Mi-am facut si eu curaj sa pun ceva un pic mai trist(cred ca este trist)......sper sa va placa
Monolog
O minte pustie,o inima pustie......tot ce imi doresc este sa te uit,sa te scot din inima mea.Mai ranit cu vorbele si cu faptele tale.........mai ranit mai tare decat o sabie ce te spinteca.De ce?cu ce am fost eu vinovata pentru faptele tale?cum mai poti sa vi si sa-mi ceri iertare,cum crezi ca eu pot sa te mai iert dupa tot ce mi-ai zis,dupa tot ce mi-ai facut.........Chiar nu te doare,chiar nu ti-a pasat de durerea mea care ma apasa si acum.Nu,nu te mai pot ierta,ai gresit,iar acum m-ai pierdut,imi este greu sa spun aceste cuvinte,dar tu esti vinovatul,tu m-ai ranit profund si tot tu mai schimbat intr-o persoana inchisa in mine......am avut incredere in tine si mai ranit,acum nu mai pot sa am incredere in cineva.Degeaba vi sa-ti ceri iertare,nu poti sa mai faci nimic,eu vreau sa te uit chiar daca stiu ca acest lucru va fii foarte greu de realizat......Te voi uita
Capitolul 1
Tristete
"Lacrimile mele curg zi si noapte,nu au incetare,ma inec in propriul amar.Chiar daca lacrimile nu mai curg pe obrajii mei fini si catifelati,plang in sufletul meu,acest lucru nu-mi da pace,amintirile triste din viata mea sunt multe si dureroase.Dar totusi nu pot sa urasc pe cineva pentru raul facut,acum ceea ce a fost ramane in trecut si nimeni si nimic nu poate sa-mi schimbe durerea nemiloasa din inima mea.Eu lupt cu propria mea persoana,o lupta intre bine si rau se da,dar nu ma voi lasa invinsa de intuneric,de amintirile dureroase ce si-au croit drum spre inima mea.Dar totusi de ce?De ce eu trebuie sa sufar?Adica imi place sa-i fac pe cei din jurul meu sa rada si eu zambesc,dar cu un zambet fals.....De ce nu pot fi si eu fericita ca toti ceilalti din jurul meu,de ce inima si amintirile triste nu-mi dau pace.....Cu ce am gresit ?cu ce sunt vinovata?......Tu,cel ce te numesti iubirea vieti mele,mai facut sa vars miile de lacrimi ce nu vor sa inceteze,m-am gandit ca nu meriti sa plang pentru tine,dar nu pot sunt prea multe amintiri cu tine pline de amaraciune,pline de tristete....amintiri si fericite care acum ma fac sa plang mai rau.....Timpul trece si ranile nu se vindeca,amintirea ta ramane intiparita in inima mea......Chiar trebuia sa te iubesc,iar tu sa te porti cu mine de parca Iubirea este o crima,mai schimbat.Din vina ta am devenit o fiinta cu inima rece,o fiinta retrasa,inainte ca tu sa apari eram fericita in felul meu,dar acum si zambetul mi-a disparut.Vreau sa dau timpul inapoi,sa uit cand te-am cunoscut,sa uit cat de mult sufar.Ai plecat departe si ai uitat de mine....mai lasat singura,mai abandonat.......Nu ai avut nici macar curajul de-am spune"Adio".........dar eu voi spune Adio amintirilor tale,le voi pastra in inima mea si-mi voi vedea de viata mea"
Stelele sclipesc,iar luna se reflecta in lacul din parc.Pe marginea lacului era o fata de vreo 17 ani,cu parul saten cu o tenta de brunet,iar ochii ei de un caprui spre verde ce acum erau plini de lacrimi cristaline ce curgeau usor pe chipul trist al acesteia.Tanara statea jos rezemata de un copac,caruia ii cadeau din cand in cand frunzele frumos inflorite.Aceasta privea stelele ce luminau puternic,statea acolo de vreo 10 minute,era destul de tarziu pentru ca o fata sa fie singura in parc sau pe strada.Tanara s-a ridicat deabia cand lacrimile ei s-au oprit,incepu sa paseasca in intunericul de pe strada,iar acum urca scarile unui bloc foarte ingrijit,pereti erau de un roz foarte deschis,la prima vedere parea a fii un alb,dar daca te uitai mai bine se vedea ca este roz."De ce trebuie sa sufar dupa el?Ma doare ca m-a abandonat.Il iubeam,iar el m-a lasat doar cu amintirile.....nici macar nu a avut curajul sa-si ceara scuze sau sa zica ca pleaca,ma simt incoltita de toate amintirile cu el,vreau sa-l uit,trebuie....."fata incepu-se din nou sa planga,chipul ei angelic era plin de micii cristale cei alunecau de pe fata pe haine.Acuma intrase intr-un apartament foarte spatios care avea doua camere,una avea usa inchisa si avea cateva postare si desene pe ea,pe una din pozele de acolo scria "Welcome Iriy",iar cealalta camera,era foarte frumos decorata,avea o canapea frumoasa de un maro si pe jos era un covoras cu animalute pe el......intr-un colt mai intunecat se gasea si o masuta cu un telefon.Camera avea pereti,de un alb ca neaua,se mai gasea si un televizor,nici mare,dar nici mic...langa canapea se gaseau mai multe florii la fel ca si pe balcon.....Era o camera foarte frumoasa luminata de lumina lunii...Fata se aseza pe jos si se inghemui,incepu sa planga,nu putea a se abtina....in casa nu mai era nimeni,deci nu avea cui sa-i spuna tot ce avea ea pe suflet,nu facea alceva decat sa stea si sa planga,telefonul suna intruna,dar ea nu raspundea la el,nici nu realiza ca telefonul suna era prea adancita in gandurii si in tristete.
Inima ei era sfasiata in mii de bucati,tot corpul o durea.Un suflet ce se zbate pentru viata ei,un suflet bun caruia-i place sa-i faca pe cei din jur fericiti,dar in schimb ea este trista,iar amintirile ii sfasie inima.
"Mai lasat singura,intr-o lume pustie,totul este trist,tu erai fiinta care ma facea sa rad si sa zambesc,dar acum tu esti fiinta care mi-a sfasiat inima.Tot ce mi-a ramas cu tine sunt amintirile ce le voi purta in inima mea mereu,ce ma faceau fericita,dar acuma aceste amintirii ma fac sa plang zi si noapte.Lumea asta este pustie fara tine.......nu pot sa urasc,sa zambesc sau sa fiu fericita,nici frig sau caldura nu mai simt...oare de ce mai traiesc,daca in inima mea nu mai exista nici macar o flacara,o mica speranta care ar putea sa sparga gheata din trupul meu?......De ce?de ce toti la care tin ma mint sau ma alunga din viata lor?Cu ce sunt eu vinovata pentru greselile altora?De e numai eu sa platesc cu lacrimi amare si cu suferinta care ma apasa si mai rau pe zi ce trece."intrebarile acestea o chinuiau pe biata fata.Chinul si tristetea o apasau tot mai tare,amintirile pe care vroia sa le uite ii tot reveneau si o chinuiau si mai mult.........Dupa cateva ore bune de plans,Iriy adormi in acel micut si intunecat coltisor.
Astept parerile voastre(sper ca v-a placut :P ) si sper sa fie cat mai multe pareri :) Uitati si o poza cu Iriy (IMG:
http://i243.photobucket.com/albums/ff241/lavynyuta/Iriy.jpg)
O Noua Speranta...o Iubire Ascunsa
Sep 22 2007, 10:20 PM
