[ Outline ] · Standard · Linear+ S-a Intamplat Azi Dimineata..., Aventuri in lumea medicala

[The Different Mechanist]

25 Iulie 2006... Cam ora 8 dimineata. Ma intorceam de la servici, fusesem in schimbul de noapte. Abia asteptam sa ajung acasa si sa sar in dus, sa ma aranjez si dupa asta sa trag un relaxant pui de somn de vreo 4 ore... Vremea era frumoasa, afara cald, dar nu imi pasa, doar urma sa lenevesc prin casa mai toata ziua... Trebuie sa mentionez ca eu locuiesc pe soseaua Pantelimon, chiar langa spitalul Sf. Pantelimon. Trec prin fata spitalului, o iau inspre blocul meu si ce vad in parcarea din fata lui? O persoana cazuta pe asfalt. Ma apropii si ma uit mai cu atentie. Era un barbat murdar, pe la 50 de ani, ce picase acolo. Avand la activ o experienta asemanatoare de prin februarie despre care prefer sa nu vorbesc, ma gandeam ca tipul e mort. Il apuc de umar si il scutur putin. Nu era mort, pur si simplu dormea acolo, cazut pe jos. Ii spun "Nene, ridica-te, nu mai sta aici in drum. Hai ca te ajut eu sa te duci sub copacul ala de acolo, e mai umbra si esti mai ferit." Omul ma aude si mormaie ceva cum ca si-a pierdut degetul, ca e obosit si ca nu poate sta in picioare. Atunci il apuc eu de subtiori si il ridic in picioare cat de cat. In timpul asta omul gemea si fonfaia incontinuu ca il doare si ca nu poate sa mearga. L-am linistit si i-am zis ca il ajut eu sa mearga, si ca nu o sa ii dau drumul. Cu chiu cu vai l-am dus langa gardul parcarii, l-am asezat jos pe niste pietre si l-am rezemat in capul oaselor. Desigur, in acest rastimp se stransesera cateva persoane in jur care urmareau cu interes si totodata cu fete dezgustate spectacolul oferit de un individ barbos in tricou rosu, pe care scria "Mc Donalds" care tara un boschetar murdar, plin de muste si ce duhnea a urina si a alte cateva zeci de damfuri greu de identificat, prin parcare. Dupa cum era si normal, nimeni nu s-a implicat in acest show grotesc, doar trebuie sa nu fii in toate mintile sa te apleci sa ajuti o persoana cazuta, mai ales daca miroase si e murdara. Dupa ce l-am rezemat de gardulet i-am zis sa stea linistit si sa se odihneasca acolo, dupa care am purces spre bloc, am urcat sus, am luat o sticla cu apa, niste paine si o bucata de branza si am coborat cu ele jos, sa i le duc. I-am aratat mancarea si apa, i-am zis sa manance si sa bea, dar mi-a raspuns ca nu poate, nu e in stare, e obosit si il doare. I-am dumicat niste paine si niste branza si i-am zis sa incerce macar. De abia putea sa isi miste mainile asa ca i-am dat eu in gura vreo doi dumicati, cu mana. Dupa ce s-a chinuit sa mestece un pic si a inghitit doar jumatate din ce i-am dat, i-am dat sa bea niste apa. Si pe aia de abia a reusit sa o bea... Se vedea ca avea ceva. I-am zis "Stai linistit nene, ca ma duc acum la spital sa aduc pe cineva sa se uite la tine." Auzind asta a inceput sa verse cateva lacrimi, cine stie din ce motiv si mi-a zis sa ii aduc niste carton, sa se intinda putin sa doarma. M-am dus prin gangul de langa bloc, nu am gasit nimic, am mers apoi in spatele blocului vecin, si la iesirea din spatele unui magazin am gasit aruncate cateva cutii. Rapid am rupt vreo doua bucati mai mari si am fugit cu ele inapoi. I-am incropit rapid un culcus si l-am ajutat sa se intinda pe el. Dupa ce l-am aranjat cat de cat pe cartoanele murdare am dat sa ma ridic si sa plec la spital, dar omul mormai ceva. L-am rugat sa repete ce a spus...si mi-a dat de inteles printre fonfaituri ca mai fusese la spital dar nu l-au tinut. Lucru absolut normal de altfel, ma gandesc eu. De ce sa tii o persoana care nu-si poate plati spitalizarea pe banii institutiei? Unde am ajunge daca toate spitalele ar face asa? Dupa ce termina de mormait ce avea de mormait, barbatul isi scoate papucul stang din picior si il pune deoparte. Fu urmat imediat de papucul drept. Atunci am inteles ce a vrut el sa spuna prin "Mi-am pierdut degetul". Practic, varfurile picioarelor sale nu mai puteau fi numite existente. Era incaltat cu niste sosete gri, si prin ele colcaiau zeci de viermi, unii intrand, altii iesind prin cangrena care supura prin acei ciorapi din ceea ce fusesera candva degetele lui. Era practic, mancat de viu de larvele mustelor, care muste s-au strans imediat la vederea masei informe de puroi ce acoperea jumatate din labele picioarelor lui. Sa zicem ca am fost...descumpanit de aceasta priveliste si am dat sa ma ridic din nou sa ma duc la spital sa chem pe cineva. Dar omul mi-a zis din nou o chestie pe care n-am inteles-o, asa ca m-am aplecat iar si l-am rugat sa repete. A fost ceva intre "Nu pleca..." si "apara-mi papucul...sa nu mi-l fure cineva". L-am linistit zicandu-i ca o sa ma intorc imediat si ca nu o sa ii ia nimeni papucul. I-am mai spus sa se culce, sa doarma si cand o sa se trezeasca lucrurile or sa stea un pic mai bine. M-am ridicat si am taiat-o spre spital. Ajuns la poarta l-am anuntat pe portar de ce se intamplase. Acesta mi-a zis cu nonsalanta: "Da, stim, ne-au mai anuntat cateva persoane, dar nu putem lua nici o masura. Trebuie sa chemati dumneavoastra o salvare sau sa mergeti la camera de garda si poate va dau aia un brancardier... Ne pare rau, asta e procedura." Fara sa mai stau pe ganduri am fugit la camera de garda si am repetat si acolo ce am spus paznicului. Doctorita de garda era prea ocupata sa imi acorde o atentie prea mare asa ca a trebuit sa repet de cateva ori cererea. Intelegand despre ce e vorba, in mare, mi-a comunicat ca nu poate trimite un brancardier, procedura spune ca trebuie sa chem o salvare. "Bine, dar nu puteti trimite una acum, ca tot suntem aici, la doi pasi..." intreb eu. "Nu, trebuie sa fie inregistrat un telefon de anuntare a ambulantei pentru ca aceasta sa fie trimisa." veni raspunsul. "Bine, atunci aveti un telefon pe aici de la care sa pot anunta salvarea?" "Ne pare rau, dar telefonul nu poate veni din interiorul spitalului care trimite salvarea". It made perfect sense. Oare unde mi-o fi stat capul de am pus o intrebare asa de idioata? Asa ca am fugit acasa, trecand din nou pe langa tipul care adormise intre timp, am sunat la salvare, le-am dat toate detaliile, puncte de reper si toate cele necesare, am coborat inapoi langa el si am inceput sa astept...Si am asteptat un sfert de ora, cand vad ca opreste lejer in fata parcarii o ambulanta si din ea coboara un medic tanar, tuns scurt, cu ochelari de soare ridicati peste cap si cu un clipboard in mana, insotit de un brancardier. Vazandu-i ma apropii de ei si le indic locul in care asezasem persoana. La vederea acesteia, tanarul exclama "Ah, e pacientul nostru zilnic! Asta e unul care sta toata ziua pe scaune la spital si seara suntem nevoiti sa il dam afara...E a nustiucata oara cand ne anunta cineva...Ne pare rau dar nu il putem lua. Nu are acte de identitate, nu are rude, nimic." "Bine, dar evident, omul asta are ceva probleme si are neaparata nevoie de ingrijiri medicale, cred ca se vede asta...Nu se poate sa il lasati aici!" spun eu...La care, extrem de indignat, tanarul se ratoieste spre mine: "Daca e asa duceti-l la ministru, sa se ocupe el de tip. Ca doar ministrul inchide spitale, taie bugetul si lasa medicii in strada!" Asa si era. Extrem de corect. Cum am putut fi atat de tembel? De ce nu mi-am dat seama inca de la inceput ca asa cum in juramantul lui Hipocrate depus de fiecare medic nu exista termeni de genul "ministru", "buget" sau "acte de identitate" nici in cadrul termenilor "ministru", "buget" sau "acte de identitate" nu exista vreun juramant al lui Hipocrate... Asa ca nu am mai reusit decat sa ingaim, rusinat de nesimtirea mea "Totusi...nu exista o solutie? Nu se poate face ceva?" La care tanarul, vizibil plictisit spune "Ba da, veniti cu noi, va luam datele si il spalam, vedem noi ce-i mai facem, dupa care o sa il dam din nou afara." Zis si facut. Brancardierul aduse targa cu rotile, cu niste cearceafuri alb-murdare pe ea, si dadu sa il apuce pe tip de picioare. Vazand targa, medicul exclama furios "Ce faci mah, tu asa aduci targa? Da dracu jos cearceafurile alea de pe ea, ca mai punem si oameni pe ele...". Brancardierul se conforma, isi pusera ambii manusi chirurgicale in maini, si cu vadita scarba il apucara pe tip (care se trezise intre timp) si il ridicara pe targa. Brancardierul inchise salvarea, se sui in ea si porni spre poarta spitalului iar eu l-am insotit pe medic la camera de garda. Pe drum, medicul isi scoase cu sila manusile din maini si le arunca in primul cos ce ii iesi in cale. Odata ajunsi la camera de garda incepu show-ul adevarat. Doctorita de garda afland despre ce era vorba izbucni intr-un acces de furie (justificat de altfel) exprimat prin tipete la adresa mea, cu usa deschisa, in asa fel incat totul sa poata fi auzit de lumea care era pe culoarul de afara. Dupa ce m-a facut KO cu argumente de genul "sunteti a zecea persoana in 2 luni care cheama salvarea si ni-l aduce pe cap" "de fiecare data a stat pe cheltuiala spitalului, ba nu, a medicilor" "pur si simplu nu se poate asa ceva, suntem oameni si noi" <------ (?) "Nu cheama nimeni politia sa vada ce e cu el, ni-l baga noua pe gat de fiecare data" "De ce nu cheama cineva odata in loc de salvare ProTV-ul? Ca numai asa se poate rezolva ceva" a comandat scurt si taios celor din jur "Hai, la spalat cu el, igienizare completa..." si a plecat din incapere trantind usa dupa ea. Eu, ramas ca dupa o partida de Starcraft cu un coreean, abia am reusit sa mai dau datele mele persoanei de la ghiseu...Intr-un final, inainte sa plec am indraznit sa il intreb pe doctorul tanar care urmarise cu o mina plictisita intreaga scena dintr-un colt: "Dar daca e asa, daca de doua luni isi face veacul pe aici, de ce nu suna cineva de la spital la Politie, sa il treaca macar in evidenta aia?" Raspunsul veni scurt si la obiect, ca fatalitatea lui Raiden din primul Mortal Kombat: "Pai bah, de ce sa sune spitalul? Ce, e responsabilitatea spitalului?"

La auzul acestui raspuns am dat buna ziua, am plecat si am mers agale spre casa cu impresia pe care ti-o lasa un umilitor sut in vintre, cu ceva intrebari fugindu-mi prin minte, si cu gandul ca desi platesc asigurari sociale in fiecare luna ar fi bine sa nu fiu nevoit vreodata sa cer ce mi se cuvine de banii aia, ca am pus-o cu nebunii astia.


Sperand ca v-a destins aceasta lectura a micutei mele aventuri de azi-dimineata va las in compania minimei "homo homini lupus", precum si a afirmatiei ca pe alocuri am fost sarcastic, pentru cei care nu s-au prins. De abia astept sa fac o criza de apendicita...Mai mare dragul.

[Ranma-kun]

Topic inchis pentru ca deja s-a ajuns la atacuri la persoana.