Outline · [ Standard ] · Linear+ Filosoful Si Filosofia Saptamanii..., Topic reinitializat de admin

[Trickster]

Fiona, intradevar, in viziunea mea diferenta dintre om si supraom este mai mult de echilibru al unor elemente deja existente. Asta ar trebui sa faca pasul dintre om si supraom destul de mic, nu? Oricum, e destul de irational sa dezumanizezi un supraom, doar nu vrem sa pierdem esenta, ci doar sa o rafinam. Vrem sa pastram tot potentialul existent si sa-l amplificam, distilam, sa-l putem valorifica fara a ne lasa doborati de adversitati. Eu unul zic ca trebuie evitat sa se dea un tel supraomului, inseamna sa-i distrugi libertatea. Un supraom e doar un om care reuseste in tot ce-si propune.

Ai intrebat ce se intampla cand un supraom e coplesit de propriile emotii... a pierdut o lupta, s-a abatut de la insusi notiunea care-l defineste - nu poate pierde. Inseamna ca si-a insusit atribute de care nu are nevoie, cum ar fi impulsivitate. Fiona, notiunea ta de supraom, desi altruista, nu face decat sa evidentieze latura umana, viciata. Un supraom daca doreste salvarea celor din jur nu are nevoia sa sacrifice propriul eu, o va face cu triumfant, nestirbit, ca un adevarat erou stralucitor. Oricum, salvarea celorlalti mi se pare o ocupatie nedemna de el. Daca si-ar petrece timpul cu educarea lor pe calea salvarii sa zicem ca ar aborda problema corect... in spiritul asta il vad mai aproape de supraom pe Buddha.

bogdan, eu imi stapanesc sentimentele destul de bine, chiar nu le simt asa de absolute cum le faci tu sa para. Echlibrul care trebuie gasit nu trebuie sa dilueaze natura lor, cu doar sa o ascunda la nevoie. Intr-un fel inseamna sa stii cand sa fii pasional si cand cerebral. Intensitatea de care vorbesti tu e viciata, gresita, e renuntarea la o emotie in favoarea celorlalte... vedem toata ziua oameni care prefera sa fie nervosi sau suparati, depresivi, maniaci, colerici - da, sentimentele alea au o intensitate aparte, dar nu e oare pentru ca s-a renuntat la restul? Nimic absolut si necontrolabil la emotii, ba chiar eu vad o dorinta ascunsa de a pierde, de a te lasa purtat de vartejul lor cand nu este necesar.

[fiona]

Pai daca un supraom ii iese tot ce isi doreste atunci unde este exceptia care confirma regula. Adica nu exista nici un om care sa nu greseasca, mai ales ca invata din greseli, un supra-om ar insemna sa nu calce stramb tata viata lui si totusi care e libertatea lui, daca el va fi limitat de sentimente?

Pai viciile nu fac parte din om? Nu noi le creem si le urmam cu sarguinta?
Aici sa nu confundam sentimetul de iubire, de ura, de anxietate cu notiunea de a fi tandru sau dur dupa cum e nevoie.
Pana la urma sentimentele sunt toata averea omului care o strange si o depoziteaza toata viata. E averea care nu o poate pierde niciodata.
Un supraom ar avea nevoie de asa avere?
Si totusi pana la urma ce e un supraom?

Eu zic ca se naste din om si evolueaza perfect intr-o pesoana a tot stiitoare ce sentimentele nu o mai pot infuenta pt ca are certitudinea si cunostinta in cauza careia ii da sentimentul de echilibru, de stabilitate.

Offline(cu legatura cu tema:P): Si eu imi stapanesc destul de bine sentimentele si le folosesc pt a imi atinge scopul. Dar nu ma face asta un supra om ci ma face si mai mult o fiinta plina de vicii, egoista, meschina si cum vrei sa imi spui. Si prin faptul ca stau tot timpul pe un vulcan ii da savoare vietii, o simt, o gust, traiesc si nu mi-as dori sa fiu un supra om care stie tot(chiar daca am momente cand tind spre acel lucru), incerc sa imi gasesc pacea interioara, echilibru.

online:
Totusi ce poti sa zici de fraza: "Without Contraries is no progression. Attraction and Repulsion, Reason and Energy, Love and Hate, are necessary to Human existence".
Ce zici supraomul are acestea contrarii?

[Trickster]

Imi place ca tu cauti exceptie la regula, cand pana si regula e una ipotetica :P.

Si nu poti vedea sentimentele, emotiile, ca vreun fel de limitare, doar ca un mod diferit de a aborda o situatie, poate o nuantare... ca s orice alt lucru bun sau rau, depinde de noi. Problema e ca nu poti amesteca umanul, viciul, cu notiunea de supraom. Poate o sa imprumut putin parerea lui Nietzsche si o sa zic ca prea mult este uman si ca a gresi nu trebuie neaparat sa fie uman. Bine, asta e si pasul catre supraom...

Cat despre contrariile unui supraom, supraomul nu poate exista numai in fata conflictului. In mijlocul lui el este centrat, in echilibru. Yin si yang, nu?

[aldonza]

Din punctul meu de vedere notiunea de supraom spune suficient...ceva in plus peste om.nu cred ca se leaga de cat de bine ne controlam emotiile si sentimentele si in ce scop.Nu esti supraom nici daca iti canalizezi energia intr-o incercare de a ajuta umanitatea si nici folosind orice mijloc pentru ati atinge scopurile...aici se incadreaza tipologia omului.
Ceea ce incercati voi sa gasiti sunt ori eroii din filme si povesti sau geniile.Acele persoane care detin spiritual ceva in plus fata de majoritatea,iar asta nu se leaga nici de ratiune,nici de sentimente.

[Trickster]

Aici gresesti tu. Supraomul nu e in abilitati extraordinare sau in geniu (care e si el cu defectele lui), ci in abordarea problemei. Dincolo de disputa talent versus munca, ce zici tu are un strop de adevar: nu poti fi supraom daca nu ai toate cartile in mana, dar de aici si pana la a stii ce sa faci cu cartile e drumul supraomului. Istetime peste desteptaciune, intelepciune peste cunoastere. Si bineinteles, nu poti fi istet fara sa fii si destept, sau intelept fara cunoastere... dar nici supraom fara istetime si intelepciune.

Raportat la multe anime-uri, eroul nu e supraom pana nu trece prin aventurile lui... asta oricat talent ar avea, nu?

[fiona]

Pai cum nu poti demonstra o ipoteza matematica pana nu demonstrezi ca ea nu este invers, nu ? Totul e legat, nu poti vedea binele fara rau. E mai usor sa vezi ce nu e un supra om decat ce e.

Supraomul nu e in abilitati extraordinare sau in geniu (care e si el cu defectele lui), ci in abordarea problemei.

Corect, mai bine zis sunt de aceeasi parere, numai ca iar mi-a venit in minte o intrebare: care e problema si cum ar trebui abordata?

Inca o chestie: o alta limita a noastra: marirea nr de intrebari, de fiecare data cand cunoastem mai mult. Oare supraomului i s-ar intampla la fel?

[Trickster]

Eu am zis ca nu-mi place sa-i dau un scop supraomului, ca mi se pare ca-l limitez si ca ar trebui sa reuseasca in orice isi propune. Doar e libertatea oricui sa-si aleaga calea.

Cat despre a 2-a intrebare, deja intram pe teritoriul scopului cunoasterii si alte de-astea... eu ma gandesc ca supraomul totusi inca nu e zeu, asa ca probabil pateste si el ca si noi. Oricat de sus ar fi ma indoiesc ca are o perspectiva de ansamblu suficient de larga sa vada pana dincolo de intunericul cunoasterii dintr-o singura privire.

[fiona]

Bine.
Dar ce parere ai despre: "Without Contraries is no progression. Attraction and Repulsion, Reason and Energy, Love and Hate, are necessary to Human existence".
Am mai pus odata fraza asta dar nu a luat-o nimeni in seama.

[Trickster]

Ei cum nu, am scris acolo despre contrariile unui supraom. Am zis ca supraomul e echilibrul perfect al acelor cotrarii. Un fel de "take the good with the bad" sau "make the best of it", un fel de stalp de neclintit in mijlocul unei furtuni... sau mai degraba o salcie. Niciodata nu o sa spun ca nu este un om al contrariilor, fara ele nu ar fi complet.

[fiona]

Dar lasand supraomul la oparte despre simplu om ce poti sa spui, si el este un element al contrariilor?

[Trickster]

Eu cred ca tot universul este unul al contrariilor, ceva de genul traim un paradox si respiram contradictii :D. Si ca fara conflict nu este decat moarte, ca daca nu arde nici un foc nu este lumina. Is adeptul entropiei, cred ca pana si asa zisa ordine nu e decat o forma inalta de haos. Daca e omul un element al contrariilor? Poate doar femeile :P

[Killer]

Nu inteleg de ce tot cautati supraomul? Personal eu sunt adeptul KISS (keep it simple, stupid)si caut omul simplu, capabil sa reactioneze la stimuli intr-un mod natural fara sa mascheze sentimente si trairi, fara sa tina cont de conveniente si de stari de normalitate impuse de societate. In definitia mea supraomul este un animal social superficial si extrem de plicticos, va reactiona intotdeauna asa cum "se cuvine", asa cum te astepti sa o faca , fara sa te surprinda. Cred ca undeva, in timp, pe parcursul evolutiei (sociale) omul a pierdut din naturalete, din puritatea sentimentelor si implicit in exprimarea lor. Deci JOS SUPRAOMUl !!!!!!!!!!!!!!! :twisted:

[Trickster]

Nu cautam supraomul, doar dezbatem conceptul in sine... chiar ma intrebam daca mai e valabil ce scrie in primul post :lol:

Nu stiu ce intelegi tu prin supraom, dar sigur nu e plictisitor sau stereotipic. Sau previzibil, asta mi s-ar parea si un defect major. Plictisitor poate pentru ca nu poate pierde... norocul lui ca nu-i un personaj literar :D. Si constrans de normele societatii, animal social care se comporta cum se cuvine?! Ce fel de supraom e si ala?

[aldonza]

La urma urmei daca luam problema asa supraomul nu e nimic mai mult decat tot un om si tot ce tine de conditia omului in lume ii este si lui carcacteristic.
Credeti voi ca un supraom poate fi numit acel om care reuseste in tot cea ce-si propune?ce-l face deosebit fata de altii in realitate?atunci l-am putea numi un om ambitios sau norocos...
Supraomul nu poate fi nici un om perfect,da' nici o persoana care creste in ochii celorlalti prin reusitele sale.
Nu ar trebui sa vorbim mai mult de esenta si nu de aparenta?

[fiona]

Offline:

aldonza, asta e chiar o ideie interesanta.
Noi pana acum (din cate am observat eu, recitind posturile) am incercat sa ii dam o silueta omeneasca si sa ii facem un profil psihic.

Pai cum vezi tu esenta unui supra om?

[aldonza]

eu imi voi sustine ideea...vad supraomul in conditia omului de geniu.
a nu se intelege gresit,supraom nu inseamna perfectiune,din contra poate fi cel mai simplu om ,dar e vorba de o simplitate aparenta care ascunde adevarata valoare.
cand ma gandesc la supraom ,ma gandesc la ceva mai mult decat reusitele si esecurile din viata cotidiana a unui individ.fiecare isi traieste viata in propriul stil,fiecare e unic.
unii din noi putem fi mai ambitiosi,altii nu.unii putem fi norocosi sau mai puternici si astfel sa reusim mai mult in viata.NU devenim supaoameni daca ii supunem pe cei mai slabi ca noi,daca suntem mai puternici
notiunea de supraom te duce cu gandul la maretie,iar aceasta nu este neaparat de ordin material.
Am asociat supraomul cu geniul tocmai pentru ca niciunul dintre ei nu fac parte din lumea comuna,desi la fel de umani ca si noi totusi diferiti si diferiti tocmai prin esenta lor.
Geniile cat traiesc sunt considerati nebuni,tocmai datorita diferentei dintre ei si omul de zi cu zi,dar asta nu-l face perfect,doar diferit.Geniul este,in ordine umana, un nefericit ,un inadaptat laflat in permanenta opozitie cu omul comun.
Ceea ce il face pe om,supraom este revelatia ,luciditatea.
Supraomul totusi poate aparea sub mai multe forme si apare o problema prin abordarea notiunii in sine.
La un nivel supraomul poate fi acela care-si traieste viata spiritual,la un alt nivel este omul optimist,care-si traieste viata si care cum ziceti voi reuseste tot ceea ce-si propune si la un nivel inalt omul de geniu.

[Trickster]

Ok, o sa fac si eu o sistematizare:
1.Nu poti fi supraom fara a fi om, doar e inclus in nume... poti avea o fiinta oricat de perfecta, dar daca nu e om atunci nu-i poti zice supraom, nu?

2.Ca si concept idealizat, el nu poate exista decat la modul abstract, asa ca sa lasam la o parte ideea ca a existat vreodata. Cu toate ca daca ar fi sa aleg, in viziunea mea personajul cel mai aproape de ideea de supraom ar fi Musashi-ul din cartea lui Eiji Yoshikawa... bineinteles, is subiectiv :P.

3.El trebuie sa indeplineasca un set de conditii, pe care eu unul le-am unificat in una singura: nu poate da gres. De ce conditia asta? Pentru ca dincolo de scopul lui, dincolo de comportament sau calitati, asta e cea mai elementara reprezentare a perfectiunii: succesul. Aici gresesti tu aldonza, asociezi succesul cu ambitia (poate e si conceptia societatii asupra lui), cand e vorba de ceva foarte simplu, doar de obtinerea rezultatului dorit, oricare ar fi. Pana la urma nimeni nu vrea sa o dea in bara, nu? Nimeni cand se gandeste la supraom nu se gandeste la reusitele din viata cotidiana, ci la reusitele in orice. Traim toti cu vise ridicole, si un supraom e doar cineva care le poate atinge...

Tu cand spui ca geniul e supraom uiti ca exista si geniu ratat... cata vreme exista asa ceva inseamna ca lipseste ceva, ca geniul nu e conditie suficienta pentru a fi supraom. Si da, ce il face pe om supraom e revelatia, dar conditia de geniu nu-ti ofera decat o cale de acces catre acea revelatie. Revelatia vine din intelepciune, nume pompos pentru capacitatea de a face deciziile care-ti aduc acea revelatie. Fara intelepciune geniul e risipit, talentul pierdut. Plus ca omul de geniu e viciat din start, nu se poate dedica numai menirii lui si nimic altceva.

Si nimeni nu zice ca supraomul e unic, ca exista intr-un singur fel. Supraoameni pot fi cate scopuri isi poate alege un om, dar in abilitatea de a le atinge pe absolut toate, oricat de marunte, sta supraomul. Un poet stralucit, un mare razboinic, filozoful filozofilor, un supraom poate sa fie toate astea, dar va fi numai ce vrea el.

[fiona]

Pana la urma surpaomul este persoana care a depasit conditia umana (simplu) care e mai sus decat omul, fie el un om comun fie el un geniu.

Noi pana la urma nu vrem sa stim ce a fost un supraom sau cum a ajuns asa ci vrem sa stim miisterul din spatele lui. Iar daca am stii conditia care il face pe el supraom, atunci l-am privi ca pe un lucru banal, ex: ca un storcator de fructe. Adica il vedem, il remarcam, dar nu ne-am mai intreba ce se ascunde in spatele lui. Dar vom face un lucru groaznic: o sa incercam sa demonstram ca totusi e om ca noi, il vom trage dupa noi, il vom jertfi pentru mandria si iresponsabilitatea nostra.

De ce credeti ca erau vanate vrajitoarele? pt ca nimeni nu cunostea sursa puterilor si nici nu intelegea ce se ascunde in spatele lor, natura umana e ceva de genul: distrugem tot ce nu intelegem pt a nu fi distrusi de acel lucru.

Totusi incercam sa aflam ce a fost un supraom sau de unde se trage pt a putea gasi o explicatie logica, palpabila si veridica, Dar totul este in zadar de aceea, si dorinta lui Lucian Blaga de a pastra miisterele asa cum sunt, cu frumusetea lor, si sa nu incercam sa ii dam o explicatie.

[aldonza]

In primul rand intelepciunea o dobandim pe parcursul vietii,in schimb talentul,revelatia sunt lucruri pe care le avem de cand de nastem fie ca le constientizam sau nu de la inceput.
Intr-adevar nimanui nu-i place sa piarda si nici un esec,dar de ce crezi k se leaga atunci succesul daca nu de ambitie.Daca vrem ceva cu adevarat putem obtine acel lucru,da' asta nu e neaparat usor.Omul se sperie foarte usor si desi poate avea in fata vise mari nu reuseste intotdeauna sa le atinga.Unele lucruri depinde de noi ,altele nu.In acest caz nici supraomul nu poate sa depaseasca acele lucruri pentru ca este si el totusi om.
Iar la final Trickster,scuza-ma ca iti zic dar te contrazici.Spui mai intai ca supraomul are ca principala conditie aceea de a nu da gres si ca poate sa-si atinga toate scopurile,dar el va fi doar ceea ce vrea:poet,razboinic,filozof.Asta nu inseamna atunci ca el se dezvolta decat intr-o singura directie ,unde isi exercita puterea?si cand vorbim de "un poet stralucit,filozoful filozofilor'' nu vorbim oare despre genii?

[fiona]

Pai aldonza supraomul e undeva deasupra omului, el nu mai e om, acesta a evoluat, s-a transformat (din larva in fluture). Asa ca nu il mai putem baga in aceeasi categorie cu umanitatea.

Faptul ca ne depaseste, cea mai evoluata rasa, cunoscuta de noi, pana acum, o sa vrem sa distrugem lucru ce ne arata inferiori. Eu asta am zis plus: contradictia duce la progres. Asa ca daca Trickster se contrazice singur inseamna ca a ajuns la punctul unde o sa inceapa sa evolueze, nu?(logic, nedemonstrat prin cuvinte, ci doar de-a lungul timpului: vom trai si vom vedea).

Cum am zis: supraomul nu are legatura cu un singur lucru ci cu un univers, el singur este un univers din universe, daca tot vorbim de esente.