu-i,tresari mirata si i se arunca in brate plangand de bucuria revederii.Izanagi o imbratisa strans si ii spuse;
"Vino ,sa nu ma zabovim nici o clipa aici.Am venit sa te duc inapoi in minunata noastra tara,pentru ca bucuria sa renasca in casa noastra.Mai sunt atatea lucruri de facut din ce ne-au poruncit zeii ceresti si nu le pot implini fara tine.Am nevoie de tine,sotie si sprijin al meu.''
Dar izanami clatina din cap si se intuneca la fata spunand:
"Mi-e atat de dor sa ma intorc impreuna cu tine,sotul meu iubit ,dar vai, e prea tarziu si nu se mai poate."
"De ce?De ce?".striga izanagi ingrozit de vorbele ei.
"pentru ca am gustat mancarea si am baut vinul acestor locuri,august al meu sot,si acum nu ma mai pot intoarce pe pamant".

Izanagi inghetase de spaima,dar zise totusi cu curaj:
"Am facut aceasta infernala calatorie ca sa te gasesc.Nimic nu ma va putea opri sa te iau cu mine.Nimic! Voi face orice va fi nevoie pentru a te putea duce acasa."
Izanami isi pleca fruntea si tacu vreme indelungata.Apoi spuse:"Iarta-ma daca-ti par lipsita de curaj.Stiu ce suferinte ai indurat de dragul meu si ma intreb daca voi putea sa-ti arat tot atata iubire,la randu-mi.Voi merge la stapanul acestui tinut si-l voi ruga sa ne lase sa plecam impreuna.Dar trebuie sa-mi promiti un lucru solemn,mai intai."
"Din toata inima,spune-mi doar ce anume!",striga Izanagi.
"Iata:Eu voi disparea o vreme,dar te rog,oricat ai fi de istovitoare asteptarea,nu cumva,sub nici un motiv, sa vii dupa mine.Ai incredere si nu te misca de aici.Nu ceda ispitei de a ma cauta ori de a intra in camera mea.Te rog,jura ca ma vei asculta intocmai!"
"Iti dau cuvantul de onoare,iubito si jur pe dragostea noastra ca voi fi rabdator si nu voi incerca sa te caut!''
Multumita,Izanami pleca.Izanagi,credincios se aseza, hotarat sa-si respecte promisiunea.Dar,in curand ,orele devenira tot mai lungi iar in jur totul era din ce in ce mai intunecat si deprimat;si ea tot nu mai venea.Si un miros greu se simtea tot mai puternic.Manat de un ciudat sentiment de spaima,si uitand juramantul dat zeiestii sale sotii.el rupse unul dintre dintii pieptenului pe care-l purta in par si aprinzandu-l ca pe-o lumanare incerca sa gaseasca sursa mirosului,care,de acum devenise de nesuportat.Ajunse astfel in dreptul unei usi si infasurandu-si esarfa in jurul capului,intra.Ridica lumina deasupra capului si vazu ca se afla intr-o cameruta.

legende sunt superbe . aldonza asteptam capitole

Daca vreti pot sa pun si eu neste Legende ... i got lots of books related to Japan ...I'll just have to use my ultra hyper elite typeing skills and it'll be done in a jiffy.Doar spuneti daca vreti.

binenteles le asteptam cu cea mai mare placere so go 4 it

Cand ochii i se mai obisnuira cu jocul de lumini si umbre putu distinge ingrozit privelistea ce i se infatisa inaintea ochilor.
Acolo,intins pe o saltea, se afla trupul adormit al dragei lui Izanami:doar o respiratie slaba indica faptul ca era in viata,altfel corpul parea al cuiva ce va fi murit de mult.De aici venea duhoarea gretoasa ce-l naucise si acum privea inmarmurit carnea descompusa care doar cu putin inainte intruchipase frumusetea.Ghemuiti in jurul capului si corpului ei,stateau cei opt demoni ai tunetului atintind catre inspaimantatul Izanagi,ochi rai si guri ce varsau flacari.Cu graba spaimei,el se intoarse brusc sa fuga,scapand betisorul din mana,in timp ce zorea sa paraseasca groaznica incapere.Zgomotul o trezi pe Izanami,care intelegand ce se intamplase,se indrepta spre usa,strigand furioasa in urma fugarului Izanagi:
" Astfel iti respecti tu promisiunea?nu ti-am interzis eu sa intri in camera mea?Surprinzandu-ma in starea aceasta,ne-ai distrus pe amandoi!M-ai dezonorat si acum va trebui sa te haituisec pana la moarte!"
Spunand acestea,ea chema un grup de demonese hidoase si le puse pe urmele lui Izanagi.Creaturile erau atat de iuti incat,desi alerga el ca vantul.ele il ajunsera in curand.Atunci,lua piptenele din partea stanga a capului si-l arunca in urma.Si acesta se transforma intr-o vie deasa ale carei vite incolacira demonii in stransoarea lor.Ciorchini mari de struguri crescura si creaturile se repezira lacome asupra lor,ramanand acolo pana nu mai ramase nici o boaba.Apoi,insa, cu puteri diavolesti se napustira iar pe urmele lui si,cand ii simti aproape,Izanagi arunca si pieptenele de pe partea dreapta a capului,din care aparu o plantatie de mladite dulci de bambus.Urmaritorii se oprira si incepura sa manance din nou,nesatui.Izanagi,alerga mai departe sa-si salveze viata,numai ca, odata terminate si mladitele de bambus,demonesele il ajunsera din urma si de data asta.Atunci Izanagi porunci"apa' si un fluviu mare se interupse curgand intre el si demoni,care surprinsi in sfarsit,se intoarsera urgent in Hades.Izanami turba auzind ca Izanagi scapase.Ea le ordona celor 8 zei ai tunetuluisa se grabeasca pe urmele lui Izanagi si sa-l aduca inapoi in infern.
Cei opt demoni ajutati de alti 1500 de slujitori pornira o goana nebuna de urmarire si curand puteau vedea in departare silueta alergatoare a lui Izanagi.in momentul imediat urmator il si ajungeau inconjurandu-l.Izanagi scoase sabia si incepu sa loveasca in drepata si-n stanga.Dar oricata ura aveau in ei diavolii,pe el nu-l lasa inima sa-i ucida,asa ca se multumi doar sa-i domine in lupta facandu-i sa se retraga.
Istovit pana la epuizare,Izanagi ajunse la un deal numit YOMI-NA-KORAZAKA,in provincia Izuma ,pe care gasi un piersic.Stiind aversiunea demonilor fata de piersici,el isi facu un morman de fructe ca protectie.Cand aratarile atacara din nou ,urland,incepu sa le arunce in ei ,semanand panica in randurile lor.
Si astfel inca o data,demonii se reintoarsera in infern informand-o pe Izanami despre nereusita misiunii.De nedescris erau furia si rusinea ei si acoperindu-i cu ocari si pedepse,lua hotararea sa-l prinda ea insusi pe Izanagi si sa-l aduca in puterea ei.
Intre timp,Izanagi gasise un bolovan urias.Ar fi trebuit forta a o mie de insi sa-l clinteasca,dar Izanagi fusese daruit cu atata putere a mintii si a trupului incat reusi sa-l miste de unul singur si sa astupe cu el intrarea dinspre lumea de jos.Extrem de obosit,dar calm si senin,se aseza apoi pregatit sufleteste pentru ce-ar mai fi putut urma.Nu trecu mult timp si auzi deodata vocea lui Izanami,dupa care deslusi silueta venind din departare.Intr-o clipa fu in picioare.Se asteptase la orice,dar nu chiar s-o vada pe Izanami insasi in postura de dusman inversunat.Ii venira in minte toate zilele fericite traite impreuna,gentiletea si fidelitatea ei si fu coplesit de durere la gandul transformarii ei.Dar nimic din toate acestea nu ar fi putut-o opri daca n-ar fi fost bolovanul care-i bara calea.
"Ce-i asta,striga ea furioasa.De ce ai pus piatra asta in drum?Ia-o imediat ,de aici!"
Izangi ii raspunse cu calm ca piatra va ramane acolo unde era.Suparata,Izanami incepu sa loveasca stanca cu palmele si sa bata din picioare atat de violent,incat pamantul se cutremura in cele patru colturi,iar marile inaltara valuri uriase;dar stanca nu se misca.Atunci ea il intreba:
"De ce nu te-ai tinut de cuvant si ai intrat in camera mea?M-ai umilit si m-ai dezonorat nespus.De ce ai facut asta?De ce?de ce?'',repeta ea deznadajduita pana cand vocea ise transforma intr-un tipat isteric.
Dar Izanagi,linistit ii spuse:
"Acum ,aici,ma despart de tine.te dezleg,nu mai suntem soti si sotie.Eu m-am intors in lumina si te implor pe tine sa nu mai spui nimic si sa pleci inapoi in lumea ta de-acum,a mortii si a intunericului.''
Aceste cuvinte ale lui Izanagi aveau sa reprezinte ,pe veci,formula de divrot dintre soti.
Dar Izanami clatina din cap si striga suparata:
"Fa numai asta,iubite frate-sot,si ma voi razbuna crunt,iti voi ucide zilnic cate o mie dintre ai tai."
Dar Izanagi,de neclintit,ii raspunse:
"Acum ca legatura ce ne unea s-a rupt,de aici inainte tinuturile noastre vor fi separate pe veci.Supune-te si intoarce-te in tinutul mortii si lasa-ma sa desavarsesc lumea vie".
Izanami nu mai zise nimic si plecandu-si fruntea isi accepta soarta plecand resemnata in Infern.Si astfel, de atunci totul intre ei se termina si lumile lor se despartira pentru totdeauna.

END

nu e END. am tradus eu in engleza continuarea dintr-o varianta in franceza (era la finalul unui manga pe care-l traduc pentru un grup). e doar repovestire, nu e cu dialog.

asa este ...aceasta e doar o repovestire.
originalul nu este tradus in romana . se poate gasi in limba engleza si este mult mai lung si...cu scene picante

vreau j eu linku .... mai ales cel cu scenele picante =P~

skillz dar chiar asha de mult itzi plak scenele picante?..e mistho legenda i like it

va dezamagesc...din cunostintele mele ,acele fragmente...sunt in latina .si pacat ca nu inteleg latina .
de carte pot sa fac rost si ma gandeam sa o pun pe profesoara de latina sa ne dea o mana de ajutor .

japonezii sunt mici si perversi ,iar mitologia demonstreaza asta

nice aldonza...mi-a placut legenda. ms!

ma bucur.
cand nu o sa-mi fie atat de lene o sa mai scriu si altele pentru ca materialul il am

NOROCUL MARII SI NOROCUL MUNTELUI

Printul Ninigi era nepotul Zeitei Soarelui, Amaterasu si datorita originii sale nobile i se spunea '' nepotul divin''. I se dusese vestea pentru bunavointa si dreptatea sa si astfel domnea intelept in tinutul creat de inaintasii sai. Dupa un timp, se casatori si i se nascura doi fii. Cel mare se numea Hosusori, iar cel mic Hikahohodemi; si asa ,luni dupa luni si anotimp dupa anotimp ei crescura mari si puternici iar frumusetea, iuteala si indemanarea lor in lupte erau renumite pana in cele mai indepartate insule ale tinutului sfant.
Desi semanau ca trasaturi, se deosebeau unul de celalalt prin cate o particularitatea care ii facea unici: fratele cel mic tinea in maini norocul muntilor in timp ce fratele cel mare, pe cel al marii. De cate ori Hikohohodemi pornea la vanatoare prin salbaticie cu arcul si sagetile sale nepretuite se intorcea acasa cu prada bogata in blanuri si pene. Cand Hosusori pornea pe mare cu carligele-i stralucite, barca i se umplea cu pesti din adancuri.
Intr-o buna zi cand se intalnita, unul venind din munti , celalalt de pe apa, fratele cel mic zise:
'' Onorabilul meu frate, zi de zi nu facem altceva fiecare, decat sa vanam aceleasi vietati de prin munti si ape ceea ce este foarte monoton. Hai sa schimbam norocul macar pentru o zi. Uite, eu iti dau minunatul meu arc cu sageti si tu, in schimb imi vei da carligele tale lucitoare!''
Dupa un timp de tacere , cel mare raspunse:
" Nu! Nu pot sa fiu de acord cu ceea ce-mi propui."
"Dar, frate mai mare , ce rau ar putea sa ni se intample ?
Ba dimpotriva, gandeste-te cat de interesanta si inedita ar fi aceasta experienta'', il indemna tanarul.
Dar acesta ramase neclintit in hotararea sa.Cel mic insa, i se adresa din nou:
'' Frate-mare, du-te macar o data in munti . Ia arcul meu si pune-i cea mai supla sageata pe care o am, apoi incordeaza-l si vei auzi cel mai dulce sunet din lume atunci cand vei slobozi sageata impanata catre tinta. Pasari cu penajul de toate culorile si fiare cu blanuri de tot felul iti vor cadea prada. Haide, incearca macar o data , te rog eu!"
Pana la urma Hosusori ceda si consimti schimbul , dar numai pe durata unei singure frecari a soarelui pe cer. Ii dadu si fratelui sau carligele impreuna cu lungi sfaturi asupra modului de folosinta si a grijii necesare fata de acestea si primi in schimb, arcul si sagetile.
Tanarul porni inspre mare. Pescui toata ziua , dar nici macar o fata in undita. De nenumarate ori lansa carligele stralucitoare pentru a le scoate , de fiecare data , goale. Cum ziua era pe sfarsite , mai arunca , o ultima data, foarte departe. Simti o muscatura puternica si zmuci firul cu toata puterea. Auzi apoi un trosnet si spre disperarea lui , cand ridica undita , constata ca pretiosul carlig se rupsese.
In acest timp ,Hosusori era in munti dupa animale si pasari. Batu muntele toata ziua , dar nimic nu aparu in batiaia sagetii, pana seara tarziu. Cu picioarele ranite, sangerand ,isi zise cu naduf: " Ce prost am fost sa schimb norocul meu pe mare cu ghinionul asta pe munte. N-o sa-mi mai las din mana unditele si carligele de acum inainte'' , isi promise in sinea lui si, hotarat, cobora pantele indreptandu-se catre mare. Acolo il gasi pe fratele sau sezand pe o stanca langa tarm privind lung adancurile intunecate.
'' Ti-au adus noroc carligele mele? intreba el apropiindu-se.
'' Norocul pe mare nu este norocul meu'' , murmura tanarul drept raspuns.
'' iar norocul muntelui nu este a meu'' , zise fratele cel mare cu tarie. Am cutreierat cat a fost ziua de linga, am pandit potecile , dar nici urma de vietate pe dealurile alea, unica prada a mea consta in propriile-mi picioare ranite si scrantite. Dar am primit in schimb o lectie; ca nu trebuie sa fortezi norocul. L-am maniat pe tatal nostru ceresc care ne-a daruit , fiecaruia, la nastere cate un noroc anume.
Asa ca, iata-ti arcul si sagetile. Da-mi si tu unditele si carligele si sa ne fie invatatura de minte. ''
Cand tanarul ii spuse fratelui sau ca, din nefericire, carligul sau se pierduse, mania acestuia fu asemeni furtunii.
In zadar isi ceru iertare cel mic, in zadar incerca sa-i explice intamplare; furios Hosusori nu vroia sa aud nimic. Tranti arcul si sagetile de pamant si disparu in bezna ce-i inconjurae.
Hikohohodemi ramase profund intristat de plecare fratelui sai. Toata noaptea statu pe stanca de langa mare, nemiscat si nefericit, iar cand zorii se ivira, se hotara sa-si sacrifice sabia pentru a-i face din ea carlige noi lui Hosusori.
Cinci sute de ace croi , in zilele urmatoare , din metalul spadei si i le oferi fratelui sau drept recompensa pentru cel pe care il pierduse in adancuri. Dar acesta le arunca cat colo , insistand sa i-l gaseasca pe al lui.
Ranit inca o data de duritatea fratelui sau, juniorul incepu sa rascoleasca tarmul , zi si noapte , sperand , in disperarea sa, ca mareea sa arunce afara carligul. Dar cautarile sale ramasera zadarnice si in cele din urma se arunca pe nisip si incepu sa planga amarnic .Planse timp indelungat de i se udasera leoarca manecile camasii, cand , deodata simti o atingere pe umar si, ridican ochii, vazu figura blanda a unui batran.
'' Tu trebuie sa fii baiatul cel mic al nepotului ceresc , asa este?Da' de ce plangi cu atata naduf?'' , zise batranul asezandu-se alaturi.
Surprins de ciudata aparitie, mai ales ca se credea singur pe plaja, Hikohohodemi isi sterse totusi lacrimile si-i raspunse:
" Aveti dreptate, domnule. Sunt printul Hikohohodemi , fiul mai mic al printului Ninigi. Dar dumneavoastra cine sunteti?''
Batranul zambi si spuse:
'' Ma numesc Shihotsuchi si sunt Stapanul Mareei. Ce te-a intristat atat de tare incat sa plangi? As putea sa te ajut cu ceva?
" Daca sunteti intr-adevar Stapanul Mareei, ar trebui sa cunoasteti adancurile cu tot ce se afla in ele, nu-i asa domnule?'', zise Hikohohodemi.
'' Asa este'', replica Zeul Mareei.
Atunci Hikohohodemi ii povesti toata intamplare ce-i cauzase atata tristete , iar batranul il asculta cu luare-aminte si rabdare. Cand tanarul print termina de vorbit, ii spuse:
" Ai putea cauta la nesfarsit carligul acela fara nici o sansa de a-l gasi. Dar eu te pot ajuta.''
Spunand acestea batranul scoase din sacul lui un pieptene pe care-l arunca la pamant si pe data, din nisipul unde cazuse rasari un palc de bambusi. Batranul taie bambusii impletind un cos fara nici o cusatura, fara nici un gol si cand il termina rosti
..........................................................................................................................

''In casul asta vei putea ajunge pe fundul marii, acolo unde salasluieste Zeul Marii. Cosul n-are nevoie de carmaci pentru ca stie singur drumul. Te va duce direct catre marile porti unde creste un arbore de scortisoara ale carui nenumarate ramuri umbresc un izvor alaturat. Catara-te in varful copacului si curand, fata zeului marii va veni sa te sfatuiasca . Du-te acum si zeii ceresti sa fie cu tine! "
Oricare ar fi fost natura dubiilor tanarului Print, apropo de ciudatele instructiuni primite, ori in privinta curioasei ambarcatiuni acestea fura risipite de blandetea si bunavointa batranului. Fara sa mai stea pe ganduri , el urca in cosul pe care Stapanul mareei il impinse pe ape cu un ultim semn de ramas bun.
Cosul plutea singur si , in curand Hikohodemi adormi. Cand se trezi cosul esuase pe un tarm galben , stralucitor, iar din nisip rasarea o poarta uriasa de o frumusete incantatoare cu turnuri din coral rosu si un acoperis curbat , in panta acoperit cu tigle de lapis-lazuli.
Dincolo de porti era un palat , iar in fata unuia dintre turnuri crestea scortisorul, cu izvorul sub ramurile sale racoroase.
Totul, asa cum fusese prezis de Stapanul Mareei , incat , pentru cateva clipe tanarul print ramase mut de uimire. Apoi amintindu-si sfaturile batranului , urca in pom si cand ajunse in varf si opri , asteptand.
Dupa un timp, portile se deschisera si o slujnica se ivi ducand un vas pretios. Ea se apropie de izvor , pregatindu-se sa scoata apa , cand vazu o imagine reflectata in unde.
'' Nu-ti fie teama, spuse tanarul print. Vin dupa o calatorie lunga si mi-e teribil de sete. Fii buna si da-mi , te rog, putina apa''.
Incantata de vocea lui si de aspect, slujnica umplu potirul pretios si-l oferi frumosului strain. Dupa ce sorbi cateva inghitituri, tanarul lua o bijuterie pe care o purta la gat, o puse la gura si o scuipa in vasul golit, dupa care il dadu inapoi fetei. Slujnica vazu bijuteria in fundul vasului si incerca sa o culeaga, dar mare-i fu mirarea constatand ca aceasta se lipise puternic de potir fara s-o poata desprinde, Atunci lua potirul si alerga intr-un suflet la stapana ei, Printesa Toyotama, fata zeului Marii , aratandu-i-l.

am tot cautat si n-am gasit legenda cu amaterasu asa ca ma bag eu in seama. asta e de cand eram mica si ma uitam la sailor moon. ajunsesem eu la concluzia ca trebuie neaparat sa stiu tot ce se poate despre japonia. am dat la o biblioteca uitata de lume niste carti cu povesti ciudate din care n-am inteles mare lucru. si era pe acolo si legenda (no, pe asta am inteles-o si atunci! )

Amaterasu e zeita soarelui, nascuta din ochiul stang al lui Izanagi. Fratele ei Susanoo (zeul furtunei) tot o necajeste pe susnumita (ii distruge campurile cu orez, ii arunca tot felul de chestii in temple si alte chestii dragute). Astfel incat hotaraste sa se inchida intr-o pestera. Bineinteles ca fara lumina nu prea merg lucrurile si atunci zeii se aduna acolo si incearca sa o convinga sa iasa. O alta zeita a inceput sa danseze si ceilalti zei au inceput sa faca mult zgomot. Amaterasu a intrebat ce se intampla si i s-a raspuns ca este o noua zeita care danseaza. Curioasa Amaterasu (ca deh, doar e femeie!) iese din pestera si isi vede imaginea intr-o oglinda (asezata acolo special) si ramane fascinata. Odata iesita Amaterasu, zeii blocheaza intrarea in pestera si o conving sa revina.

super mishto , se vede ca-ti plac legendele japoneze