Outline · [ Standard ] · Linear+ The End...

[Missa-chan]

Este al doilea fan fiction pe care il scriu, dar acesta are ceva legatura cu anime-urile. Respectiv: actiunea se petrece in Japonia. ^^ Subiectul acestei povesti nu l-am stabilit inca fiindca eu sunt genul caruia ideile ii vin cand scrie, dar in orice caz se va sfarsi ceva XD. Nu stiu inca ce, dar se va sfarsi ceva.
Astept critici si pareri cu privire la poveste si desigur daca nu sunt in batjocura le voi lua in considerare. :) Spor la citit!


Capitolul I: Cine esti?

Clopotelul liceului a sunat. Acesta anunta inceperea primei zile de scoala din clasa a zecea de liceu, pentru Katsu-Aky. Ea mergea linistita spre scoala cu vantul care adia usor si ii ridica parul lung si des, negru la fel ca si carbunele stins. Prin acest negru intens, ea isi satirase parul cu niste suvite rosii, care se observau destul de bine si astfel aratau ca un joc de foc pe un fond negru. Chiar daca din cauza suvitelor, care-i jucau pe fata, se parea ca ea nu mai vede nimic, dimpotriva, ochii negri ii jucau in cap si privirea ascutita vedea tot ce misca in jurul ei. Fata de ceilalti colegi ai sai, Aky nu purta uniforma, ci haine obisnuite. A fost avertizata si apoi sanctionata pentru asta, dar nu a afectat-o cu nimic. Acum era imbracata cu un maieu crem, o pereche de pantaloni largi, lungi si subtiri, iar in picioare avea niste papuci sport. La gat avea un medalion cu o pentagrama, iar la mana dreapta avea o bratara din piele neagra, lata, cu lanturi mici care atarnau din ea. In urechi avea castile de la iPOD, care aveau dat volumul la maxim. Ii privea indiferenta pe ceilalti si trecea pe langa ei ca si cum nu ar fi existat.
Ofta adanc cand a ajuns in dreptul usii de clasa. Intra si se aseza in ultima banca, intr-un loc izolat. Vorbe precum "satanisto", "ciudato" i-au fost "aruncate" in timp ce trecea printre bancile colegilor. Ea le ignora. Nu ii pasa ce credeau ceilalti despre ea. Se aseza in banca si astepta sa vina dirigintele. Ca deobicei, acesta avea sa aduca cu el cel putin un coleg sau o colega noua care avea sa se alatura colectivului clasei. Se intreba ce incult avea sa mai soseasca si in timp ce privea pe geam la vara care incetul cu incetul avea sa treaca, dirigintele intra in clasa. Era prea tarziu sa se mai ridice si sa salute, dar se bucura ca acesta nu o observa. Dupa el sosea o fata de varsta lor care era cu siguranta noua colega. Aky o privi cu dispret. Probabil era o alta fata caruia ii statea capul prin nori. Aceasta insa isi privea cu ochii mari colegii si statea stanjenita in mijlocul clasei. Era inalta, dar totusi mai mica de statura decat Aky; slaba, poate chiar mai slaba ca si Aky; iar parul era negru, dar mai scurt ca al lui Katsu. Fata avea deasemenea si uniforma si parea destul de ordonata. In timp ce Katsu-Aky o studia, observa ca privirea fetei se opri asupra ei. O privea speriata, iar asta ii facu mare placere lui Aky care zambi arogant. Dirigintele isi aranja lucrurile dupa care pasi langa noua colega si o ruga sa se prezinte. Aceasta, cu un glas timid, spuse:
"Ma numesc Sakuya Yukymura si am saisprezece ani. Am sosit in Tokyo acum cateva saptamani. Eu am locuit in Kyoto...". Dupa care se opri. Elevii nu spusera nimic. Dirigintele o idemna sa mai spuna unele lucruri despre ea.
"Pai...eh...imi place foarte mult sa citesc manga-uri si sa ma uit la anime-uri...". Iar aici rosi de-a dreptul. Unii colegi izbucnira in ras, in timp ce altii susoteau. Profesorul spuse:
"Deajuns! Indeajuns domnisoara Yukymura. Sper sa te simti bine la noi. Acum te rog sa ocupi un loc... Uite acolo in penultima banca." iar acesta arata spre banca din fata lui Aky. Uitandu-se intr-acolo, dirigintele o observa pe Katsu-Aky care nu avea uniforma, ca deobicei. Se enerva din nou si ii tinu predica:
"Domnisoara Tsuchiya! Nici in prima zi de scoala nu puteti veni in uniforma?! Veti fi din nou sanctionata daca continuati asa si anul acesta! Si daca veti mai intra in conflicte, veti fi transferata la o scoala de corectie!". Aky isi invarti ochii in cap. Dirigintele continua sa faca precizarile care trebuiau facute pentru a incepe noul an scolar, iar dupa o ora le dadu drumul intr-o pauza de douazeci de minute. Urma apoi sa li se imparta noile manuale.
Aky a fost oarecum atrasa de noua colega fiindca aveau ceva in comun... Si ei ii placeau anime-urile si manga-urile. Probabil ca aveau mai multe in comun, dar asta avea sa afla pe parcurs. Acum voia sa o gaseasca pe Sakuya si sa vorbeasca cu ea. Ajunse in cantina, dar observa ca era prea tarziu ca sa discute cu fata cea noua. Ea fusese acaparata de niste colege insuportabile ale lui Aky. Aceasta din urma le fulgera cu privirea, iar ele se intoarsera repede inapoi si incepura sa-i susoteasca lui Sakuya despre Katsu.
"Fata aceea e cam nebuna... O cheama Katsu-Aky Tsuchiya. La varsta de sapte ani i-au murit parintii. Tatal ei a omorat-o pe mama sa in fata ei, dupa care s-a sinucis si el. Ea a mai avut o sora cu un an mai mica ca ea, o chema Mykuru, dar s-a imbolnavit grav si a murit la un an dupa incident. Suntem sigure ca ramas cu sechele. Anul trecut s-a batut cu Hyna, una din cele mai populare fete din scoala. A batut-o rau pe Hyna si a fost sanctionata pentru asta. Ea acum sta la un internat, dar are conditii bune fiindca parintii ei au fost foarte bogati. Nu mai are pe nimeni si cam atat se stie despre ea deoarece restul e invaluit in mister si nu a mai spus nimanui nimic. Sta tot timpul singura, iar daca o enervezi mult va sari la bataie. Eu una cred ca e si satanista... Dar in orice caz, fereste-te de ea!". Sakuya astepta ca fata sa termine de vorbit dupa care se ridica de la masa si se apropie de Katsu. Respira adanc ca si cum s-ar fi incurajat singura. Aky o privi atent in timp ce mesteca niste spaghete si inceta din mancat cand Sakuya ajunse langa ea. Se indrepta si o privi ferm. Stia deja ce ii spusese fata aceea, curios era insa ca Sakuya venise la ea.
"Ohayo gozamiasu, Katsu-Aky-chan!" spuse Sakuya dupa care ramase cu ochii sai mari atintiti asupra lui Aky. Aceasta din urma inghiti mancarea pe care o mai avea in gura si raspunse incet:
"Ohayo, Sakuya-chan..."
"Pot sa stau aici sau e ocupat?" intreba timid Sakuya.
"Poti sta... Nu e niciodata ocupat". Astepta sa se aseze dupa care Aky continua, dar in acelasi timp vorbi si Sakuya:
"Cine esti?". Fetele ramasera surprinse ca au intrebat acelasi lucru in acelasi timp. Bineinteles ca nu se asteptau sa afle lucrurile elementare pe care deja le stiau. Amandoua au inteles la ce se refereau asa ca Sakuya relua firul discutiei:
"Am aflat de la colega noastra, Myna, despre ce ti s-a intamplat. Imi pare rau..."
"Khe...nu trebuie sa-ti para. Nu iti face griji. As putea vorbi deschis despre asta, dar mai intai sa ne cunoastem mai bine ca sa stiu ce fel de persoana esti. Si acum, cine esti?"
"Pai...nici eu nu am parinti, am fost parasita de la varsta de sase ani si am ajuns la un orfelinat, iar mai apoi m-am mutat intr-un internat. Anul trecut a avut loc...un incident asa ca m-am mutat din Kyoto."
"Ce s-a intamplat?" intreba direct Aky. Fata ofta adanc si replica pe o voce stinsa:
"Prietenul meu...a murit" iar in ochi ii sclipira cateva lacrimi. Aky tocmai se pregatea sa caste cu pofta, dar dupa ce a auzit ce ii spusese fata se opri brusc.
"Imi pare rau sa aud asta. E ingrozitor..."
"Mda...dar eu nu pot discuta deschis cum ai face-o tu asa ca prefer sa nu vorbim despre acest subiect acum..." raspunse Sakuya privind in podea. Katsu aproba dupa care colega ei o intreba:
"De ce au ras colegii cand le-am spus ca imi plac anime-urile si manga-urile? E un fenomen normal aici in Japonia..."
"Eh...nu toti au mintea deschisa. Cred ca ai observat ca nu toti au ras. Este doar un grup restrans de fete care se cred foarte mature desi dovedesc contrariul in fiecare secunda. Nu iti face griji, nu vei fi izolata din cauza asta. Spune-mi, ce muzica asculti?" ii raspunse Katsu continuand sa manance.
"Deobicei J-pop, dar mai sunt si unele melodii J-rock care imi plac. Tu?"
"Numai rock si nu numai japonez". Au continuat astfel sa povesteasca toata pauza dupa care se intoarsera in clasa ca sa-si ridice manualele. Dupa ce au fost liberi sa plece acasa, Sakuya o intreba pe Aky care mergea alaturi:
"Cu cine te-ai batut anul trecut?..."
"Eh...cred ca ti s-a spus deja. Ar fi imposibil sa nu stii. Cu Hyna Kusakabe. O fata foarte enervanta... Dar deh, nu e singura pe care am batut-o si vor mai fi..." dupa care ii arunca o privire pe furis Sakuyei. Aceasta nu pare speriata sau surprinsa de raspuns. Aky zambi si privi in alta parte. Urmau sa se desparta ca fiecare sa mearga prin alta parte. Isi luara ramas bun si hotarara ca maine dupa-masa sa se intalneasca si sa se plimba intr-unul din parcurile cu lac din Tokyo.
Katsu-Aky era fericita ca a gasit in sfarsit o fata cu care sa poata discuta normal si care este macar pe jumatate ca ea. I se parea totusi ca e cam timida si cam cuminte fata de ea, dar probabil ca in timp isi va schimba atitudinea. Si daca nu, asta e. Asa era ea si nu avea nimic impotriva cu felul ei de-a fi.
Ajunse la internat, intra in camera ei si se "instala" comod pe pat. Isi puse muzica si apoi adormi... Se trezi pe la ora optsprezece dupa care manca ceva si apoi se aseza la calculator pana la ora trei noaptea. Se hotari atunci sa se culce.
Ceasul suna a doua zi dimineata pentru a o anunta pe Aky ca e timpul sa mearga la scoala. Era insa prea obosita asa ca mai dormi o ora chiar daca era constienta ca va chiuli de la prima ora de curs. Pentru ea era ceva normal. Dupa inca o ora de somn, se trezi si se pregati de scoala. Porni apoi spre scoala cu bicicleta si cu castile iPOD-ului in urechi, ca deobicei.
Ajunsa la scoala, o gasi la poarta pe Sakuya care o astepta. Cand ii intra in campul vizual, isi fixa ochii mari pe ea si o privi intens. Era greu sa iti dai seama ce voia sa exprime acea privire, dar probabil ca o mustra pe Aky. Cand se apropie de ea, Sakuya spuse doar atat:
"Asa faci tot timpul?". Aky zambi si apoi casca cu pofta ca sa-i dea de inteles ca a fost obosita si deaceea a chiulit. Fiind pauza s-a dus sa-si puna bicicleta, fiindca urmata de Sakuya, dupa care se pregati pentru urmatorul curs. Fetele nu isi mai spusera nimic pana cand au ajuns in sala de clasa unde aveau ora de limba si literatura japoneza. Atunci Sakuya spuse inainte sa intre profesoara:
"Azi vi sa ne plimbam?". Katsu isi scutura capul ca sa-si dea la o parte suvitele de par si apoi o privi pe Sakuya. Ii mentinu privirea timp de cateva secunde apoi afisa un zambet slab si spuse:
"Desigur..."
Imediat dupa ce s-au incheiat cursurile, cele doua s-au pregatit sa mearga impreuna la Aky si de acolo sa plece la plimbare. Cand iesira din liceu, un grup de fete s-a pus inaintea lor. In frunte era Hyna si o privea nervoasa. Cand Aky si Sakuya s-au apropiat, Hyna isi scutura capul ca sa-si aranjeze bretonul. Aky o privi distrata fara sa spuna nimic. Sakuya parea putin speriata, dar probabil era doar din cauza ochilor sai mari. Hyna vorbi prima:
"Asa deci... Te-ai dat de partea ei, Sakuya-chan? Credeam ca dupa cate ti-a spus sora mea, Myna, o sa iti formezi o parere despre Tsuchiya. Se pare ca m-am inselat...". Sakuya continua sa o priveasca, dar isi lasa capul intr-o parte dupa care raspunse:
"Cateva vorbe nu imi pot schimba parerea despre o persoana. Mai ales daca vin de la sora ta, Myna". Aky o privi satisfacuta si apoi i se adresa lui Hyna:
"Ce ai de gand acum?". Hyna se intoarse brusc catre Katsu cand o auzi vorbind si isi drese putin glasul inainte de a vorbi ca sa nu se observe ca ii tremura vocea:
"Hm! Ce as putea face cu o fata care a fost deja infectata?". Aky a dat din cap ca sa ilustreze expresia "E rau sa gandesti ca tine", dar inainte sa mai poata sa raspunda, Sakuya a inceput sa rada zgomotos. Era prima data cand Aky o auzea razand. Defapt nici macar nu a vazut-o zambind ceea ce a facut-o sa creada ca era mai afectata decat ea. Dar acum, vazand-o razand asa cu pofta, trebuia sa recunoasca ca avea un ras destul de dragalas. Privind-o, ii arunca un zambet fugar apoi o lasa pe ea sa raspunda deoarece era sigura ca avea pregatita o replica. Asa a si fost fiindca dupa ce s-a potolit din ras, Sakuya raspunse:
"Infectata?! Ei bine, tin sa te felicit... E primul lucru haios pe care-l aud de cand am venit in Tokyo. Si ca sa te linistesc, nu sunt infectata, Hyna-chan, dar nici nu as vrea sa fiu in grupul vostru daca asta v-ati propus". Hyna ridica capul in sus brusc ca si cum le privea arogant si nu mai spuse nimic, dar nici nu s-a dat la o parte. Vazand asta, Aky intreba ironic:
"Ti-a agatat cineva nasul de vreun norisor? Sau ai vazut vreo pasarica care ti-a incantat ochisorii?". La aceste intrebari cateva fete din grupul lui Hyna au izbucnit in ras, desi au incercat apoi sa se abtina. Hyna isi stranse buzele in semn de dispret dupa care le-a facut semn fetelor sa o urmeze si plecara. Aky si Sakuya isi continuara drumul.
Ajunse in parc, puteau discuta linistite admirand peisajul si mancand inghetata. Katsu incepu discutia:
"Ai ras...". La care Sakuya tresari si o privi cu ochii sai mari si dupa ce mai linse odata inghetata, raspunse:
"Da... Uneori prostia oamenilor ma face sa rad mai mult ca o gluma buna..." si zambi usor. Aky o studie fara sa spuna nimic si continua sa-si manance inghetata.
"Esti pregatita sa-mi spui mai multe despre viata ta, Aky-chan?" intreba nesigura Sakuya. Pentru cateva clipe Katsu ezita, dar apoi hotari sa ii dezvaluie secretele sale sau cel putin o parte din ele.
"Desigur. Cam ce ai vrea sa stii?"
"Ce s-a intamplat exact atunci cand ti-au murit parintii? Nu trebuie sa imi spui daca nu vrei. Stiu cum e sa..." dar Aky o intrerupse:
"E-nregula. Eu nu ma intelegeam deloc cu tatal meu. Il uram. Se imbata des si atunci era prapad. O batea pe mama de cand eram eu mica. Atunci nu intelegeam ce se intampla si de ce, dar cu timpul m-am maturizat fortat si am priceput. Pe mine nu ma prea lovea, dar ma certam des cu el chiar si cand era "treaz". La varsta de sapte ani incepusem deja sa incerc sa-l opresc...sa nu-l mai las sa o loveasca pe mama. Atunci cand insa a omorat-o a fost altfel... Se imbatase foarte rau si cand am incercat sa-l opresc a luat un cutit si m-a amenintat. Mama incepuse sa planga si ma ruga sa plec la mine in camera si sa inchid usa. Nu am vrut. Totusi nu m-am mai apropiat de el. S-a dus catre mama si a trantit-o la pamant dupa care, in fata mea fiind, a bagat cutitul la ea in gat de mai multe ori... Bineinteles ca m-am panicat si am inceput sa plang puternic, dar nu mai aveam ce face si daca as fi chemat salvarea. Apoi s-a mai trezit din betie si a realizat ce a facut. De teama sa nu intre la inchisoare, probabil, sau din cauza ca inca nu era "treaz" si nu stia ce face, si-a bagat cutitul in inima. Am sunat la salvare si au spus ca vor veni imediat cu politia. Au venit intr-adevar, dar era oricum prea tarziu. Amandoi murisera pe loc insa mama a mai trai cateva minute chinuitoare. Eu am fost realista si nu m-am invinuit deaceea probabil ca nu am ramas cu sechele, desi unii asta sustin pentru ca sunt diferita. Spun ca am fost realista deoarece mi-am dat seama ca nu a fost vina mea ca mama a murit. Si daca eu m-as fi dus in camera cand mi-a spus, ar fi omorat-o oricum numai ca nu in fata mea. Imi aduc aminte ca m-am dus apoi la mama si am ingenuncheat langa ea. Avea gura plina de sange si inainte sa se inece cu el si sa moara mi-a spus: 'Se pot intampla lucruri si mai rele... Imi pare rau ca ai vazut asta... Nu a fost vina ta... Sa ai grija de tine si sa fi tu insati...'. Se tot oprea si scuipa sange astfel incat atunci cand a ajuns salvarea si politia eu eram cu sangele mamei si la inceput au crezut ca eu am omorat-o, dar si-au dat seama ca n-au dreptate, mai tarziu". Isi incheie povestea, iar ele isi terminasera deja inghetata si se asezara pe o banca. Sakuya spuse:
"Imi pare foarte rau sa aud ca ai avut parte de atata violenta. Iti voi povesti si eu, dar mai intai spune-mi cate ceva si despre Mykuru...". Apoi nu mai spuse nimic si o privi pe Aky ca sa-i vada reactia. Nu parea deranjata. Katsu a inceput din nou sa povesteasca:
"Mykuru-chan...ar fi avut acum cincisprezece ani. Ea nu prea a luat parte la toate acele batai fiindca era mai tot timpul plecata la bunici. Acestia au murit acum cinci ani. Oricum, ei ii placea acolo deaceea ii vizita des. Atunci cand mama a murit, ea avea sase ani si se imbolnavise in urma cu sase luni, deci era in spital in acea perioada. A avut leucemie... Fiind mai mica decat mine cu un an, nu cred ca ar fi inteles la fel de bine precum am inteles eu atunci. Mi-a fost greu sa ii dau vestea si sa ii explic ca sa priceapa cat de cat. Imi amintesc ca tot punea intrebari si incepuse sa se impacienteze, iar eu incercam sa o linistesc. Am fost in spital cand a murit... Nu eram in camera deoarece nu mi-au dat voie. A coborat insa o doctorita si mi-a dat vestea... Am plans zile in sir fiindca ramasesem singura. Mostenisem totul, dar ce folos? Spune-mi acum despre tine...". Sakuya a ascultat-o cu atentie si apoi spuse:
"Imi pare rau si pentru sora ta. Trebuie sa fi suferit groaznic. La mine nu a fost atat de teribil. La varsta de sase ani am fost parasita de parinti pe motivul ca ei defapt nu si-au dorit un copil si nu au oricum destui bani sa-l creasca asa ca mai bine il da la un orfelinat. Nu am avut frati sau surori. Dupa cum ti-am mai spus, anul trecut mi-a murit prietenul intr-un teribil accident de masina... El era singurul in care aveam incredere si il iubeam mai presus de orice. Imi stransesem bani si dupa ce s-a intamplat asta, am hotarat sa ma mut in Tokyo. Ramanand acolo nu m-ar fi ajutat deloc. Daca doresti ne putem duce intr-o vacanta si sa vizitam Kyoto." ii sugera Sakuya si zambi calduros, in semn ca nu ar deranja-o deloc.
"Da, ne putem duce intr-o vacanta..." aproba Aky dupa care ii spuse:
"Dar spune-mi mai multe despre cum a murit prietenul tau."
"Nu imi place sa vorbesc despre asta, Aky-chan, dar voi face o exceptie... Era sambata si stabilisem sa ne intalnim intr-un parc pentru o plimbare. Am tot asteptat si am tot asteptat, dar nu mai sosea. Am crezut ca l-a intarziat ceva sau a intervenit ceva insa am primit un telefon de la politie dupa o ora... Mi-au spus ca Toru, asa il chema, a murit calcat de o masina. A fost neatent si...masina a venit cu viteza...asa ca a murit pe loc. Nu au mai avut ce sa-i faca!" apoi a inceput sa planga puternic si se lasa pe Aky. Aceasta era surprinsa si fiindca nu i s-a mai intamplat, nu stia cum sa reactioneze. Pentru inceput isi puse o mana pe ea apoi spuse:
"Imi pare rau...". Dupa ce Sakuya s-a mai linistit, Aky privea in larg si vorbi cu o voce stinsa:
"Sa nu spui niciodata ca eu am suferit mai mult ca tine deoarece nu e asa...". Sakuya parea surprinsa de ce zicea Katsu, dar nu o intrerupse.
"Fiecare avem probleme, dar asta nu inseamna ca celalalt a suferit mai mult... Problemele noastre conteaza si ne dor, dar nu ai de unde sa stii daca sunt la fel de dureroase ca a celorlalti. Toti suferim intr-un fel... Dar cum spunea si mama... Se putea si mai rau... Si cand spunea asta sunt sigura ca se referea la faptul ca as fi putut muri eu, iar atunci as fi vazut-o pe ea suferind mai mult decat am suferit eu... Si m-ar durea mai mult... La fel si cu tine, ar fi putut sa fie mai rau... Ai fi putut sa mori tu! Si atunci ar fi suferit el... Te-ar fi durut mai tare sa-l vezi pe el suferind, nu?" continua Aky.
"Da...m-ar fi durut, dar intr-un fel si el a suferit cand a murit si apoi, nu?" intreba Sakuya.
"Intr-adevar... Dar in orice caz, sunt sigura ca suferintele noastre nu se pot compara. Am suferit diferit, dar am suferit... Nu stiu cum e sa-ti pierzi prietenul deoarece nu mi s-a intamplat insa sunt sigura ca e teribil fiindca ai tinut la el mai mult decat ai fi tinut la parintii tai sau la sora ta, in cazul meu... Imi pare rau, e tot ce pot sa spun si nu gasesc o alta alinare." incheie Aky.
"E destul si atat. Iti multumesc, Aky-chan! Ce ai spune daca maine, la amiaza m-ai duce sa imi arati unde ai locuit, unde ai copilarit?" sugera Sakuya.
"Ar fi o idee... Ne vom intalni in fata parcului cu lebede... Ma rog, acolo e defapt un lac cu lebede, dar asa i-am dat porecla. Stii de care spun?"
"Da, cred ca da. Daca nu, am sa aflu. Ne putem intalni pe la patru ca sa avem destul timp." raspunse Sakuya.
"De acord. Acum insa hai sa mergem ca incepe sa se insereze. Ne vedem maine la scoala. Oyasumi nasai, Sakuya-chan! Si apropo, mi-a facut placere plimbarea de azi." zise Aky in timp ce pornea spre internat, indepartnadu-se de Sakuya.
"Si mie mi-a facut placere si ma gandeam sa ma transfer la tine in internat dupa ce mai strang bani si daca totul e bine. Oyasumi nasai, Aky-chan!" replica Sakuya si porni si ea spre internatul sau.
Ajunsa acasa, Katsu manca ceva dupa care se uita la televizor pana la ora unu. Apoi se puse in pat si medita la ceea ce vorbise cu Sakuya in ziua respectiva pana cand adormi adanc.


Sfarsit de capitol...

[darkbombonik]

e destul de lung capitolul...interesant...dar parerea mea este ca mai trebuie sa muncesti la poveste...in rest este OK :P

[CRISY_ANIME]

imi place foarte mult ;) ,m-a captivat total;abia astept o continuare! :D
JA NE! B)

[Noi chi]

mia placut povestea abia astept continuarea :P

[Missa-chan]

@darkbombonik: fiecare om care se apuca de scris un fan fic. stie ca trebuie sa lucreze la poveste O__o. Ceea ce ma interesa pe mine era ce trebuie sa modific la ea, ce nu e bine, etc. -__-.
Geez...ce critici am primit. Viata e frumoasa... Sper acum ca acest capitol sa fie mai bun ca primul si sa primesc critici constructive nu de un rand, doua.

Capitolul II: Gata?


Sakuya se ridica incet din pat si se uita somnoroasa la ceas. Era ora sase si cinci minute. Se pregati de scoala si dupa ce manca ceva repede, pleca.
Ceasul suna la ora sase jumatate la Katsu. Aceasta il opri lovindu-l puternic cu mana dreapta, apoi se ridica si ea din pat. Porni muzica si manca linistia niste cereale cu lapte dupa care se imbraca si pleca.
Ajunsera la liceu si se intalnira la poarta acestuia. Afara plouase si deci era racoare. Amandoua venisera cu autobuze diferite. Cand s-au vazut s-au salutat apoi au plecat spre sala unde aveau prima ora fara sa-si mai spuna nimic din cauza ca erau prea adormite. Prima ora era dirigentia. O ora plictisitoare pentru Aky deoarece era sigura ca dirigintele ii va tine morala din nou. Intrara in sala de clasa si isi tranti geanta in ultima banca in speranta ca profesorul nu o va observa. Sakuya se aseza langa. In clasa a intrat, imediat dupa ce a sunat clopotelul, dirigintele fiind insa insotit de o domnisoara de saisprezece ani. Toti elevii erau mirati. Unii se gandira ca fata a fost trimisa de vreo profesoara sau un profesor ca sa faca un anunt sau sa ia ceva; altii crezura ca e o eleva noua. Aceasta insa ajunsese in fata clasei si se opri acolo cercetandu-i pe ceilalti cu ochii sai iscoditori. Dirigintele parea amarat. Katsu se apleca catre Sakuya si ii sopti:
"Asta va fi interesant...". Sakuya zambi drept raspuns si isi atinti ochii mari asupra fetei. Aceasta din urma era bruneta, inalta cam cat Aky, slaba si destul de frumoasa, dar ochii sclipeau de aroganta si de rautate, iar pe gura avea afisat un zambet diabolic.
Dupa ce susotelile incetara, dirigintele ofta adanc, isi aranja niste hartii pe catedra dupa care s-a dus langa nou-venita.
"Dragii mei, avem o eleva noua la noi in clasa... A fost transferata in timpul semestrului, dar asta e. Este chiar inceputul anului deci nu sunt prea multe probleme cu hartiile." spuse profesorul, apoi arunca o privire spre catedra unde era un teanc de hartii.
"Te rog sa te prezinti domnisoara..." o indemna acesta. De cand incepuse sa cerceteze elevii, fata cea noua isi atinti ochii pe Katsu si zambea rautacios. Hotari sa raspunda indemnarii dirigintelui:
"Numele meu este ElyLay Ukyo si sunt originara din Chiba. Nu am parintii si nici surori. Am saisprezece ani." incheie aceasta.
"Spune-ne mai multe. Spre exemplu ce-ti place sa faci in timpul liber si asa..." ii spuse dirigintele din nou.
"In timpul liber? Hm...imi place sa bantui prin oras in cautarea vreunei victime pe care sa o torturez si sa o bat..." apoi a inceput sa rada zgomotos, timp in care toti o priveau uimiti, speriati cu exceptia lui Katsu si a lui Sakuya. Aky o privea plictisita si deja isi facuse o parere despre ea.
"Glumeam... In timpul liber ascult muzica rock, stau la calculator si uneori mai bantui, intr-adevar, prin oras, dar nu torturez pe nimeni. Eventual ii bat pe cei care nu ma lasa in pace si se leaga de mine. Restul aflati voi pe parcurs daca sunteti interesati." adauga repede fata. Dirigintele isi drese vocea dupa care a pus-o sa-si aleaga un loc.
"Vreau sa stau in locul acelei fete." si arata cu degetul spre Sakuya. Katsu ridica o spranceana fiind evident deranjata, iar Sakuya dadea puternic din cap in semn de "nu". Profesorul isi inclina capul apoi spuse:
"Stii domnisoara Ukyo...si fata aceea e noua... Nu vrei sa-ti alegi alt loc?"
"Nu! Vreau sa stau acolo. Sunt mai noua decat ea! Altundeva nu accept!" si se incrunta ridicand putin capul. Dirigintele ofta...
"Domnisoara Yukymura...va rog sa va mutati in alta parte de data asta..." o ruga profesorul. Aky stranse din dinti, se ridica in picioare si suiera:
"Cine te crezi sa-i muti pe care cum vrei tu, domnisoara?! Gaseste-ti un loc liber si muta-te acolo! Sakuya nu se muta de aici!". ElyLay zambi satisfacuta de faptul ca o enerva. Sakuya spuse incet:
"Lasa... Am sa ma mut...". Katsu zbiera:
"Domnule profesor!". Acesta tresari si privi inspre ea dupa care se uita incurcat la cele doua fete.
"Faceti cum vreti... Eu nu mai intervin..." incheie dirigintele. ElyLay zambi din nou si se apropie de banca Sakuyei. A pus mana pe geanta acesteia si dadu sa o arunce pe alta banca insa Aky a prins-o strans de incheietura mainii si cu o privire turbata i-a spuse:
"Nici sa nu te gandesti!". Hyna spuse in soapta:
"O sa-o bata...". ElyLay isi intoarse privirea spre Kusakabe si ii zambi diabolic. Isi smuci apoi brusc mana din stransoarea lui Katsu si o prinse de antebrat pe Sakuya. O trase la o parte si ii arunca geanta pe o alta banca. Se intampla atat de repede incat Sakuya nu a avut timp sa riposteze. Aky in schimb se apropie de ElyLay care se asezase deja pe scaun. A ridicat pumnul, dar nu a apucat sa mai faca ceva fiindca dirigintele zbiera:
"Gata! Nu va avea loc nicio bataie, domnisoara Tsuchiya! Este o eleva noua si te rog sa o respecti! Vei fi sanctionata daca continui asa!". Katsu l-a privit cu ura apoi s-a asezat in banca.

Clopotelul anuntase, de doua minute, pauza. Katsu cu Sakuya se aflau in curte fata in fata cu ElyLay care zambea ca deobicei.
"Nu ti s-a spus de unde am fost transferata, nu? Nu stii de ce ofta dirigintele, nu-i asa?" intreba Ely. Katsu scuipa pe langa fara sa raspunda.
"Am fost transferata de la o scoala de corectie. Mi-am ispasit pedeapsa de trei ani pe care am avut-o asa ca am putut sa ma transfer la un liceu normal. Fiindca am primit totusi o avere considerabila, am putut sa vin in Tokyo si sa ajung aici, la unul dintre cele mai bune licee." continua ElyLay.
"Si te lauzi? Cu siguranta esti satisfacuta de ceea ce ai facut, nu? Ia zi, pe cine ai omorat?" intreba Katsu nervoasa.
"Hm...ori stiai dinainte ori ai presupus corect, dar asa e. Am omorat pe cineva, respectiv pe parintii mei". La aceasta replica nimeni nu a mai spus nimic. Se adunara elevi in jurul lor care o priveau mirati, dar totodata si speriati deoarece o spunea cu atata seninatate.
"Heh...ma gandeam eu ca ai fost si esti genul de copil teribilist. Dar te voi invata eu minte, nu iti face griji. Dupa ore, fiindca acum as putea fi sanctionata." spuse intr-un tarziu Aky.
"Va fi o placere..." ii raspunse Lay si zambi diabolic.

Era ora mesei si toti elevi erau prezenti in cantina. Unii intarziati inca mai soseau. Astfel, intrara pe usa Hyna si sora sa, Myna, fiind insotite de celelalte fete. Pe langa ele a trecut in viteza ElyLay care gesticula prin aer cu mana si spuse:
"Priviti-ma, priviti-ma!" facand referire la Hyna care era foarte aranjata si fardata. Cativa elevi au inceput sa rada, pe cand altii nu indrazneau nici sa zambeasca gandindu-se de unde are Lay atata curaj sa ii adreseze astfel de cuvinte Hynei. Aceasta din urma o privi cu dispret si spuse:
"Sincer...imi doresc sa te bata Katsu-Aky...". Lay a inceput sa rada din nou zgomotos, iar dupa ce s-a potolit a spus:
"Vom vedea noi..."
Katsu a privit dezgustata scena, ea fiind la masa cu Sakuya.
"Fata asta are ceva..." spuse Sakuya.
"Khe...are pe dracu'! E doar o copila teribilista si naiva care crede ca daca si-a omorat parintii poate sa bata pe oricine. Se crede periculoasa, dar parerea mea e ca este foarte superficiala."

Orele s-au terminat si Katsu cu Sakuya aveau de gand sa-si respecte planul, respectiv sa se intalneasca in fata parcului cu lebede si apoi sa porneasca spre locul unde a copilarit Aky. Ajunsa aproape de parc, Katsu o observa pe celalalt trotuar pe Sakuya. Din partea opusa lui Aky venea ElyLay fiind pe acelasi trotuar cu ea. Ajunsera una langa alta la o trecere de pietoni si semaforul arata verde pentru trecatori. Aky o ignora. Lay zambi si ii facu semn cu degetul lui Sakuya sa vina catre ea si Katsu. Sakuya a venit catre ele si ajunsa in mijlocul trecerii de pietoni, sub privirile lui Aky si a lui ElyLay, a fost calcata de o masina care venise in viteza si nu mai tinuse cont de culoarea semaforului deoarece pe acolo nu era deobicei prea multa lume. Trupul Sakuyei fusese imprastiat pe toata strada. Odata cu ea nu mai trecuse nimeni fiindca nu mai erau oameni in jur. Katsu ramase cu gura deschisa si cu ochii mari. Imediat incepura sa-i curga lacrimi care se prelingeau pe obraji, dar nu s-a miscat. Pe fata ii ajunsesera cativa stropi din sangele Sakuyei, dar nu se misca nici ca sa-l stearga. Lay zambea...zambea satisfacuta... Si pe fata ei ajunsese sangele Sakuyei si un strop se nimeri chiar pe buzele ei. Il linse cu limba pleoscaind si se intoarse apoi catre Katsu fara sa spuna ceva. Vazand ca fata nu face nicio miscare se apropie de ea si ii linse de pe obraz stropii de sange ai Sakuyei. Zambi din nou. Katsu nu se misca. Era prea socata ca sa mai faca ceva, prea amarata ca sa mai spuna ceva. Lay isi apropie gura de urechea lui Aky si sopti:
"Sfarsit...". La auzul acestui cuvant, Katsu tresari si printr-o miscare foarte rapida a mainii o arunca pe jos pe ElyLay. Cu o privire turbata, respirand greu, tremurand de nervoasa ce era, racni:
"NICIODATA!"



Sfarsit de capitol...

[Missa-chan]

Ok, niciun reply. E perfect, n-am ce zice >__>. Sunt fortata sa fac post dublu, dar asta e.


Capitolul III: NOI

"TU!" a zbierat Aky turbata. Desi era pe jos gramada, Lay inca zambea diabolic.
"De ce ai chemat-o?! De unde stiai ca va veni masina?! Cine a fost cel care a calcat-o?!" a continuat sa urle Katsu. Lay s-a ridicat rapid in picioare, in fata lui Aky. Si-a apropiat fata de a acesteia si foarte arogrant i-a spus pe un ton nebun:
"Nu sunt ceea ce crezi...". Katsu-Aky a ridicat pumnul si a lovit-o puternic in nas. Ely si-a dus mainile repede la locul lovit care a inceput sa sangereze. In acest moment de neatentie, Aky a continuat cu o ploaie de pumni aplicata pe fata fetei. S-a oprit. Respira rar si greu, i se parea ca totul se misca in jurul ei si ca lumea ii va cadea in cap intr-o clipa. Lay insa nu a parut deloc afectata de asta. Chiar daca ii sangera nasul si era plina de vanatai pe toata fata, s-a ridicat in picioare ca si cum nu a fost atinsa.
"Te-ai linistit?" a intrebat ElyLay zambind rautacios, ca deobicei. Katsu si-a mutat privirea si a parut ca se clatina. Slabita, a spus:
"Cine esti defapt...? Ce esti..." dar efortul fizic si psihic depus a fost prea mare asa ca nu a putut continua, ci s-a prabusit pe pamantul acoperit de dalele reci de ciment.

S-a trezit intr-un pat care nu-i apartinea. Camera in care se afla semana cu o camera din internatul sau. A incercat sa focalizeze si a vazut-o asezata pe marginea patului pe ElyLay. S-a ridicat brusc ca si arsa si a privit-o cu ura. Lay s-a uitat mirata fiindca nu s-a astepta sa se fi trezit deja.
"Ai dormit doar doua ore. Gata?"
"Unde sunt?" a suierat Aky.
"In camera mea, bineinteles. Suntem in acelasi internat. Nu te-am dus la tine in camera din cauza ca nu stiu unde ai cheile. Cum te simti?"
"Ce-ti pasa?! Mi-ai omorat cea mai buna prietena, defapt, singura mea prietena! Si ce-i cu schimbarea asta de comportament? Unde-i zambetul acela arogant?! Sa nu crezi ca si eu o sa ma port frumos acum si o sa mergem sa stam la taclale si sa bem un ceai! Nu vrei sa vorbim si despre muzica?! Tu nu esti normala!" s-s enervat Aky. Imediat ce a spus asta, lui Lay i-a reaparut zambetul rautacios. Nu se putea abtine.
"Ia-o usor... Am sa-ti explic tot. Si nu iti face griji. Nu am intentia sa devenim cele mai bune prietene. Eventual cele mai bune partenere..."
"Ce vrei sa spui cu asta? Cine esti defapt?" a intrebat Katsu nelamurita.
"Cine sunt? Sunt ElyLay Ukyo sau cel putin asta am aflat ultima data cand am verificat." a raspuns ironica, Lay. Aky a privit nervoasa si vazand ca nu continua, a zbierat:
"CE esti?!". Atunci Lay a zambit si a raspuns calm:
"Ceea ce esti si tu...". Katsu si-a dat capul pe spate, exasperata, apoi s-a gandit la altceva si ochii i s-au marit. A intrebat mirata:
"La ce te referi...?"
"NOI suntem daruite. Ar fi trebuit sa simti asta de indata ce m-ai avut in preajma. Sunt mai multi ca NOI, dar nu suntem grupati intr-o organizatie. Asa ca fiecare face ce vrea insa respecta niste reguli nescrise. Spre exemplu, sa nu spunem ca suntem <<daruiti>> persoanelor care nu sunt ca NOI". Aky a intrerupt-o:
"Nu exista o regula nescrisa care spune sa nu se faca abuz de putere?!". Ely a clipit des si surprinsa. Si-a dus degetul la gura si a inceput sa-si roada unghia ca un copil neastamparat.
"Fiecare alege calea pe care o apuca. Ori merge de partea raului ori de partea binelui. Eu am ales prima varianta si sunt sigura ca si tu tot pe aia o vei alege". Katsu a privit-o serioasa.
"De ce ai omorat-o?". ElyLay a oftat adanc dupa care a raspuns:
"Altfel nu m-ai fi crezut. Asta a fost cea mai buna cale sa iti arat. Plus ca ea nu era <<daruita>>..."
"Nu conteaza! Era prietena mea! Si de ce ii tot numesti <<daruiti>> ?! Daruiti de cine?" a zbierat Katsu-Aky. La intrebarea asta, Ely a parut incurcata.
"Pai...asa mi-e mai usor sa ne numim, dar poti sa spui cum vrei."
"Si stai putin...ai spus ca si eu sunt ca tine? La ce te referi? Eu nu am puteri sau ce naiba ai tu..." a revenit Katsu.
"Ba ai, dar nu stii tu de ele. Din totdeauna ai avut chiar daca parintii tai nu au avut. Nici ai mei nu au avut. Asta a fost unul din motivele care nu m-au retinut cand i-am omorat. Dupa cum ziceam, asa ceva nu se mosteneste. E ceva rar, ceva ce trebuie sa pretuiesti". Aky s-a uitat incurcata.
"Cum adica?! Eu n-am nicio putere!" si apoi a privit-o incruntata. ElyLay devenea deja enervanta.
"Ba ai si nu ma mai contrazice. Eu simt asta si tu ar trebui sau daca nu, ai sa te inveti in timp daca te antrenezi si iti dezvolti puterile" i-a raspuns cu calm, Lay.
"Si daca tot spui ca am puteri, spune-mi si care sunt. Eu nu am vazut nimic anormal la mine". Ely a inceput sa rada.
"Cum asa? Atunci cand te bati, nu simti ca iti trece prin maini si eventual, daca ti le folosesti, si prin picioare, o putere care te ajuta sa prinzi forta? Atunci cand te loveste cineva, nu simti durerea. Sau atunci cand alergi la sport, alergi foarte repede si prinzi orice miscare si esti foarte buna si...", dar Aky a intrerupt-o fiind sacaita:
"Ba da! Gata! Am inteles. Lasa-ma in pace! Nu ma intereseaza ce am. Mi-ai omorat prietena, singura prietena. Nici nu stiu de ce am stat la discutii cu tine." incheie Katsu si apoi a iesit din camera. In timpul discutiei uitase aproape de...Sakuya...chan... Plansul o curpinse din nou.

A intrat brusc in spital trantind usile dupa ea. Era uda pe fata din cauza lacrimilor, dar nu conta. Voia sa o vada pe Sakuya...
"Unde este cadavrul domnisoarei Sakuya Yukymura?" a intrebat-o Aky pe receptionista sperand sa-i spuna ca inca nu a murit.
"Un moment, te rog". Receptionista a inceput sa caute intr-un registru, timp in care Katsu batea nervoasa cu unghiile in birou.
"Hm...este inca in salonul 13 de la etajul unu. Va ramane acolo pana maine cand va fi inmormantata... Ciudat... Nimeni nu s-a interesat pana acum de ea. Se pare deci ca inmormantarea va fi platita din banii pe care ea i-a strans, bani pe care i-am gasit in camera ei de la internat. Suneti cumva ruda cu ea? Verisoara sau chiar sora?" i-a raspuns intr-un tarziu femeia. Aky a privit-o cu mila si a raspuns incet, aproape in soapta, lasandu-si capul in jos:
"Sunt doar...prietena ei... Nu are parinti si nici alte rude... As dori insa sa primesc eu banii gasiti la ea in camera deoarece am sa mai pun si de la mine si am sa o inmormantez in Kyoto..."
"Va trebui sa vorbesti cu politia. La ei sunt banii. Si cred ca ar fi bine sa va anuntati si dirigintele sau diriginta." i-a replicat receptionista.
"In regula. Am sa ma ocup eu de asta. Acum insa am sa merg sa o vad..." i-a spus Aky trista. Receptionista a prins-o brusc de mana chiar inainte sa plece.
"Eu v-as sfatui sa nu mergeti acolo, domnisoara. E teribili...si nici nu e..." dar nu a apucat sa termine de vorbit fiindca Katsu a privit-o direct in ochi, nervoasa si i-a zis:
"Am sa merg sa o vad indiferent de cum ar arata! Nu incerca sa ma opresti fiindca n-are rost!" apoi a plecat grabita.

Camera era frumoasa si luminata. Katsu s-a gandit: 'Daca ai fi fost numai ranita...si ar fi trebuit sa stai aici...cu siguranta ti-ar fi placut...'. S-a apropiat de un pat pe care era asezat corpul Sakuyei acoperit cu un cearceaf alb. L-a dat usor la o parte si si-a dus imediat mana la gura ca sa opreasca un tipat. A crezut ca va innebuni. S-a tras de langa pat si a mers cu spatele pana ce a dat de un perete. S-a sprijinit de el si apoi s-a lasat in jos. Si-a acoperit fata cu mainile si a inceput sa planga.
Dupa zece minute si-a facut din nou curaj si s-a ridicat cu gandul sa se duca iar la patul Sakuyei. S-a apropiat inca plangand si s-a uitat mai atent la corpul victimei. Era plin de sange inchegat la picioare din cauza ca acestea i-au fost rupte. In rest era curata deoarece cu siguranta au curatat-o asistentele. Fata avea o culoare cenusie. Gura statea nemiscata intr-o pozitie neobisnuita Sakuyei, care nu exprima nimic. Ochii mari care obisnuiau sa priveasca lumea cu mult interes, examinand tot si fiind foarte curiosi, erau acum acoperiti de pleoapele care nu mai aveau sa se deschida niciodata singure. Unde se vedea pielea, erau numai zgarieturi si taieturi. Nasul parea putin carn, pesemne ca si l-a spart cand a aruncat-o masina.
Katsu-Aky plangea incontinuu. I-a apucat mana Sakuyei si si-a pus capul pe abdomenul acesteia. Cadavrul a inceput sa prinda un miros specific mortilor. Aky s-a cutremurat la gandul ca Sakuya nu avea sa mai fie cu ea...ca avea sa fie din nou singura... Si nici macar nu apucase sa-i arate unde a copilarit! A trecut atat de putin timp de cand s-au cunoscut si totusi s-au inteles foarte bine una pe cealalta, de la inceput. Amandoua erau diferite fata de ceilalti. A fost placut sa stie ca a existat alaturi de ea o fata caruia ea putea sa i se confeseze. Dar acum totul a pierit...brusc, intr-o fractiune de secunda, totul s-a stricat precum sticla pe care o spargi. Ea nu mai poate fi reparata...si nici Sakuya nu poate fi readusa la viata...

Katsu mergea intr-o duba neagra. In spate statea asezat sicriul Sakuyei. Aveau sa ajunga in cateva minute la cimitirul unde era inmormantat prietenul lui Sakuya, Toru. Acolo, Aky o va vedea pentru ultima data pe Sakuya fiindca acolo o vor ingropa. Ofta intr-una si gandurile ii zburau departe.
Preotul si-a incheiat slujba. Sicriul era coborat, usor, in groapa sapata langa mormantul lui Toru. Katsu-Aky s-a apropiat de sicriu in timp ce era coborat. Cateva lacrimi au cazut pe lemnul acestuia si s-au scurs pe margine pana au ajuns pe pamant unde s-au uscat repede. Acum, oamenii au inceput sa arunce pamantul negru peste sicriul Sakuyei. S-a terminat... Sakuya se afla acum cu prietenul ei, Toru...
Aky inca plangea cand a inceput sa se plimbe prin Kyoto. Brusc, si-a inaltat capul spre cer. Incepuse sa ploua. Katsu si-a sters de la ochi lacrimile, a strans din dintii puternic, s-a uitat in jur cu ura, dupa care si-a spus in gand: 'S-a terminat pentru Sakuya, dar nu si pentru mine! Am sa o razbun... Orice ar fi, ElyLay va muri! Daca tot a zis ca am puteri...daca tot a spus ca pot sa aleg sa fiu de partea raului... De ce sa nu profit?'. Si-a intrerupt sirul gandurilor pentru a zambi diabolic, apoi a continuat: 'Oh da, voi profita din plin! Si de acum in colo...nimeni nu o sa se mai apropie de mine. Nici fizic, dar nici psihic. Nu mai am nevoie de o alta prietena sau prieten. Nu ma intereseaza daca Sakuya nu vrea ca eu sa o razbun! Eu voi face de acum in colo doar ce vreau eu... Si de ce sa mai stau la scoala? Si asa nu am de gand sa ma angajez undeva. Maine va fi ultima zi cand am sa ma mai duc. Voi incepe o noua viata... O viata in care eu sunt personajul negativ!'.


Sfarsit de capitol...

[Missa-chan]

Ca deobicei...niciun reply. -___-'


Capitolul IV: Delylah

Katsu-Aky a intrat in clasa. Era imbracata cu un maieu negru si stramt, incheiat la spate cu snururi in zig-zag si fusta neagra, scurta, in clos. In picioare avea cizme negre, inalte, cu toc. Nici macar nu mai avea vreo carte sau vreun caiet. Era fardata strident cu creion negru la ochi si ruj, de asemenea, negru.
Colegii sai erau surprinsi. Nu puteau sa inteleaga cum a avut curajul sa incalce regulile in asa hal. Si-au dat seama ca va fi exmatriculata. Gandul acesta insa nu a stat mult in mintile lor. Si-au adus aminte de moartea colegei lor, Sakuya Yukymura si imediat au inceput sa murmure. Aky le-a aruncat o privire plina de ura si atunci zgomotele au incetat. Cand s-a asezat in banca sa, Hyna i-a spus tare sorei sale, in asa fel incat sa auda si Katsu:
"Vezi ce poate sa ti se intampla daca stai pe langa Katsu-Aky Tsuchiya?! O sa sfarsesti intr-un mormant!" apoi s-a ridicat si a zbierat catre clasa:
"Sa nu va apropiati de fata aceea! Altfel o sa muriti!" si si-a indreptat degetul spre Aky. ElyLay era in clasa. La auzul acestor vorbe a inceput sa zabeasca diabolic. Ei nu stiau ce ii asteapta...
Katsu s-a ridicat din banca imediat dupa ce a terminat de vorbit Hyna. S-a dus catre ea mai mult alergand. Domnisoarele Kusakabe erau ingrozite. Dupa expresia de pe fata a lui Aky se putea deduce ca nimic nu o putea opri, nici macar dirigintele. Lay a spus:
"Numai sa nu le omori, domnisoara". Katsu s-a intors catre ea si a privit-o plina de manie dupa care si-a indreptat toata atentia spre Hyna si Myna. Cele doua au incercat sa fuga, dar Aky le-a prins de haine si le-a smucit inapoi. Colegii nu au intervenit deoarece stiai ca nu are rost. Nu o puteau opri. Katsu le-a trantit la perete pe cele doua fete, apoi a inceput sa le loveasca cu pumnul in falci.
Dirigintele a intrat in clasa socat de strigatele celor doua surori. Aky era in fata lor, gafaind si privindu-le suferind, zambind rautacios. Dar zambetul ei nu se asemana deloc cu cel al lui Ely. Al ei era nebunesc si parca era de-a dreptul venita din Iad.
"Ce inseamna sta, domnisoara Tsuchiya?! Sa mergeti imediat in biroul directoarei! Ve-ti fi sanctionata! Imediat!" a zbierat dirigintele.
"Nu va faceti griji, domnule diriginte. Nu o sa ma vedeti multa vreme..." i-a raspuns calm Katsu dupa care a parasit sala de clasa urmata de ElyLay.
"Domnisoara Ukyo! Unde plecati? S-a sunat de ora! Si domnisoara Tsuchiya! Intoarceti-va in clasa!" a continuat sa zbiere dirigintele. Fara niciun rezultat fiindca cele doua nu s-au intors si nu au spus nimic. Acesta si-a continuat ora, dar inainte le-a dus pe cele doua fete la cabinetul medical si apoi a facut publica, oficial, moartea elevei Sakuya Yukymura. Elevii au stiut dinainte deoarece le-au spus ElyLay. Dirigintele nici nu a banuit ca Aky a vorbit serios si ca nici ea si nici Ely nu se vor mai intoarce.

Katsu mergea pe holul scolii simtindu-se foarte bine. Se descarcase pe cele doua, dar asta era numai inceputul. Stia ca ElyLay se afla in spatele ei. O ignora deocamdata. Brusc, s-a deschis usa de la o clasa de a 11-a si de acolo a iesit o fata inalta, slaba, bruneta si cu o fata serioasa. Din privire se vedea clar ca nu era genul de fata buna care ajuta pe orisicine si care raspunde la orice intrebare. Aky s-a oprit in fata acesteia din cauza ca i-a blocat drumul. Lay nu s-a uitat pe unde mergea, asa ca atunci cand Aky s-a oprit, aceasta s-a lovit de ea.
"Hei! Uita-te pe unde mergi!" a exclamat nervoasa Katsu.
"Hmpf... Oh, Rya!" i s-a adresat Ely fetei care tocmai aparuse.
"Mh..." a mormait aceasta.
"Te-a scos afara de la ora?" a intrebat-o curioasa Lay.
"Nu... Am iesit eu." i-a raspuns pe un ton sec, Rya. Katsu-Aky a zambit arogant, dar nu a spus nimic.
"Deci, esti ca NOI?" a intrebat-o Rya pe Aky. Aceasta era surprinsa fiindca nu si-a dat seama ca Rya era ca ele.
"Mda..." apoi a adaugat in soapta:
"Trebuie sa mai lucrez la asta...". Lay a inceput sa rada.
"Prostuto! Nu ti-ai dat seama?!" i-a spus aceasta. Aky s-a enervant cand a auzit cum i s-a adresat asa ca a lovit-o puternic cu piciorul in genunchi, astfel incat fata a cazut pe jos. Rya nici nu a clipit.
"Plec..." s-a anuntat ea.
"Da'...dar...stai! Nu inca..." a zis Ely fortandu-se sa se ridice.
"De ce? Ce vrei de la mine?"
"Pai...cineva trebuie sa o antreneze pe domnisoara de fata si te asigur ca pe mine nu ma va lasa..."
"De ce?" a continuat sa o intrebe Rya.
"Ah...tu cu intrebarile tale! I-am omorat prietena." a incheiat sec Lay.
"Oh..."
"Nu am nevoie de ajutorul nimanui!" a intervenit in discutie, Aky-chan.
"Ba o sa ai." a contrazis-o ElyLay.
"Nu vreau sa antrenez pe cineva care e atat de arogant si se lasa atat de usor condus de sentimente." i-a replicat Rya intorcandu-si capul.
"Ce?! Stai, stai! Tu nu intelegi... Cum adica ma las condusa de sentimente?! Din contra, nu am asa ceva. Inafara de ura, nimic." s-a enervat Aky.
"E indeajuns. Te lasi condusa de ura." a insistat Rya intorcandu-si capul spre ea si privind-o in ochi insa ochii sai nu era curiosi si mari ca ai lui Sakuya...nu putea sa-si dea seama ce simte fata, ce gandeste sau ce urmeaza sa faca. Pana la urma Katsu a cedat. Era ceva ce ii placea la fata aceasta. Avea ceva special, ceva mai mult decat puterile ei. Puterile...
"Ce puteri ai?" a intrebat-o brusc Aky.
"Tipatul..." a raspuns nepasatoare Rya, acum uitandu-se pe geam.
"Antreneaza-ma!" a rugat-o Katsu, plina de emotii.
"Am sa ma mai gandesc..." i-a raspuns fata.
"Asta inseamna ca da." a informat-o Ely pe Aky, dupa care i-a facut cu ochiul si a plecat.
"Ja ne!" a zbierat aceasta, fluturandu-si mana si continuand sa mearga pe hol. Cand sa ajunga la scari, s-a intors si i s-a adresat lui Katsu:
"Sa te antrenezi bine...ca mai apoi sa ne luptam". Rya si-a suflat de pe fata o suvita de par, dupa care a plecat in cealalta directie. Aky a urmat-o.

Se aflau in parcul cu lebede, pe o banca. Rya privea in larga in timp ce Katsu-Aky incerca sa ii urmareasca privirea.
"Si...hm...imi arati si mie puterea ta?" a intrebat-o, timid, Aky.
"Nu pot sa o fac aici. Trebuie sa mergem intr-un loc mai retras."
"Atunci hai sa mergem la blocurile acelea parasite." i-a sugerat Aky, indreptandu-si degetul in directia indicata.
Ajunse acolo, Rya a inceput sa ii dea explicatii:
"Trage-te mai incolo. Iti pui mainile la urechi si nu ti le iei pana nu vezi ca mi-am inchis gura. Nu iti face griji, ai sa auzi. Nu vei fi foarte afectata fiindca esti ca mine si sa speram ca nu trece nimeni pe aici. Nu voi tipa foarte tare deoarece totusi s-ar putea sa treaca cineva pe aici si nu vreau sa moara daca nu e ca NOI. Gata?". Aky a aprobat. Rya s-a indepartat de ea si ridicandu-si capul spre cer, a inceput sa urle...dar nu orice fel de urlet. La inceput i s-a parut ca era un urlet de disperare, dar cand i-a privit fata lui Rya, Aky si-a dat seama ca ii place sa tipe, ca efectiv atunci cand tipa se descarca. Si totusi, asta era puterea ei? Ea nu simtea nimic, dar brusc a cazut din picioare, ametita. Simtea ca o sa lesine asa ca a privit inspre Rya si spera sa inceteze insa aceasta nu a inchis gura. A mai stat asa cateva secunde dupa care a inchis-o si Aky si-a luat mainile de la urechi.
"De ce a tinut atat?!" s-a crizat Katsu.
"Ca sa vezi de ce sunt in stare...si crede-ma ca asta nu e nici jumatate din puterea tipatului meu."
"Suna de parca m-ai avertiza." i-a zis indignata Aky.
"Asta si este." i-a raspuns sec Rya.
"Tch! Hai sa mergem...vreau sa aflu mai multe despre tine."
"De ce ai vrea sa afli mai multe despre mine?" a intrebat-o Rya, pornind sa mearga langa ea.
"Fiindca tu ma vei antrena si este bine sa ne cunoastem."
"Sa nu te gandesti ca ii voi lua locul prietenei tale." zise Rya lasandu-si capul pe spate.
"Nici nu poti... Nimeni nu poate."
"Foarte bine, fiindca daca vrei sa insemn ceva pentru tine, atunci prefer sa nu insemn ceva ce a fost o alta persoana. Ma rog, ai inteles tu. Sunt obosita, n-am dormit azi-noapte. Chiar trebuie sa mergem...unde mergem...?" a intrebat Rya.
"Pai, tu unde stai? Voiam sa mergem sa bem ceva, dar daca vrei poti sa vi la mine."
"Am cumparat un apartament recent." a raspuns scurt Rya.
"Aha... Atunci...eh..."
"Poti veni, daca vrei." a zis Rya intorcandu-si privirea spre Aky, dar continuand sa-si mentina starea de spirit pasiva.
"Ar trebui sa-mi cumpar si eu un apartament, dar inca nu pot si nu am nicio ruda." s-a plans ea.
"Apartamentul meu e trecut deocamdata pe numele unei matusi. Va fi trecut pe numele meu anul viitor." a informat-o Rya.
"Si stai singura?"
"Da."

Au ajuns la apartamentul lui Rya, care, ce-i drept, era mai departe decat crezuse Aky. S-au facut comode si Rya i-a propus, pe neasteptate, sa petreaca noaptea la ea. Surprinsa, Aky a acceptat fiind insa si foarte incantata.
"Si spune-mi despre tine..." a inceput Aky. Brusc, in mintea lui Rya au reinviat amintiri vechi...
Avea treisprezece ani, iar sora sa avea sapte.
"Rya! Azi trebuie sa stai cu sora ta fiindca eu si tatal tau mergem afara sa facem cumparaturi, apoi venim si facem mancare. Sa ai grija de ea!" i-a spus mama sa dupa care a iesit din apartament. S-a intors spre sora sa cu o privire serioasa si a vazut-o zambind.
"Hi hi hi...hai sa ne jucam, Rya-chan! Haide!" i-a zis Nanamy prinzand-o de mana si tragand-o dupa ea.
"Nanamy, n-am chef! Lasa-ma! Joaca-te singura." i-a raspuns Rya tragandu-si mana si plecand in camera ei. Sora ei a privit-o suparata apoi s-a intors in camera ei.
Dupa cateva ore a auzit un zbierat:
"RYA! RYA!". Aceasta a iesit repede din camera si a fugit in camera lui Nanamy de unde s-a auzit strigatul. A intrat brusc in camera si a gasit-o pe sora ei plangand, fiind cu spatele la ea. S-a apropiat de ea si i-a pus mana pe umar ca sa vada ce i s-a intamplat... In mana dreapta Nanamy avea un cutit luat de la bucatarie, iar mana stanga era plina de sange. Inima lui Rya a inceput sa bata cu putere, simtea ca ameteste. Nu stia ce sa faca. Brusc sora ei a inceput sa tipe:
"De ce?! De ce nu mor?! DE CE?!" dupa care a inceput sa se loveasca la incheietura cu lama cutitului. Sangele o stropea pe fata, mana o ustura, dar nu conta. De ce nu murea? Nu acolo trebuia sa se taie?
"Te rog, Rya-chan! Te rog! Ajuta-ma! Taie-ma!" a rugat-o sora ei. Rya a cazut din picioare si si-a dus mainile la cap, a tras aer in piep si a zbierat...un tipat nebun. Nanamy era speriata. Si-a dus mainile la urechi, improscand cu sange covorul. In acelasi timp se simtea si ametita.
"Nu mai inteleg nimic! De ce imi faci asta?!" zbiera Rya si privi spre tavan, apoi spre sora sa.
"TU! Opreste-te imediat! Ai...", dar era prea tarziu. Usa de la apartament s-a auzit deschizandu-se si parintii sai intrara.
"Am ajuns!" a spus mama. Rya a incremenit. Tocmai a luat cutitul din mana lui Nanamy si s-a umplut de sange, dar nu s-a clintit. Avea o privire nebuna, stia ce urmeaza.
"De ce..." a soptit Rya si asta a fost ultima ei replica.

Se afla intr-o camera tapetata cu burete acoperit de musama alba. La fel si podeaua. Nu se afla nimic altceva, nici geamuri. Totul era alb...si puritatea asta parca o innebunea.
"De ce...?" a intrebat din nou, slab, Rya. Nu primea raspuns indiferent de cate ori ar fi intrebat si cat de tare ar fi pus intrebarea. Era ceva fara de raspuns. Privea in gol...se uita la...nimic...la un nimic alb...infinit. Simtea cum o lua razna. Era pe jos, gramada. Privea inspre tavan. Un alt nimic, alb, infinit. 'Innebunesc..." si-a spus in sine. S-a ridicat in picioare si a inceput sa umble prin camera, invartindu-se si privind calma.
"Asa ceva nu e normal, nu? Ce se intampla? E un joc al nebuniei... Ha ha ha! Hai sa ne jucam, Nanamy! Acum am tot timpul din lume...".
Aky o scutura.
"Ce-i cu tine?!"
"Uh...nimic. Deci, nu sunt multe de spus despre mine."
"Pai...parintii tai, frati si surori eventual..."
"Parintii...m-au abandonat. Mai am o sora care acum are acum unsprezece ani."
"De ce te-au amandonat?" a intrebat curioasa Aky.
"Au crezut si inca mai cred ca sunt nebuna, ca am incercat sa imi omor sora si asa. Nu conteaza, oricum...". Katsu parea surprinsa. S-a lasat linistea intre cele doua asa ca Aky a spus:
"Si eu am avut o sora. Acum ar fi avut cincisprezece ani, adica cu un an mai mica ca mine. O chema Mykuru. A murit din cauza ca a fost bolnava."
"Si parintii?"
"Tatal meu a omorat-o pe mama...dupa care s-a sinucis." incheie Katsu.
"Aha. Pai, pe sora mea o cheama Nanamy."
"Mmm...atat?"
"Da, atat". Aky a inceput sa rada.
"Esti foarte...tacuta. Apropo, te mai cheama altcumva inafara de Rya? Ma refer la prenume." continua Aky-chan.
"Rya Delylah Yama. Yama este numele, Delylah e celalalt prenume." i-a raspuns la obiect Rya.
"Si toti iti spun Rya? De ce? Delylah e un nume mai frumos ca Rya sau cel putin asa cred eu..."
"Rya e mai scurt decat Delylah, dar poti sa-mi zici cum vrei. Spune-mi despre Sakuya." a schimbat brusc subiectul, Rya.
"A...e...ah...Sakuya a fost o colega care tocmai s-a transferat la liceul nostru. Si m-am inteles foarte bine cu ea..." lacrimile au inceput sa ii curga din ochii, dar totusi a continuat:
"Chiar daca nu era ca NOI, avea ceva special ce o facea sa ma inteleaga si ce o diferentia de ceilalti."
"Cum a omorat-o Lay?"
"O asteptam sa treaca strada ca sa mergem la locul unde am copilarit eu. ElyLay era langa mine si..." dar Rya a intrerupt-o, completand:
"...a chemat-o."
"D...da! De unde ai stiut?! Erai acolo?"
"Nu, dar ii cunosc puterile lui Lay."
"Defapt, ce relatie ai tu cu ElyLay?"
"Suntem surori vitrege..."


Sfarsit de capitol....






Capitolul V: Trecutul trist

Aky statea intinsa pe pat, langa Rya, si privea tavanul.
"Surori vitrege..." a repetat ea.
"Dah...surori vitrege."
"Cum asa? Adica...ea si-a omorat parintii, a stat la o scoala de corectie... Cum?!"
"Parintii mei au adoptat-o dupa ce i-au murit parintii. Si acum este defapt in custodia lor, dar e pe degeaba. Ei nu o iubesc mai mult decat pe mine."
"Si voi doua de ce nu ati tinut legatura? De ce nu sunteti mai apropiate?"
"Fiindca nu ne intelegem. Eu o consider o fata razgaiata si enervanta. Ea ma considera o persoana indiferenta si plictisitoare."
"Ah..."
"Deci, spuneai ca vrei sa te antrenez. Te voi invata cunostintele de baza, apoi va trebui sa te descurci singura."
"Imi convine." a acceptat Aky.
"Ok. In primul rand, trebuie sa-ti dezvolti capacitatea ta de a-i recunoaste pe cei ca NOI. Vom incerca asta maine, la mall. Ma voi amesteca prin multime, iar tu va trebui sa ma gasesti folosindu-te de acest simt."
"Dar cum?" a intrebat-o Aky, nedumerita.
"Atunci cand se afla in preajma ta o persoana ca tine, vei simti automat un val mic de energie inauntrul tau. Nu va dura mult, dar destul ca sa-ti dai seama de la cine a venit. Pentru asta, trebuie sa lasi aceasta energie sa patrunda in tine, nu sa fi incordata tot timpul. Altfel nu ai cum sa o simti. Intelegi?" i-a explicat Rya.
"Cred ca da."
"Vom vedea maine. Urmatorul lucru care te voi invata este sa iti dezvolti puterile specifice. Apoi te voi invata sa te aperi de cei ca NOI, indiferent de puterile lor. Cam asta ar fi. Dupa ce incheiem acest antrenament din trei etape, esti pregatita sa te desparti de mine si sa mergi mai departe, dezvoltandu-ti singura abilitatile si descoperind multe alte trucuri."
"Cam cat o sa tina antrenamentul?" a intrebat Katsu.
"Hm...daca totul decurge cum am planificat, in doua saptamani am terminat."
"Si apoi o sa ma pot lupta cu Lay?!" a intrebat entuziasmata, Aky.
"Nu cred ca e o idee atat de buna. Lay si-a dezvoltat capacitatile mai bine ca tine si le-a descoperit de ani buni. E bine sa te pregatesti mai mult timp." a sfatuit-o Rya.
"Dar spune-mi...nu exista o comunitate restransa unde se afla numai oameni ca NOI? Sau sunt efectiv amestecati printre oamenii normali?"
"Deocamdata nu s-a format asa ceva. Fiecare traieste unde vrea si cum vrea. Desigur ca avem limite."
"Dar cum de ceilalti nu-si dau seama de existenta noastra?"
"Fiindca sunt oameni."
"Asta explica multe." a raspuns amuzata, Katsu-Aky, dupa care a continuat cu intrebarile:
"La ce varsta si-a omorat ElyLay parintii?"
"Cand avea sapte ani." a raspuns scurt, Rya. Aky era socata deoarece la varsta aceea i-au murit si ei parintii. Delylah o privea atent si si-a dat seama ca ceva nu e in regula.
"Poate va asemanati mai mult decat va deosebiti."
"Eu sper ca nu." a spus Katsu, indignata.
"Hai sa ne culcam. O sa ne sculam dimineata ca sa incepem antrenamentul."
"Sunt o povara pentru tine?" a intrebat brusc, Aky.
"Nu chiar". Auzind raspunsul, Katsu si-a lasat capul in jos dupa care a zis:
"Niciodata nu mi-a placut sa depind de altii. Imi pare rau ca te incurc, dar prefer sa apelez la tine, decat la Ely."
"E in regula. Ceea ce e interesant la tine este ca atunci cand esti cu mine pari mai timida. Cu Lay te comportai urat si am auzit ca te-ai batut de multe ori in liceu". Aky s-a inrosit usor.
"Pai...adevarul e ca intr-un fel sau altul ma intimidezi." a zis ea.
"Mda. Asa se intampla tot timpul."
"Si se mai face si ca te respect si te admir." a continuat Aky, stingerita.
"De ce?" a intrebat mirata, Rya.
"Nu stiu...pari demna de a fi un model."
"Aha..." dupa care a adaugat un zambet fugar.

Erau in drum spre mall cand Rya a observat o fata.
"Ce e?" a intrebat-o Aky, vazand ca se opreste.
"Aia..." a zis Rya indreptandu-si degetul spre fata.
"Ce-i cu ea?"
"Aia e...Nanamy". Katsu a privit-o pe fata inspre care arata Rya. Era o fata draguta imbracata in uniforma scoala. Fata de Rya, Nanamy parea o fata vesela. Era insotita de alte doua fete cu care susotea si radea. Brusc, Nanamy a zarit-o pe Rya si zambetul i-a pierit incet. Le-a facut semn celor doua fete sa plece fara ea, iar ea s-a indreptat spre Aky si Rya.
"Vine..." a zis Katsu nesigura, dupa care a privit-o pe Rya. Aceasta avea acelesi chip pasiv. Habar nu avea daca o sa o ia la bataie pe sora ei sau o sa se bucure ca s-au intalnit.
"Ohayo gozaimasu, Rya-dunno!" a spus Nanamy care a ajuns in dreptul lor. Dupa ce a salutat, a facut o plecaciune usoara. Aky o privea plina de interes. Nanamy s-a intors spre ea si a repetat salutul si plecaciunea, dar fara sa rosteasca vreun nume.
"Ohayo, Nana-chan." a raspuns calm, Rya. Katsu a salutat-o si ea.
"Ce mai faci, Rya-dunno?" a continuat conversatia, Nanamy. Delylah parea de-a dreptul plictisita de monotonia discutiei asa ca inainte sa raspunda si-a tintuit privirea spre un magazin.
"Bine". Vazand raspunsul la obiect al surori sale, Nanamy a lasat capul in jos. La inceput, Aky a crezut ca e suparata, dar apoi fata a inceput sa rada. Katsu o privea cu ochii mari crezand ca a luat-o razna, nu de alta, dar rasul ei era de-a dreptul nebun.
"Ce-i?" a intrebat Rya, vazand si ea reactia surorii sale. Aceasta s-a oprit pana la urma, si-a ridicat capul si a privit-o pe Rya in ochi, intr-un fel insistent in care nici Aky nu indraznea sa o priveasca.
"Nimic... Nu te-ai schimbat deloc, Rya."
"Aha... Stiu, sunt aceasi fata nebuna de acum patru ani". Lui Nanamy i-a pierit din nou zambetul. Katsu calcula in gand.
"Imi pare rau..." a spus incet, Nanamy.
"Sa-ti para. In fond, e vina ta, nu?". Pentru prima data de cand a intalnit-o, Aky a simtit in vocea lui Rya raceala. Nanamy a aplecat capul si a zis in soapta:
"Eram doar un copil... Nu am stiut ca ceea ce fac eu te va afecta."
"Ei bine, am vesti pentru tine, domnisoara: tu esti cea care ar fi trebuit sa mearga la casa de nebuni. Un copil normal nu ar incerca sa se sinucida, taiandu-si venele; un copil normal si-ar recunoaste vina inainte ca parintii sa o bage pe sora sa intr-o casa de nebuni!" a raspuns nervoasa, Rya. Katsu-Aky era surprinsa de ceea ce aude. Si-a dat seama ca trecutul lui Delylah era mult mai urat decat cel al sau, al lui Sakuya sau al lui Lay. A lasat capul in jos. Poate nu ar fi trebuit sa auda asta, poate ar fi trebuit sa plece si sa le lase sa discute singure. A dat sa faca un pas in spate, dar Rya a prins-o strans de mana, spunandu-i:
"Nu e nevoie sa pleci."
"Imi pare rau!" a zbierat Nanamy pana la urma si a inceput sa planga in hohote.
"Nu am stiut ce se va intampla! Nu mi-au spus! Au spus ca pleci in vacanta si ca intr-o buna zi am sa te revad!" a continuat ea.
"Aveai sapte ani! Ai crezut asa ceva? Asemenea explicatii se dau copiilor de cinci ani! Recunoaste! Ti-a fost bine fara mine! Erai in atentia parintilor, numai tu erai in ochii lor! Pe mine m-au trimis la o casa de nebuni, in timp ce pe Lay au trimis-o la o scoala de corectie! A fost mai simplu asa, nu? Tu nu te-ai impotrivit, nu te-ai intrebat de ce nu ma mai intorc, de ce nu se mai intoarce Lay! Iti spun eu, esti o rasfatata! Parintii tai au adoptat-o pe Lay doar ca sa primeasca alocatia aia nenorocita, apoi au dat-o la o scoala de corectie, doar acolo nu avea nevoie de conditii!" i-a replicat Rya.
"Parintii mei?! Sunt si parintii tai si vor fi tot timpul, indiferent de ce spui tu! Te-au iubit si pe tine si pe Lay, dar au facut ce au crezut ca e mai bine pentru voi!"
"Si e bine sa-ti dai un copilul la o casa de nebuni, respectiv scoala de corectie?! Dupa cum ziceam, tu ai o problema!" a continuat sa tipe, Rya. I-a dat drumul lui Aky de mult. Ea statea acolo si asculta mirata. Se aflau pe trotuar si cam blocau circulatia, plus faptul ca zbierau una la alta. Lui Katsu aproape ca ii era rusine ca se afla cu ele si se tot uita in jur sperand ca nu va zice nimeni nimic.
"Ai fost geloasa tot timpul pe mine, m-ai invidiat! Indeajuns! Am sa intarziu la scoala..." a spus Nanamy, coborand vocea, apoi continua:
"Mi-a parut bine ca te-am revazut...chiar mi-a fost dor de tine..." apoi a plecat, alergand. Rya a zbierat in urma ei:
"Ma mir ca m-ai recunoscut! Si crede-ma ca daca ar fi sa invidiez pe cineva, tu ai fi ultimul om de pe pamant pe care l-as invidia!". Aky era usuarata ca cearta s-a terminat. I s-a parut ca Rya s-a purtat cam copilareste, dar poate o luase valul prea mult. Se uita in jur si din intamplare a vazut-o pe Lay venind spre ele. Aceasta din urma era surprinsa sa o vada pe Rya atat de nervoasa. I-a urmarit privirea, dar era prea multa lume ca sa-si dea seama pe cine urmareste si cu cine s-a incaierat.
"Ce s-a intamplat?" a intrebat ea cand a ajuns in dreptul lor. Rya si-a intors brusc privirea spre ea si incetul cu incetul s-a mai calmat inainte sa-i raspunda.
"Nimic..."
"Aha..." ingaima Lay, privind-o suspicios.
"Aky, sa mergem." i-a zis Delylah, dupa care a luat-o de incheietura mainii si a tras-o dupa ea, incercand sa scape de Lay. Aceasta si-a dat seama ca nu e binevenita, asa ca nu le-a urmarit.

Se aflau in mall, la etajul unu. Aky a fost fortata sa intre intr-un magazin de haine si sa astepte pana ce Rya ii va da beep pe mobil si ea va trebuie sa inceapa sa o caute, folosindu-se de abilitatea sa. Inainte de asta, Rya i-a mai dat cateva instructiuni ca sa fie sigura ca Aky a inteles ce are de facut. Acum, iata, Rya i-a dat beep. Katsu avea emotii fiindca ii era frica. Nu era sigura daca va reusi sa o gaseasca sau nu.
A pornit de la etajul curent si a facut tot posibilul "sa se deschida" ca sa primeasca valul slab de energie care va veni de la Rya. Brusc, a simtit ceva slab, foarte slab si si-a dat seama ca Delylah nu se afla la etaj cu ea, ci mai sus. A alergat repede ca sa nu piarda timp si ajunsa la urmatorul etaj, energia devenit cu o idee mai puternica. S-a ghidat dupa instincte si a intrat intr-o cafenea unde a gasit-o pe Rya stand la o masa.
"Bun!" a spus aceasta, satisfacuta.
"Nu ti-a luat mult timp. Ma bucur ca ai inteles ce ai de facut. O sa mai facem inca doua astfel de exercitii azi insa in locuri diferite. Apoi am terminat cu etapa asta. Dar vezi ca energia difera de la o persoana la alta si astfel poti sa le deosebesti, sa-ti dai seama daca le cunosti sau nu. O sa vezi cum e cand o sa te intalnesti din nou cu Lay. Inainte sa continuam, hai sa luam o mica gustare." a continuat Rya. Aky era deacord. Poate ca Delylah se va invoi si va spune mai multe despre trecutul sau fiindca Katsu era foarte curioasa.
Chelnerita a sosit, aducand pe tava doua cafelute cu niste napolitane. Aky privea in jos, nu indraznea sa deschida subiectul.
"Imi pare rau ca ai luat parte la cearta dintre mine si sora mea." a inceput Rya.
"E in ordine..."
"Atunci cand vorbesc cu ea...parca nu ma mai comport ca deobicei. Asa e?" a continuat Rya.
"Da. Te-ai comportat cam copilaresc si pareai geloasa pe ea, sincer..." i-a raspuns Katsu, crezand ca tocmai a zis ceva nepotrivit.
"Apreciez sinceritatea". Aky era mirata de replica primita, dar in acelasi timp si stanjenita.
"Cand eram mai mica, adica acum patru ani, parintii mei m-au bagat la o casa de nebuni. Am stat acolo un an dupa care am fost eliberata. Lay insa a trebuit sa stea cu adevarati delincventi timp de trei ani."
"De ce o tot compatimesti pe Lay? La urma urmei, si-a omorat parintii."
"Da, dar nu i-a omorat fara motiv... Vezi tu, parintii sai o torturau, mai ales tatal sau. Lay nu a zis nimanui, doar mie. Asa ca, te rog sa nu ii spui. S-ar simti prost." i-a raspuns Rya.
"Cum adica o torturau? In ce sens...?"
"O bateau. Mama sa nu avea multe de spus despre asta. Tatal sau era un om nebun. Nu bea niciodata si nu te gandi ca o viola, ci o batea efectiv. Gasea motiv sa se certe din orice cu ea si orice face ea era gresit, indiferent de cat de mult se straduia. Mama sa nu internevea, dupa cum ziceam. Ea era deobicei plecata de acasa, la lucru. Era chelnerita la o cafenea si lucra aproape non-stop. De cand Lay aflase ca e diferita, si-a ghidat toata furia inspre puterea sa si s-a antrenat din greu in asa fel incat sa-i poata omori pe parintii sai, dar sa fie o moarte normala. Altfel politia si-ar fi dat seama ca ceva nu era in regula." i-a raspuns Rya.
"Si cum i-a omorat?"
"Ea poate sa prevada viitorul, nu la un interval foarte lung, dar totusi. Asta e puterea ei. Astfel a reusit sa o omoare si pe Sakuya si sa scape usor. Ei bine, cand a fost vorba de parintii sai, asta fiind prima ei crima, nu a fost foarte bine pregatita si a fost prinsa ca si criminal. Pe atunci puterile sale erau mai slabe. A prevazut unde, cand si cum avea sa se duca tatal sau si luand un cutit, l-a omorat. La fel a facut si cu mama sa." i-a explicat Delylah.
"Nu stiu care dintre voi doua are un trecut mai teribil...." a spus Aky, trista.
"Nu se compara. La fel ca si noi, si tu ai avut un trecut urat, din cate am inteles. Acum hai sa continuam antrenamentul ca sa terminam azi." i-a replicat Rya.


Sfarsit de capitol....

[suigintou]

foarte interesanta povestea ... abea astept continuarea ... am o intrebare : cele trei au nume foarte interesante , cum ti-a venit ideea ?

[Missa-chan]

am o intrebare :  cele trei au nume foarte interesante , cum ti-a venit ideea ?

First: yay XD un reply.


Si ca sa-ti raspund la intrebare: "Katsu-Aky" provine de la un nume de personaj anime sau manga (nu mai stiu sigur) care initial a fost "Katsu-Aki", dar am eu o slabiciune pentru "y" XD. So..."Rya" mi-a venit efectiv in minte si "ElyLay" mi se pare ca tot asa, mi-a venit in minte. Numele de familie al lor este luat tot dupa nume de personaje anime sau manga. Acelea nu le-am inventat.

[suigintou]

Mi se pare foarte frumos si interesant numele ELyLAy .... si abea astept sa vad continuarea ... nu cred ca am mai citi sau vazut vreo poveste asemanatoare cu a ta , e trista si totusi ma captiveaza ...

[Yami Lurker]

Ok...foarte interesant,trei fete unite de un trecut groaznic,ma intreb daca puterile li se trag de acolo...
Oricum,povestea mi se pare interesanta mai ales pentru faptul ca se desfasoara in zilele noastre intr-un mediu care ne este familiar.
Totusi incearca sa gasesti o explicatie pentru puterile fetelor,ceva mai detaliat de "suntem speciale".Oricum,nu imi fac griji,ma bazez destul de mult pe talentul tau si sunt sigur ca povestea o sa devina chiar mai interesanta.Fata de ultima ta povestire tehnica ti s-a mai dezvoltat...

[Missa-chan]

Ok...foarte interesant,trei fete unite de un trecut groaznic,ma intreb daca puterile li se trag de acolo...

[...]

Totusi incearca sa gasesti o explicatie pentru puterile fetelor,ceva mai detaliat de "suntem speciale".

Mi-ai dat o idee buna :lol: .


O sa tin cont de sfaturi si sper sa ma apuc de noul capitol cat mai curand (din cauza scolii nu prea apuc). Multumesc insa pentru post-uri.