Outline · [ Standard ] · Linear+ Conversatia din oglinda - new fanfic maybe?

[shuin]

Salutare la toata lumea!

Ma gandeam sa incerc si io sa fac o povestire. Nu este legata de vreun anime.
Numele va fi "Conversatia din oglinda" si am skitzat cam cum va fi povestirea. Mai ramane sa o scriu. Nu am talent ca Demona sau REDLEAF dar voi face tot posibilul sa iasa cat de cat ok, si sa nu va plictiseasca. Voi posta in curand prima scena (povestirea va fi impartita in scene).

[^Dash^]

I hope you don't suck! /^_^ Avem nevoie de ceva interesant...
[img]http://images.google.ro/images?q=tbn:aHLQRu6SFrgJ:www.umaine.edu/counseling/anxiety.gif[/img]

[Miko]

hey, sper sa iasa ceva interesant, las ca iti dezvolti tu aptitudinile, deci...do your best! :wink: Astept sa vad rezultatul!

[shuin]

well dash, it depends on what's your defintioin of sucking :D what you may like others may hate and vice-versa
and miko, 10x. i will do my best, desi aptitudinile mele nu sunt prea dezvoltate cand vine vb de povestiri.
long story short, mai jos aveti prima scena:

  *
  (Scena I ? Momentul adevarului)

  Sufrageria era parca un tablou inghetat in timp. Cu exceptia lui, totul era lipsit de viata si de miscare. Imbraca halatul murdar aflat pe fotoliu, si apoi se aseza pe fotoliu, parchetul din lemn de stejar scartaind sub greutatea sa. Miscarile sale spulberara linistea de mormant si pentru o clipa imaginea statica a sufrageriei facu loc uneia animate. Acum, liniste din nou!
  Dupa un minut petrecut pe fotoliu pentru a reflecta asupra faptelor recent petrecute, minut ce paru la fel de lung ca timpul insusi, isi duse cu o mana pistolul la tampla in timp ce cu cealalta incerca sa se opreasca, insa in zadar. Avand pistolul la tampla, cu intentii vadit sinucigase spuse:
  - Asta e sfarsitul... Trebuie!?
Raspunsul nu intarzie sa apara, pe un ton explicativ dar lipsit de calmul regasit in vocea cuiva care da o explicatie:
  - D..dar toate astea... Au fost pentru tine! Pentru noi!!!

  Pe un fotoliu din catifea, cineva statea cu pistolul la tampla. Undeva in afara camerei si a casei, pe strazile orasului, vacarmul sonor facut de sirenele masinilor de politie si ale ambulantelor devenea din ce in ce mai apropiat.

[Demona]

E scris gen scenariu. Lasa scenariile shi scrie povestea... Fara faze de "momentu` 1 " sau "2" ca ishi pierde din farmec. In rest e okey... Go on...

[shuin]

lol m-ai prins Demona. bun spirit de obs!
a fost intai un scenariu scurt pe care l-am facut pt un proiect ce nu a vazut niciodata lumina zilei (sau a noptii pt cei kre sunt nocturni). si acu incerc sa il transpun intr-o povestire. scenariul a fost scris FOARTE pe scurt, gen ala face aia etc. avea f putine pagini si nici o descriere, doar insiruiri de evenimente si linii de dialog. ma rog, o sa dureze destul pana o sa transpun scenele scenariului in povestire pt k 1. mi-e greu sa scriu fictiune (pt k nu prea ma pricep) 2. factorul timp 3. factorul "mood".
Estimativ in maxim 2 zile veti avea scena 2.
in alta ordine de idei, it's good 2 know Demona read my story and said it's okey

[transe]

Nu am talent ca Demona sau REDLEAF dar voi face tot posibilul sa iasa cat de cat ok.

Ce te face sa crezi ca ai mai puti talent decat altii?? /angry
Nu conteaza daca este poveste sau poezie sau scenariu. Fiecare se exprima diferit shi nu cred ca trebuie sa ii copiezi pe altii.Important este sa ai stilul tau, sa te exprimi pe tine. Nu ai nevoie de mai mult talent, ci poate de mai mult exercitziu :wink:
Nu shtiu daca sunt in masura sa-tzi dau acum sfaturi.Inceputul e intotdeauna mai greu. Mie mi-a placut ce ai scris ( mai ales ca e vorba despre sinucidere :wink: ). Sinuciderea va fi mereu tragica shi intriganta :twisted:
Keep up the good work :P Ashtept urmarea :D :D

PS: Incearca sa eviti folosirea aceluiashi cuvant de 2 ori in aceeashi fraza ^ ^

[CyBeR]

Mult prea scurt...nu zic sa incarci inutil dar nici chiar asa.Puteai sa faci multe cu scena ce ai pus-o acolo.Nu conteaza ce au sa creada altii...tot ceea ce conteaza e sa-ti placa tie ce ai scris ca altfel...degeaba scrii.
Sper ca urmatoarea scena va fi mai bine pusa la punct...pana acum e un sfarsit bun.
A si sa nu uit...in functie de ceea ce ai in gand va trebui sa te coordonezi stilului de a povesti si descrie.Daca povestea ta va fi ceva gen manga va avea nevoie de multe detalii,explicatii despre scena,etc.Daca va fi gen roman,...multe explicatii nju-si au rostul.Asa ar fi cel mai bine sa te indrepti.

[shuin]

trance, cyber, merci mult pt incurajari. voi incerca sa nu dezamagesc pe nimeni desi asa ceva e imposibil. anyway i'll do my best! 10x 4 the tips
trance: ma bucur ca ti-a placut prima scena... urmarea e work in progress, dar povestirea nu se indreapta in directia pe care cred io ca o intuiesti tu :) anyway nu spun mai mult.
cyber: intr-adevar cam scurta prima scena, dar la cat e in scenariu e imbucurator ca a iesit cat e :D anyway sper sa te bucure faptul ca scena a 2-a va fi mai lunga

[Miko]

ideea imi place, e adevarat, puteai sa o dezvolti mult mai mult, dar din moment ce ai zis ca esti la inceput...e natural sa incepi cu experimente si pas cu pas sa evoluezi /^_^
sper sa devina din ce in ce mai interesant sa citesc povestile tale :wink:

[shuin]

Inainte de toate vreau sa va multumesc tuturor celor care ati ajteptat scena II. Poate ca nu e tocmai ceea ce va asteptati, dar sper k veti avea rabdare si veti citi toata povestirea.
In alta ordine de idei, am terminat de scris a 2-a scena a povestirii, pe care o aveti mai jos.

   *
  (Scena II ? Inceputul cosmarului)

  Stralucirea lunii pline lumineaza camera, altfel foarte intunecata in aceasta dimineata. Undeva langa peretele de la fereastra, se afla patul in care James si nevasta sa Mary dorm un somn linistit. Dormitorul nu este foarte mare, avand un pat pentru doua persoane asezat langa fereastra, un sifonier lipit de peretele opus patului si un birou relativ mic pe care se afla imprastiate intr-un haos ordonat, cum ii place lui James sa-l numeasca, niste hartoage. Linistea care troneaza asupra camerei este spulberata de tonul de apel al mobilului lui James, si anume varianta digitizata a melodiei lui Beethoven "Fur Elise" care il trezeste brusc pe James. Furat din lumea viselor si aflat in starea de reverie, acesta deschide incet ochii nefiind sigur daca opera lui Beethoven se aude in camera sau doar in capul lui.
  Se ridica in capul oaselor, se freaca la ochi si pentru cateva secunde fixeaza cu privirea fereastra: inca nu a rasarit soarele. Cu o voce adormita bolobroseste ceva cam greu de inteles, tradus aproximativ prin intrebarea "Unde dracu esti?". Se da jos din pat, inca mahmur de somn, si incepe sa bajbaie prin camera cautandu-si mobilul, o piesa de muzeu cu ecran alb-negru si tonuri polifonice. James intotdeauna a fost de parere ca un mobil este un instrument folosit doar pentru a vorbi la el, nu pentru a juca jocuri sau a vedea filme pe un ecran color, de aceea a fost mereu multumit de mobilul sau nesimtind niciodata nevoia sa achizitioneze unul mai nou si mai performant. Nu voia sa o trezeasca pe sotia sa Mary, astfel ca incerca sa fie cat mai silentios in cautarea sa. Dar era prea tarziu?.
  - James, ce se intampla?
Vocea adormita ii apartine lui Mary, care s-a trezit multumita clasicei lui Beethoven. Din cauza ca este foarte adormita, si pentru ca Fur Elise continua sa spulbere orice farama de liniste, Mary isi ia perna de sub cap si si-o pune deasupra capului acoperindu-si astfel urechile, fara efect insa. Nu se sinchiseste sa se ridice in timp ce asteapta raspunsul lui James? care nu intarzie sa apara:
  - Nimic. Nu-mi gasesc nenorocitul ala de mobil. Culca-te la loc!, ii spune in soapta James, ajuns intre timp in mijlocul camerei.
  - Cauta in buzunarul de la halat, continua Mary fara sa se miste. Nu acolo il porti?
  James se duce incet si in liniste in sufragerie, spre fotoliul pe care era aruncat aiurea halatul mototolit. Mobilul, a carui carcasa era dovada faptului ca nu a fost tratat cum trebuie, intr-adevar se afla in buzunarul interior al halatului. Varianta digitizata a "Fur Elise", se opri facand loc linistii, odata ce James apasa pe 'Talk'.
  - In cinci minute sa fii imbracat, si in alte cinci sa fii la intersectia dintre strazile a 53-a cu a 8-a, se auzi o voce groasa din speaker-ul mobilului. Spusele interlocutorului au sunat mai mult a comanda decat a rugaminte.
Dupa o scurta pauza in care analizeaza vocea interlocutorului, James raspunde:
  - Sefu?!! Ce mai e de data asta? Credeam ca s-au potolit... mama lor de fanatici.
  - Zece minute James! Sa nu indraznesti sa intarzii, mai ales acum. Si nu e vorba suporterii de la meciul de aseara...
  - Dar atu...; nu apuca sa termine intrebarea pentru ca interlocutorul sau ii inchise.
  Avand in vedere urgentza situatiei, s-a miscat chiar foarte repede. S-a schimbat imediat, si cu o expresie ?vinovata? pe fata, ca si cum si-ar cere scuze pentru ceva, se indrepta spre Mary, acum treaza, si vru sa-i spuna ceva insa fu intrerupt:
  - Stiu! Trebuie sa pleci. E urgent. Asta ti-e meseria.
Mary a spus aceste cuvinte pe un ton serios, nepotrivit cu caracterul ei vioi. Aceasta masca a seriozitatii pe care Mary o poarta, il face pe James sa zambeasca.
  - OK, m-ai convins. Altfel mai ramaneam, raspunse James cu un surplus de seriozitate in voce care a sunat foarte fortat.
Mary zambeste.
  -N-ai timp nici sa mananci?
James se duce langa Mary si o saruta tandru pe frunte.
  - Din pacate nu. Situatiea e urgenta pare-se. O sa-mi iau ceva pe drum. Acum culca-te la loc.
  - Daca nici de cafea n-ai timp, te cred ca e urgent! Ultima oara cand ai plecat fara sa-ti bei cafeaua, a fost cand te-au chemat in legatura cu cazul criminalul ala in serie?
James se intoarce ca sa plece; ajunge langa usa din dormitor o deschide, si cu spatele la Mary ii spune:
  - Iti promit. . . ca nu o sa stau mult OK? O sa-l recomand pe Valentine sa preia cazul. Voi fi acasa, cat ai zice juma' de ora, si vom petrece ziua impreuna asa cum am planuit. Ciao!
  - Pa! ...Si ai grija!
  - Cand n-am avut? fura ultimele lui cuvinte spuse cu o voce glumeata, inainte sa iasa din casa.
James paraseste dormitorul si casa.

  Undeva, intr-un dormitor micut, in timp ce primele raze de soare incep sa lumineze strazile orasului, o femeie isi priveste pe fereastra sotul care a fost chemat la serviciu in ziua sa libera, neavand insa habar ca din aceasta dimineata totul se va schimba.

[CyBeR]

Mda...ai evitat subiectul prezentat initial pt o intoarcere in timp presupun...metoda cinematica pt creerea de mister si atmosfera.Prea scurst si prea putine detalii din nou desi forma este mai ampla.Imi aduce aminte de povestirea Confesiunile lintoliului unui comerciant de reviste porno de Clive Barker dar fara elementele horror si Sf...forma e aproape identica.
Misto...continua si nu ne lasa in aer odata cu scena a 3-a.

[transe]

:weee:
...hehe...a meritat sa ashtept :wink: imi place povestea ^ ^ ashtept urmarea (sunt fan)
cam ciudat ca apare mentionat Beethoven de atatea ori :roll:

[axi]

sa vedem ce va urma :D ... intens si psihologic maybe? ... i hardly can wait :P

[shuin]

hiya all!
arigatou gozaimasu 4 all the praises!

eh trance, n-ar trebui sa fie o surpriza... sunt fan al melodiei fur elise si de-asta numele lui beethoven si fur elise apar asa des. ce pot spune... imi place melodia f mult :D
cyber, mane, sincer nu am citit povestirea lui barker, dar ma bucura faptul ca iti place povestirea mea si o compari cu a unui autor f cunoscut.
axi, va urma ceva psihotic :D

Acum ca e week-end voi avea mai mult timp liber la dispozitie, si voi lucra la povestire. Duminica seara cel tarziu voi posta scena 3.
Va avertizez de pe-acum ca povestea o sa fie un pic cam incalcita incepand cu scnea 4(pana nu termin de postat toate scenele v-as ruga sa nu cereti detalii legate de poveste; eventual o sa mai explic io ce si cum dupa ce termin de postat toata povestirea), si sunt aproape sigur ca veti fi dezamagiti de final...
oricum faptul ca ajteptati si sunteti fani, makes it worth the effort of writing it. hearing u guys say things like: "Misto" "a meritat sa astept" etc really feels good

[shuin]

uite k am terminat si scena 3 asa cum am promis.
o parte din scena am scris-o avand nijte dureri de masea... alta parte am scris-o ca sa vada lumea ca nu sunt lenes... nu zic cine m-a 'impins' sa scriu.. ca nu-i frumos sa dai nume (ai auzit bre axi, nu dau nume :P )
in sfarsit... daca nu va place... sa jtiti k am circumstante atenuante :P
in skimb daca va place, nu ezitati sa ma felicitati :D

Si acum, scena 3:

  *
  (Scena III ? Un nou caz)

  James se afla in masina proprietate personala, un Jeep Grand Cherokee rosu. Rotile masinii inghit zeci de km de sosea, in timp ce automobilul goneste pe strazile orasului care de-abia incepe sa se trezeasca la viata. Isi dadu seama ca merge prea repede atunci cand privi prin geamul lateral: peisajul se derula cu viteza unui film rulat pe fast forward. Isi muta privirea inapoi in fata. Nu se sinchisi sa reduca viteza? la urma urmei cu cat ajungea mai repede cu atat scapa mai repede si se putea intoarce la Mary.
  In timp ce conduce, vede undeva in dreapta pe sensul de mers, o firma cu literele KFC scrise pe ea. Incetineste si opreste. ?Un fast food! Perfect!" isi zice. Coboara din masina, intra in fast food, si comanda niste copane la pachet. Dupa ce primeste comanda si plateste, James iese din fast food, se indreapta spre masina insa la jumatatea drumului spre masina schimba directia de mers. Undeva langa KFC se afla un chiosc unde se vinde printre altele si cafea. Nu putea rata ocazia, cu toate ca stia ca va intarzia. Si-a luat o cafea si s-a urcat in masina. Aflat inauntru, pune paharul de unica folosinta pe bord si comanda de la KFC pe scaunul din dreapta; dupa ce se uita la ceas demareaza in tromba. In drum spre locul in care trebuie sa se intalneasca cu seful sau, James mananca in masina ceea ce a comandat de la KFC, si isi bea linistit cafeaua.

  James ajunge la intersectia la care i-a fost cerut sa vina. Imediat ce opreste motorul si deschide portiera, Eddie, seful sau, il vede si vine spre el. In cateva secunde ajunge langa el.
  - Ai intarziat, ii spune Eddie aratandu-i ceasul.
  - Am oprit pe la KFC. Un om mai trebuie sa si manance, sa stii!, raspunde James in timp ce isi pune centura inapoi in suport si coboara din masina.
  - Dac-ar fi dupa tine, doar ar manca si ar dormi!
Eddie parea foarte serios. Amuzat de iritarea pe care a reusit sa i-o produca sefului sau, James ii raspunse ironic:
  - Si ce?, vrei sa spui ca ar fi un lucru rau? Schimband tonul, James continua: ?Asculta, pe aici prin zona e magazinul lui Harry; putem sa ne grabim un pic? Vreau sa trec pe la el dupa ce terminam. Si sa stii ca Valentine e foarte capa...? Nu apuca sa termina pentru ca Eddie l-a intrerupt:
  - James... Eddie face o pauza de cateva secunde, parca pentru a-si pune gandurile in ordine. James, putin nedumerit, ridica din umeri facandu-i semn lui Eddie sa continue.
Eddie isi schimba tonul si atitudinea. Acum este si mai serios, dar in acelasi timp cam abatut. ?Nu stiu daca am facut bine ca te-am chemat. Stiu ca vrei sa-i dau cazul lui Valentine si cred ca ai dreptate... Ins...", de data asta fu el intrerupt de James:
  - Sigur ca am dreptate Eddie, Valentine e destul de capabil. Se va descurca mai bine ca mine ai sa vezi.
Evitand sa-i intalneasca privirea lui James, Eddie continua cu acelasi ton abatut:
  - Lasa-ma sa termin James. Motivul pt care te-am chemat e ca... Nu stiu cum sa-ti spun James, nu exista nici un capitol in manual care sa te invete cum sa te descurci in ASTFEL de situatii...
Dupa ce Eddie termina propozitia, nedumerirea lui James se transforma in neliniste. James devine dintr-o data serios. Simte ca ceva e gresit.
  - Ce vrei sa spui Ed? Ceva nu e in regula. Spune-mi odata ce dracului e... ca incepi sa ma enerv...
In momentul acela, inainte sa termine propozitia, James intoarse capul spre magazinul lui Harry? privirea pierduta de cealalta parte a strazii, spre magazinul care este acum inconjurat de banda galbena a politiei si de oameni in uniforme. O multime de civili sta in fata magazinului: unii se mira, altii dau din cap dezaprobator, altii sunt revoltati. In urmatoarea secunda James incepe sa fuga spre magazin.
  - James, stai!, tipa dupa el Eddie, mai mult din reflex stiind ca nici macar nu va fi auzit din cauza zgomotului facut de multimea de oamenii ce s-a strans in fata magazinului. Incepe sa alerge dupa James, care trecuse acum de politstii ce pazeau zona, imbrancindu-i.
Doi politisti care pazeau intrarea in magazin, il prind si il imobilizeaza pe James. Acesta, incearca sa priveasca inauntrul magazinului, fara succes insa. Cei doi politisti care l-au prins il imbrancesc afara din zona marcata cu banda galbena.
Eddie ajunge langa cei doi politisti care l-au imobilizat pe James.
  - E-n regula, e de-al nostru, lasati-l sa intre! tipa Eddie la ei.

  In mijlocul magazinului de antichitati, care ii apartinea lui Harry, se afla chiar proprietarul, intins pe jos, cu fata intr-o balta de sange. Al sau. In jurul sau, James, Eddie si Valentine. In afara de imaginea groteasca a lui Harry, nimic altceva nu este in neregula in magazin. Antichitatile aranjate in ordine pe rafturi; totul la locul lui. Mai putin proprietarul.
Privind intepenit la cadavrul prietenului sau, o lacrima i se desprinde din ochi si ii curge pe obraz? Ochii umeziti, James nu e in stare sa spuna nimic pentru jumatate de minut; nu este in stare decat sa priveasca, mai intepenit decat un animal impaiat, la cadvarul celui mai bun prieten al sau.
Dupa o jumatate de minut de tacere, care mai degraba paru o eternitate, James spuse:
  - Vreau cazul!
  - Dar tocmai ziceai ca Valen...
  - La dracu, Eddie! Am zis ca vreau cazul, se enerva James.
  - Asculta James, stii procedura, cand rude sau apropiati sunt implicati nu pot sa-ti dau cazul. Te-am chemat in calitate de prieten. Ca sa fiu sincer, nu aveam de gand sa-ti dau cazul de la inceput? de ce crezi ca e Valentine aici?
  -Ed, vreau nenorocitul de caz. Nu ma lasa balta. Nu tu.
Eddie ofteaza, si apoi i se adreseaza lui James pe un ton intelegator, si plin de compasiune:
  - Doar de data asta, cred ca putem face o exceptie!
  - Doar de data asta Eddie! Doar de data asta!? Multumesc!
James este numit anchetator principal, incepand imediat sa-si practice meseria.

  Intr-o dimineata racoroasa, ceea ce parea de necrezut a devenit o realitate. Si dupa cum va afla James mai incolo, faptul ca imposibilul poate deveni posibil este singura certitudine din viata sa, si tot ceea ce trebuie el sa stie.

[axi]

bre shuin ... nu e rau deloc, de fapt e chiar super ... noroc cu "unii" care te impinge de la spate, fara nume date, care este :P

[transe]

:weee: :weee: :weee: I love it /love /love /love
Shuin, se pare ca eshti mai bun decat credeai :wink: Imi place cum evolueaza povestea; ma intreb ce urmeaza...
Shi acum ca ai captat atentia publicului...nu ne lashi fara final, nu? (Feed us :kahaha: )


question: Mi se pare mie, sau ai folosit de prea multe ori prezentul? :roll:

PS: Cand o sa fii tu faimos, pot sa-ti ilustrez eu o carte? /smile

[CyBeR]

Mda...se pare ca m-am inselat...nu a fost o intoarcere in timp a doua scena ci o schimbare de plan...Interesting!
Se pare ca se perinda tot felul de povestiri pe la Fanfiction...iata si una politista...
Imi place pana acum si astept sa vad ce urmeaza...cateva detalii sunt total inutile,altele nedezvoltate destul,multe sunt insa potrivite cu situatia.Asta e o prima observatie.
A doua e mai mult un avertisment si o rugaminte....te rog sa nu cazi intr-un cliseu al genurilui ata de povestire...mergi bine pana acum.

[axi]

tin sa amintesc inca odata ca am cam iesit din "cliseul" definitiei de "fan fiction" dar ma rog ... povestea e frumoasa si merita spusa si daca alt loc nu este e perfect aici :D
so ... shuin ... episodul urmator??? ... cand?????
hai odata :P