Outline · [ Standard ] · Linear+ Filosoful Si Filosofia Saptamanii..., Topic reinitializat de admin

[aldonza]

viata e o tema de actualitate...pentru ca ...o traim.ne lovim de multe intrebari ,dar la care nu prea le putem gasi raspuns din pacate.
probabil ceea ce ne ramane de facut este sa traim prezentul.ceea ce a trecut nu se poate schimba,iar ceea ce ne asteapta nu se cunoaste.
incep sa vad altfel lucrurile.pana acum foloseam mereu un proverb tradus din japoneza astfel:"Where there is a will,there is a way'' ,dar incep sa pun sub semnul intrebarii adevarul lui.
inclin sa cred ca nu putem sa facem chiar ceea ce vrem,dar putem sa visam.visele sunt doar ale noastre si nu ni le ia nimeni.
totusi,e dur sa revii la realitate si uneori sa o infrunti.
raman lucruri care depind de noi,dar prea putine sau...prea neinsemnate.mereu suntem legati de ceva sau de cineva,iar ceea ce depaseste normalul sau banalitatea de zi cu zi se noteaza ca noroc sau ghinion...dupa caz.

[Trickster]

Ei, in toata viata nu posezi decat un lucru cu adevarat... capacitatea de a alege. Eu zic ca nu e bine sa te limitezi la lucruri neinsemnate de frica ca restul is de neatins si sa tii visele inchise. Sau treci la parerea mea, ca exista maretie in lucruri marunte si ca fluturi fac furtuni :)

[bogdan]

umm @Trickster ..nu posedam cu adevarat decat capacitatea de a alege true true ..adika eu inclin sa cred ca asa e :P
dar pana al urma care e parerea ta ... nu e bine sa te limitezi la lucruri neinsemante ..sau ar trebui sa cautam maretia unor astfel de lucruri marunte si neinsemnate...scuze dar din ce ai scris tu io am ramas nelamurit :)

[Trickster]

Ei, e mai simplu de atat, e bine sa faci ce vrei. Dar parerea cu sa nu te limitezi la lucruri neinsemnate cand visezi la mai mult nu e a mea, e doar un model de gandire pe care-l recomand la altii :P ... eu is prea adept al haosului ca sa cred in menire, idealuri sau maretie in ceva... faci ce poti si se mai naste cate un uragan.

Si lucrurile marunte au un farmec al lor cand reusesti sa le apreciezi ^_^ - this smilie is actually a buddha face.

[IceJack]

Nu exista un ghid al vietii, doar opinii asupra ei. La fel cum nu exista un singur raspun la intrebarea: "de ce traiesti"
Viata ne reprezinta pentru ca suntem constienti de ea, si cu toate ca o sa cunoastem mereu viata nu o sa stim nimic despre ea,despre ce reprezinta si unde ne integram noi in ea.

Pentru mine viata se rezuma doar la asta(imi suna mai bine in engleza decat in romana):
Bow down to no one and nothing, never turn away from those you love, never stop doing what you love doing, stare into the eyes of fate and fight against it, fight for what you belive and fight so you can live, live not becuse you must,live becuse you can,live so you can eat,drink and do all the things that make you smile at the end of the day. Alwayse belive in your self and never give up, fight for love,life,friends,ideas and cookies...and while you do all that never forget that you live for you and no one else.

[fiona]

IceJack ai spus un lucru destul de interesant. Dar la un moment dat obosesti sa lupti pt tine, sa lupti impotriva sortii. Sa stii ca nu e greu sa te dai batut, mai greu e sa te ridici dupa fiecare lupta pierduta; si victoriile sunt prea scurte si putine ca sa te bucuri de ele; iar cu fruntea, asudata de ganduri negre, o apleci incet pt a recunoaste infrangerea. Dar atunci apare ceva nou, o speranta care iti da puterea sa lupti din nou si ajungi la intrebarea: pana la urma acea lumina, care te face sa te razgandesti, ai reusit tu sa o vezi sau soarta ti-a aratat-o pt a lupta impotriva ei?

Ai putea spune vreodata ca ai facut tu asta si nu te-ai lasat influentat de vijelia vietii? Poti sa zici ca decizia aceea importanta pe care ai luat-o tu, nu ai fost deloc influentat? Daca te-ai mai afla in aceeasi situatie inca odata ai mai actiona la fel sau ai schimba ceva (tinand cont ca decizia a fost buna in momentul acela)?

Pana la urma viata iti ofera un contol iluzoriu, atat de dulce si atat de veridicl; destinul iti da libertatea sa iti conduci viata dar tot el conduce intamplarile care tu esti obligat sa le traiesti. E un paradox al vietii atat de iubit de noi. Si cand murim, orcat de nemultumiti suntem, murim totusi multumiti ca am trait, totusi unii tot nu vor sa paraseasca aceasta lume. De ce soarta ii mai lasa sa ne bantuie?

offline: un punct de vedere :D , si nu ma refer la spirite, ca srigoi, ci la memoriile acestora din mintea noastra, nu a tuturor.

Vise? pana la urma sunt ale noastre sau si ele sunt controlate de data aste de o alta forta, a dorintelor, ceea ce este in stransa legatura cu destinul.

[bogdan]

Icejack ...wecome back dude :) interesanta partea aia in engleza chiar daca pe alocuri idealista e un model apetisant :D

anyway ca sa fiu ontopic ... pana la urma care e parerea voastra personala credeti ca suntem controlati de o forta supranaturala sa-i zicem destin, soarta sau totul e complet aleatoriu iar viitorul e imposibil de cunosctu tocmai pt ca el nu exista inca?

PS niste argumente nu ar strica cand posati :P

[aldonza]

hmm...daca suntem sau putem sa ne controlam viata?exista un vorba care spune ca"asa cum iti asezi,asa dormi",dar sincer mai mult cred in destin decat in asta.
desi putem spune ca noi controlam prin prizma capacitatii noastre de a decide ,nu stiu cat de adevarat e.daca stam a ne gandim si acele alegeri pot fi sau sunt in mare parte influentate.
putem sa ne dorim oricat de mult un lucru si sa luptam pentru el, dar rezultatul nu ni-l garanteaza nimeni.iar intr-un alt caz o persoana sa obtina ceea ce vrea fara cel mai mic efort.
cineva zicea intr-un post ca nu putem alege cand ne nastem,dar putem alege cand murim si nu stiu cat de adevarat e asta.da, intr-adevar,intr-un caz particular ...o persoana cu probleme psihologice alege cea mai simpla varianta aceea de a-si opri viata in acel punct.altfel moartea e la fel de imprevizibila ca si viata.

[Trickster]

Yup, haos. Haos haos haos. Un numar nelimitat de factori care conspira impotriva sau in favoarea ta. Un adevarat ocean in mijlocul unei furtuni, cu vise contradictorii, factori neprevazuti si oameni nebuni. Fiecare face deciziile lui si pe urma si le testeaza in lume... de obicei le testeaza in fata deciziilor altora, care poate o au pe zeita fortuna de partea lor...

Ok, e imposibil sa percepi daca e vorba de predeterminare sau libertate, ca doar universul nu face impozie in nici unul din scenarii, dar e genul de decizie care-ti formeaza personalitatea. Predestinare, nu vrei sa-ti asumi responsabilitatea propriilor actiuni, vrei sa ai siguranta ca nimic de ceea ce faci nu e degeaba? E bine asa, o sa ai sprijinul necesar cand esti in dubiu, o sa te duci inainte dupa ce te lovesti de dificultati. Vrei libertate, iti place sa-ti iei viitorul in propriile maini si sa-ti cauti singur drumul? E bine si asa, o sa crezi ca poti dobora munti daca te chinui indeajuns, o sa te simti stapan pe propria viata. Avantaje, dezavantaje, pana la urma nici nu conteaza. Eu unul am zis ca posedam doar capacitatea de a alege, ca e singurul lucru care ne face cu adevarat vii si nu niste marionete, dar e doar o decizie, una pe care nu o pot argumenta. Bine, daca as incerca, as vara aici un pic de fizica cuantica, principiul nedeterminarii al lui Heisenberg si as spune ca la nivelul cel mai elementar suntem de fapt suma unor stari posibile si depinde de noi sa alegem una, dar nu va fi niciodata un argument absolut.

Vorba aia cu "nu putem alege numai cand sa murim" nu mi-a placut niciodata. Eu zic ca nu putem alege numai cum sa traim, oricat de scurta ne-ar fi viata. Ei, si aici m-as contrazice zicand ca "da mai, dar cum sa zici ca suntem stapani pe propriile decizii cand de fapt suntem conditionati de la nastere, supusi unui intreg proces de formare, avem temperament mostenit genetic, etc."...

[BlackHand]

Hmm... Am putea spera la o combinatie intre haos si ordine. Ceva gen "Butterfly Effect". Fiecare actiune a mea influenteaza ceva din viitor. Dar evident ca fara stirea noastra. De exemplu daca azi as fi baut Pepsi in loc de Cola as putea ajunge doctor in chimie peste 10 ani. Who knows? Daca asta e "destin", si anume faptul ca suntem influentati in fiecare secunda de alegerile noastre si a tuturor celorlalti oameni, indiferent cat de nesemnificative ar fi acele alegeri... atunci da. Destin sa fie... Pentru simplul fapt ca plecam de la o stare a lucrurilor atunci cand ne nastem... Lumea e intr-un anume fel ceea ce va rezulta o alta stare de fapt peste cateva momente, stare de fapt care la randul ei nu poate conduce decat la urmatoarea stare de fapt etc. Deci e viata noastra scrisa dinainte pentru simplul fapt ca ne-am nascut cu o anumita amprenta genetica si intr-o anume secunda a unui minut al unei ore a unei zile...? Ala care poate demonstra ca e sau nu e asa primeste de la mine "a friendly pat on the back".

[fiona]

Eu vad un univers, in care, in centru lui sunt eu. In universul acesta fac tot ce vreau si cum vreau, amintirile sunt urmari ale constientului meu. Totusi acest univers al meu se afla, pe langa alte milioane de universuri (eu), in alt univers mai mare numit omenire, acesta e in altul si mai mare numit Pamant, prin urmare altul mai mare Calea Lactee, si nu cel din urma universul UNIVERS.
Aceste universuri se influenteaza reciproc: de la mic la mare si de la mare la mic. Daca un univers si-ar opri exercitarea fortelor asupra altui univers atunci timpul ar sta in loc sau am disparea pur si simplu.

Din tot ce am aberat aici reiese ca nu poti sa iti controlezi viata ci doar sa o influentezi in bine sau in rau.

[aldonza]

eu ma intreb daca dorintele care stau la baza majoritatii deciziilor noastre sunt sau nu o iluzie creata de acest univers propriu si daca exista un adevar universal...

[fiona]

El sigur exista, dar e bine ascuns de mintile noastre sau suntem prea orbi ca sa il vedem.

[BlackHand]

Hmm... dar exista deja un adevar universal. Si acest adevar se cheama BEREEEE!!!

[fiona]

vad ca iar a inceput sa se ia pe aratura.
asa ca am sa pun o alta intrebare: Exista o posibilitate de depasire a "minciunilor" intr-o cunoastere totala?

[later edit] Ce faceti mai? Sa vina repede cineva cu o ideie! Ca eu nu mai am :( .

[Killer]

Vin la voi cu o rugaminte, nu stiu daca e neaparat o tema filosofica, vreau sa ma lumineze si pe mine cineva intr-o mica problema si anume: SINGURATATEA. De ce ne este frica de ea, de ce uneori o cautam, de ce oamenii nu sunt in stare sa respecte nevoia de singuratate si liniste tocmai in momentul in care ai nevoie de asa ceva? <_<


"In fiecare din noi sta un Adam care asteapta sa fie iarasi singur. Nu trebuie sa vina lucrurile spre noi, peste noi, caci lucrurile adevarate sunt inauntru. " Constantin Noica

[fiona]

Pai singuratatea o cautam tocmai din egoism. E momentul cand avem nevoie de noi pt noi, pt a ne regasi. Nu avem nevoie de nimeni din exterior. E o lupta cu noi insine.
Nu mereu arati ca ai nevoie de singuratate. Poate dai impresia de lucru opus. De obicei cei dragi vor sa te vada fericit si normal ca va intra in spatiu tau.

Si mai e si legea lui Murphy ca atunci, sa zicem: cand doresti sa fii cautat atunci nu te cauta nimeni, iar cand nu vrei sa vezi pe nimeni atunci apar toti si te streseaza(o varianta mai subiectiva; pe subiect).
Asa ca atunci cand simti nevoia sa stai singur influentele din exterior te deranjeaza mai mult decat in mod normal. E cam acelasi lucru cu orele. Cand nu ai ce face trec asa de greu iar cand ai o groaza de treaba ele trec asa de usor.

[BlackHand]

Parerea mea e ca nu o sa capeti iluminare filozofica pe un forum de pe net. Ia si traieste viata. Cele mai importante lectii le inveti cel mai bine singur. ;)

[fiona]

dar totusi despre tema singuratatii ce ai zice ?

[aldonza]

singuratatea...toti ne lovim de ea si de fapt niciunul.
fara a privi aceasta problema intr-un mod subiectiv as spune ca nu cred ca exista singuratatea in sensul real al cuvantului.
adesea singuratatea se confunda cu izolarea.
lupta cu problema singuratatii este mai trista decat singuratatea in sine.
noi nu suntem singuri...