[ Outline ] · Standard · Linear+ Viata Fanului Anime

[Botan]

Topicul Cum vi s-ar parea viata fara animeuri? m-a inspirat in a realiza acest subiect de discutie..ma intrebam..."sunt eu singura de pe planeta sau nu?" Si aici ma refer la comportamentul meu in "lumea reala".

Intrebarile sunt cam asa, dar nu-i musai sa raspundeti exact la ele, puteti spune orice vreti (asta daca vreti :P):
Cum va comportati in viata de zi cu zi, fani anime?
Voi credeti ca animeurile v-au influentat in vreun fel sa va schimbati?

Eu, in viata de zi cu zi, sunt destul de..ciudata ati putea spune. :lol: Asta pentru ca le vad pe fetele astea in clasa cum vorbesc toata ziua ce bluze au mai vazut prin oras, ce "gloss" si-au mai luat, ce fond de ten, cand vine comanda lor, si te miri ce..unde si-au facut peisajul detaliat de pe unghii :lol:
Eu, stand mai toata ziua in clasa lipita de scaun (ca n-am ce face) as putea fi centrul barfei, ca am ce barfi (dar n-am si cu cine lol). Pe mine nu ma intereseaza apropae deloc ce cred ceilalti despre mine (adica despre cum arat, daca-mi sta bine al 5.556-lea fir de par din cap si daca nu cumva mi-au aparut cearcane - in cazul meu- din cauza ca am stat prea tarziu -la calculator, citind manga sau uitandu-ma la anime : )) - ). Nici afara nu-mi place sa merg singura, dar nu mai am cu cine. Prea multe fete cu care am reusit sa ma-nteleg bine si sa impart aceleasi ganduri in povestea cu "fashion"-ul nu am intalnit, si care-au fost au ajuns in alte clase si nu mai putem vorbi.
Cat despre fani anime, pe la mine prin clasa cred ca nici n-a fost si nici nu e niciunul, de fapt la gimnaziu er un baiat care se mai uita, cred ca la Yu Yu Hakusho, dar pun pariu ca daca-l intrebam dac-i plac animeurile ma-ntreba ce-s alea.
Cred ca v-am povestit multe si neimportante lucruri..dar nu am mentionat faptul ca .. ce vroiam sa spun? *thinkikng* A, da! Vroiam sa spun ca nici eu nu sunt aia care sa sara "Vai, te uiti la animeuri? Esti fan anime? Uita-te la anime ca sunt misto rau da tot!" si alte lucruri. Si daca m a gandesc bine, asta e un lucru bun pt ca eu nu vreau sa impartasesc aceasta lume sacra (:lol:) cu oameni care stiu sigur ca oricum nu o sa le aprecieze “valoarea� (adica o sa le ia ca pe niste desene animate)

Pe de alta parte, sper ca fanele carora le place sa se ingrijeasca de infatisarea lor (exagerat de tre, vreau sa spun) sa nu se supere pe mine, mai ales pt ca urmeaza sa fac o marturisire :D: Nu m-a deranjat niciodata asta la un om, doar ca ma-ntreb cum poate fi cineva asa, si in plus, parca vazand asta la un fan anime nu mi s-ar parea deloc ":o ".

Ah, da! Cum m-au influentat animeurile? Pai foarte mult .. Probabil ca gandesc mai pozitiv dupa ce am vazut animeuri, desi mi-e greu sa fac asta, nu sunt o persoana optimista, dar nu stiu cum, de fiecare data cand vad un anime parca simt din nou ca as putea reusi sa fac ceea ce-mi propun. Si animeurile parca-mi dau o alta viziune de-asta a vietii..observ poate unele lucruri pe care nimeni din jurul meu nu se deranjeaza sa le vada..adica gandesc mai "in pofunzime", desi asta nu se observa si la ora de romana =))).Cat despre faza cu obsedarea de baieti..cred ca nu am fost niciodata asa si sper sa nu ajung niciodata asa... Pe scurt, in exteriorul casei sunt o fata ‘normala’ (asa le spun eu uneori celor neinectti de virusul anime :lol: ), desi, mai putin, si la filme sunt pretentioasa =)) )

Dar eu oricum nu ma simt pe dinafara, ba din contra, atat timp cat exista animeurile si bishounenii la care sa ma gandesc nu mai am nevoie de altceva. :D Chiar astazi am intrebat-o pe mama cand am vazut o stire: "oare la inchisoare ai voie cu claculatorul?" =)) ce intrebare de om normal mai e si asta? (a gandeam:daca erai eu aia cred ca innebuneam fara animeuri)



Acum, sa vad daca cineva e interesat in topic. Cu siguranta o sa-mi dau seama ce prostii am mai scris si eu (din nou) pe-aici.

[Himitsu23]

Foarte interesante cele 2 intrebari... Eu voi raspunde doar la a 2a, si sper ca astfel sa dau raspunsul si la prima:
Eu intotdeauna am avut o facinatie pt cartoons cand eram mic... era subiectul meu preferat in scoala primara si in prima parte a gimnaziului...pe atunci nici nu eram familiarizat cu termenul "anime", asa ca pt mine, tot ce vedeam desenat, era "desen animat". Imi placea sa discut cu colegii despre ultimul episod din DBZ, sa ne jucam cu titirezele care picau in pungile de Star chips cand era promotia Beyblade si faceam schimb de abtibilduri Pokemon ca sa n completam albumele...dar pe masura ce treceau anii, colegii deveneau din ce in ce mai mult gameri, si eu daca nu aveam ultima placa video, procesor sau RAM de pe piata, nu ma puteam alatura conversatiilor lor...stateam intr-un colt si ascultam. Nu puteam sa spun nimic cand ei pomeneau de Blood Raine, si eu stiam despre ultimul ep din Digimon, seria a 2a... La liceu, am avut noroc ca eram putini baieti (5) dar si pt faptul ca atunci devenise netul accesibil si puteai vorbi despre orice cu oricine, dar in fiecare pauza se pomenea de nu mai stiu ce joc...Nu am scapat pana nu m-au convins sa joc World of Warcraft...Am si devenit addicted in scurt timp... Cum mi-au afectat anime-urile comportamentul? Pai am ajuns aproape la fel ca si tipul Train-man din filmul prezentat in prima zi la Nijicon...Adica nu prea puteam vb cu o fata pt ca nu stiam despre ce, mai ales daca era una de care imi placea, imi uitam complet sirul gandurilor...Da, ajunsesem sa fiu destul de tacut si probabil privit ca fiind un pic ciudat... Nu trecea pauza fara de care sa nu fiu luat la misto de catre o colega pt faptul ca ma uitam la animeuri si pt ca imi spunea ca nu ma voi maturiza niciodata... Eu am facut multe lucruri pe care le-am vazut in anime: am crezut ca ma pot intelege bine cu oricine si aveam si o incredere oarba in unele persoane in care nu trebuia..Am ajuns sa cred in existenta unei prietenii precum exista intre Naruto si colegii din generatia lui...pot sa spun ca din cauza lor am ajuns sa fiu si destul de naiv. Am devenit mai visator, dar si mai ignorant si nepasator in acelasi timp...Nu pot spune ca urmarind animeuri am devenit mai optimist din moment ce eu mereu am fost optimist, ci din contra, am inceput sa am unele momente in care eram foarte pesimist. Faptul ca nu am avut persoane in jurul meu cu care sa impart pasiunea mea pt animeuri a fost destul de naspa... Aveam o colega la facultate care se uitase la Haruhi si a vazut destul de multe filme d la Ghibli, dar cand eu gaseam un AMV care pe mine ma facea extrem de fericit si vroiam sa impart cu ea sentimenul acela minunat pe care il aveam trimitandu-i linkul, imi parea rau sa vad ca ea nu ajungea sa simta acelasi lucru...
Anyway, all I`m looking forward to now is sa particip si eu la acele intalniri d anul viitor din Bucuresti, din moment ce sper ca voi reusi sa intru la master. :)