Outline · [ Standard ] · Linear+ One Story :)

[darkbombonik]

Se intunecase.Afara a pornit un vant rece...furtuna era in apropiere.In fata lor timpul se oprise.In urma lor tacerea a cazut precum o cortina grea intr-o sala goala.
Ar fi vrut sa faca ceva sa-l opreasca,dar ceva o impiedica.Era ceva atat de cunoscut ei,era...umbra acesteia.Fiecare miscarea ce o facea,umbra o imita...facea totusi parte din ea.
Ea era Yuna.o fata de 19 ani.Avea parul castaniu,ochii verzi si era micuta de statura.Era o persoana ambitioasa,iubitoare si generoasa.De cand i-au murit parintii,locuia singura in casa parinteasca.Se simtea atat de singura...mai ales acum cand el a plecat.Nu stia daca se va mai intoarce vreodata,dar spera ca intr-o zi va gasi pe cineva care va intelege cum se simtea ea. :(
Incepuse sa ploua.Ploua neincetat.Picaturile de ploaie cadeau pe fata ei alba..era toata uda.Nu-i pasa daca racea,vroia doar sa se plimbe.Se tot uita in urma,Spera ca va vedea ceva sau pe cineva..umbra ei era acolo:"Intoarce-te si miroase ceea ce nu vezi,inchide ochii...este atat de clar.Acolo se afla oglinda,in spatele ei este o alta lume.Poti intra pe amandoua cai,dar incearca sa o gasesti pe cea dreapta."Yuna se speriase auzind aceste vorbe,nu le intelegea...era confuza.Intr-un tarziu s-a hotarat sa se intoarca acasa.
Deschise usa casei.Era intuneric,doar umbra ei se vedea prin camera goala.Razele Lunii ....reci treceau printre geamurile camerei.Trecea in fuga dintr-o incapere in alta,in cautarea unui lucru.Dar nu-l gasea.Stia ca l-a pierdut,dar in constiinta ei inca ii simtea prezenta si il cauta in continuare.
Ii era frica de infinitul noptii,de aceea se ruga in fiecare seara la stele.Dorea sa fie salvata de cineva,salvata de durere,singuratate...de intunericul noptii ce-i apasa sufletul.
A doua zi,dimineata razele soarelui au trezit-o.Vroia ca acesta zi sa fie diferita,era hotarata sa schimbe ceva.In sinea ei era trista,dar avea speranta ca viata ei se va schimba.
Primul lucru pe care l-a facut a fost sa schimbe total interiorul casei.S-a apucat sa varuiasca peretii casei in culori vii,apoi a inceput sa mute mobila dintr-un loc in altul.Iar in ultimul rand,a ingrijit gradina ce o neglijase atata timp.Era mandra de ce a facut :)
Iar s-a facut noapte si simtea cum intunericul ii inghite sufletul.Iesi afara,simtea nevoia sa ia aer.A mers spre faleaza,unde a admirat valurile ce se izbeau de stanci.Asa isi simtea inima,parca vroia sa iasa afara din piept.Atunci a vazut in zare,un unicorn ce pasea pe apa.Parca facea parte din ocean...mergea cu pasi repezi si se indrepta spre ea.Unicornul spunand:"Ce cauti tu aici?si de ce esti asa de trista?",Yuna raspunzand:"Stau si privesc oceanul,cateodata imi doresc sa ma inghita si sa scap de suferintele ce-mi apasa sufletul!"Astfel,Yuna ii povestise unicornului despre viata ei..:"Este foarte trista povestea ta,dar nu trebuie sa-ti pierzi speranta.Trebuie sa fii optimista."Atunci a inceput un vant puernic,valurile loveau tot mai tare stancile,parca vroiau sa le sparga.Dorinta Yunei de a scapa de suferinte era tot mai mare.....si mai puternica.Umbra ei era acolo,de fapt era pretutindeni.."Intelepciunea unui mag mi-a povestit odata, de-un val ce nu-l puteam patrunde cu privirea.Paianjenis ce ascunde firea,de nu mai putem vedea nimic din ce-i aievea."Yuna,nici de aceasta data nu intelegea vorbele umbrei...dar s-a hotarat:nu mai avea pentru ce sa traiasca.De la 17 ani a ramasa singura,fara un sprijin,fara parintii...fara nimeni asa ca viata ei nu avea rost.S-a ridicat in picioare pe marginea zidului si era decisa mai mult ca niciodata sa sara..dar cineva a apucat-o de mana.Era Shingoushi,S-a intors la ea:"Te rog nu face asta!Sunt aici langa tine!";deodata fata Yunei se luminase,valurile s-au potolit,vantul nu mai batea.Parca il asteptau pe el.Atunci nu conta timpul pentru cei doi."Te-ai intors!Esti teafar!",zise Yuna.
Dupa o perioada asa indulungata,Shingoushi a sarutat-o pe Yuna cum nu a facut-o pana atunci.Yuna era fericita..in sfarsit.

Unicornul se scufunda-se in ocean,umbra Yunei era departe...in sfarsit suferintele ei numai existau.Acum nu-i mai era teama de intunericul noptii,de singuratate..in sfarsit a venit EL sa o salveze!
Si acum voi incheia povestea...:"Copii care se iubesc/Se imbratiseaza in picioare/Langa portile noptii/Iar trecatorii care trec ii arata cu degetul.Dar copii care se iubesc/Nu sunt acolo pentru nimeni/Ei sunt in alta parte,cu totul in alta parte...."

The End :P

sper ca aceasta poveste sa fie mai buna decat prima...si sper sa nu aiba multe greseli Gramaticale,in special :)...ma intereseaza daca v-a placut povestea :D

[waste]

Pai, da mi-a placut povestea, doar ca e cam scurta. :huh: Poate ar trebui s-o mai lungesti. In schimb, ai descris totul foarte bine, de fapt la un moment dat mi-a facut impresia ca sunt martorul povestii, ca o fantoma care poate doar observa. :P Well, cand scrii urmatoarea poveste?

[Mogadorian]

well...interesting...dar dupa mine ai mari probleme cu timpurile...sari prin ele ca shi cum ai juca shotron (sport cu sarituri din patratzel in patratzel :D)
in rest ce sa zic...povestea seamana cu ceva ce am citit recent(nu povestea in sine ci mai degraba stilul)...dar imi place fiindca lasa loc pentru o continuare sau o parte de inceput (astfel de povestiri scriu shi eu)...doar ca lucrurile se petrec pentru personaj...cum sa ma exprim...prea natural (umbra ii shopteshte ceva shi ea se intreaba ce vroia sa spuna umbra, nicio reactzie la faptul ca umbra VORBEA...sau inorogul, asha ceva nu vezi in fiecare zi iar SE poarta ca shi cum ar fi la ordinea zilei)
dar in fine...e destul de interesanta povestea...good job...

[darkbombonik]

multumesc...poi nush cand va fi urmatoarea...dar dupa povestea asta se va face o revista, cu mici modificari la timpuri :)
Multumesc ca ati citit-o si ca v-a placut :D sunt happy!! :P :D

[edit] urmatoarea poveste...o pot posta tot aici?ca sa nu fac alt topic??? :) astept un raspuns :P

[Crystall]

yup. nu te opreste nimeni. ba chiar e indicat sa faci asa.

[darkbombonik]

ms Crystall :D

[edit] Aceasta poveste se numeste:DESTINUL
Primul capitol:Amintiri vechi..si noi

Povestea a inceput printre firele de nisip....in urma lui, valurile sterg umbra pasilor.El era Yuuku,un tanar ce se plimba singur pe plaja...era ganditor,astfel nu a bagat de seama ca afara s-a intunecat.Ii placea foarte mult sa vina pe plaja si sa priveasca valurile,simtea ca marea,nisipul faceau parte din el.Aici avea amintiri.Amintiri dureroase ce ii veneau in minte mereu...amintiri de acum 3 ani.Iubirea lui s-a stins...aceasta a fost inghitita de mare.Iubirea lor a inceput aici...si tot aici s-a si terminat.Intr-un obscur exagerat se vedea in departare o luminita galbuie ce lumina fricoasa.Se uita la luminita si observa ca si ea se uita la el.Apoi, deodata luminita a devenit mai mare si lumina puternic.Pentru o clipa, Yuuku a crezut ca este insasi Luna...dar nu era ea.El s-a indreptat catre acea luminita si....in apropierea ei a vazut-o pe ea:era Kagami! iubirea lui ....dar ce cauta acolo?!Yuuku a vazut pe jos o funie lunga,a apucat de ea...si aceasta a dus la Kagami.Funia era legata de mainile ei strans.Yuku a imbratisat-o si a sarutat-o...apoi Kagami l-a privit in ochi: avea ochii reci si tristi.Yuuku a inteles ce spuneau ochii ei..si a dezlegat funia de la mainile Kagamii.A lasat-o libera.Aceasta s-a ridicat spre ceruri...unde trebuia sa fie.Abia atunci,Yuuku a realizat ca Kagami nu a fost libera din cauza ca plangea dupa ea in tot acesti ani..Dar acum s-a eliberat de acea suferinta,Kagami in sfarsit putea sa se odihneasca.Yuuku s-a hotarat sa plece acasa...parca in sfarsit se simtea mai liber....liber de tristete,suferinte.In drum spre casa ii veneau in minte diferite ganduri:"M-am pierdut intr-un gol imens,nu stiu cine sunt.Si nu pot sa cred ca ai plecat cu adevarat.Unde esti iubire?nu pleca....am nevoie de tine!Fara tine langa mine,ma aflu intr-o lume de straini.Fara tine n-am pe nimeni.Fara tine, nu mai am nimic!!"

Acestea erau doar cateva ganduri legate de Kagami....in sinea lui se simtea bine ca a intalnit-o dupa atata timp.Ea acum era libera.
In acelasi oras cu Yuuku,locuia o fata pe nume Ama.Ea era o fata frumoasa,avea parul roscat si lung,ochii albastrii.Ii placeau foarte mult animalele,sa se plimbe sub clar de Luna.Si nu in ultimul rand ii placea mult sa stea pe plaja si sa priveasca apusul si rasaritul Soarelui.Uneori spunea ca ea este sora Soarelui,deoarece parul ei era roscat ca acesta cand apune.Soarta se pare ca vroia sa-i intalnesca pe cei doi neaparat.Astfel,intr-o zi pe cand afara nu era tocmai o vreme frumoasa,Ama se plimba pe plaja si...in departare l-a vazut pe Yuuku.Acesta statea intins pe nisip in apropiere de apa.Pentru o clipa, Ama a crezut ca vroia sa-l ia marea in bratele ei si sa-l duca departe.Ama s-a intins pe nisip alaturi de acel tanar.Yuuku a intors capul,a privit-o adanc cu ochii lui negrii.Apoi a inchis ochii.."Ce cautati aici domnisoara?"...Ama a raspuns:"Am venit sa stau singura cu gandurile mele,sa meditez asupra timpului ce a trecut peste mine...dar dumneta,ce cauti aici?"Yuuku ii zambi:"Vin aici pentru ca imi place marea foarte mult..si vin pentru iubita mea,care a fost luata din bratele mele si a fost dusa in bratele marii!"Din ochii Amei au curs doua lacrimi ce s-au varsat peste fata alba a tanarului.Yuuku catre ea"Sa nu plangeti.Eu am plans destul,acum nici macar lacrimi numai am...parca ochii mei au secat!",a ramasa uimita la vorbele acestuia:"Eu sunt Ama Tadoshinigami.Dumneata esti..?".."Ma numesc Yuuku Shirogaki"..ea a raspuns:"Incantata de cunostinta".Yuuku ii zambi din nou..si abia atunci a observat cat de frumoasa era Ama,figura ei semana cu a alteia...Se lasase noaptea,la fel si frigul...se coborase peste cei doi.Ama tremura toata,astfel Yuuku a pus pe ea jacketa lui.Acum pe cer era doar Luna,marea si nisipul..si cei doi singuri pe plaja.Yuuku a cautat cateva bucati de lemn pentru a face un foc,se parea ca aceasta noapte va fi lunga.Ama il privea pe ascuns,pe sub genele ei lungi si firave,oare la ce se gandea cand il privea?Yuuku a reusit sa fac un foc de tabara,astfel cei doi s-au apropiat de foc pentru a se incalzi.La un momnet dat privirile celor doi s-au intalnit si s-au privit lung...parca din privirile celor doi puteai citi ce simt.Toata noaptea au vorbit despre ei,Luna si stele,depre timp...depre iubire.In sfarsit Ama a adormit,iar Yuuku i-a vegheata somnul,a privit-o adanc..parca vroia sa-i spuna ceva prin vis! Ii se parea asa de frumoasa,dar..ceva era neinregula cu el..simtea ca o cunoaste de veacuri pe aceasta fata.Se simtea asa de aproape de ea,parca o IUBEA!!...."abia am cunosct-o pe aceasta tanara,ce se intampla cu mine?ce simt eu pentru ea??"..A doua zi dimineata,Ama s-a trezit intr-o incapere ce nu o cunostea."Unde ma aflu?si ce caut eu aici?!".,apoi in pragul usii il vazut pe Yuuku."Esti la mine acasa,stai linistita.Te-am adus aici pentru ca nu stiam unde locuiesti si nu puteam sa te las singura pe plaja."Ama se ridica din pat si ii cazu cearsaful de pe ea.Era intr-o rochita scurta,Ama se inrosise la fata si se inveli cu cearsaful.Yuuku ii zambi:"Hainele tale sunt pe fotoliu.Le-am spalat pentru ca erau de nisip.Spera ca nu te deranjeaza.".."Te rog sa iesi din camera,vreau sa ma schimb."...Yuuku spuse:"Cum doresti domnisoara Ama."Se simtea ciudat Ama,parca acea camera ii era cunoscuta,deodata....a cazut la pamant.Yuuku a venit in graba,a luat-o de jos si a pus-o in fotoliu.I-a adus un pahar cu apa....si spirt ce ii l-a dus la nas pentru a se trezi."Domnisoara Ama,sunteti bine?"....."da...am avut o durere de cap groaznica,dar acum mi-a trecut.Multumesc!"Dupa ce s-a schimbat Ama a plecat din casa lui Yuuku.."Arigato!!"...Oare am sa va mai vad, domnisoara Ama?

daca v-a placut,scriu si urmatoarele 2 capitole :) astept pareri :P

nu citeste nimeni a2a poveste?:( :( :angry:

[Crystall]

eu una ti-am citit-o de cand ai postat-o. dar nu prea stiu c sa zic la ea... am nevoie de mai mult ca sa ma pot exprima. oricum, e mult mai reusita decat prima pe care ai scris-o. ;)

[darkbombonik]

acum ma refeream la asta ...la Destinul...daca ti-a placut:P sa stiu daca mai postez in continuare :) :D

[Crystall]

dap, la Destinul ma refeream si eu. eu ziceam de prima ca fiind cea pe care ai postat-o pe forum, de zicea miroku de ea ca o s-o publice in nush ce revista si care a avut parte de o critica destul de dura. povestea actuala mi se pare draguta si interesanta. sper sa mai postezi ca sa vedem si noi ce se mai intampla. ;)

[darkbombonik]

multumesc :P...o sa apara al 2lea capitol maine,sa il termin in seara asta de verificat :) :wub:

Capitolul 2:Reintalnirea

Ama stia ca se intampla ceva cu ea,dar inca nu-si dadea seama,ea a cazut intr-o visare adanca:"sunt o aripă frântă în căderi suspendate,caut fericirea..pe pamant..dar totusi nu stiu cine sunt.."In aceasta visare...Ama a vazut propia ei moarte,cum aripile ei se rupeau si cadea intr-un adanc abis al amintirilor..acele amintiri era legate de..Yuuku!!abia atunci Ama a realizat ca ea era..iubirea lui Yuuku ce a murit inghitita de mare!Ca o concluzie,Ama era reincarnarea Kagamii.De aceea,in clipa in care s-a intalnit cu Yuuku simtea ceva puternic pentru el...si nu stia de ce..ea il iubea pe Yuuku de dinaintea mortii.Si acea iubire a trecut de barierele mortii...Ama il iubea pe Yuuku!Aceasta s-a hotarat sa-l evite un timp pe Yuuku,nu putea sa dea ochii cu el.Nu credea ca il va putea privi in ochi si sa-i spuna ca il iubeste...de dinainte sa moara.Yuuku nu ar crede-o.Ar zice ca este nebuna.In acest timp,Yuuku se gandea la Ama,incerca sa dea de ea..se pare ca ii pasa de Ama mai mult decat credea el.Era hotarat sa o reintalneasca pe fata cu parul rosu.Dar,din nou destinul era incapatanat si facu ca cei doi sa se revada....astfel,intalnirea celor doi a avut loc tot pe plaja.
Era o zi frumoasa,marea nu era agitata,vantul abia adia.Ama se plimba pe plaja,simtea cum firicelele de nisip ii gadila talpile..se apropia de mare"Respir dar nu pot striga/Privesc dar nu pot vedea.Departarea ascunde amintiri/Vise,lacrimi si sperante in priviri...",atunci l-a zarit pe Yuuku.Era acolo,intins pe nisip ca si ziua in care l-a cunoscut.A incercat sa fuga...dar ceva a oprit-o:"Nu incerca sa fugi acum de mine!Lasa totul in urma ta,vino langa mine."Acestea au fost vorbele lui Yuuku,Ama s-a hotarat totusi sa mearga langa el.S-au privit mult timp in ochi..apoi au privit in zare cum Soarele se cufunda in mare.Si iar au facut ca alta data,au ramas pe plaja..tot ce-i inconjura acum era doar:marea,nisipul,vantul...si privirile!..."Incearca,te rog asculta ce vreau sa-ti spun.Chiar daca imi este greu,priveste in ochii mei...si poate ca lacrima va atinge sufletul tau!"spuse Ama..."Se pare ca ai reusit sa ajungi la inima,domnisoara Ama.In inima mea este un cantec ce am incercat sa-l scriu odata si inca odata.Si am reusit acum cand te-am intalnit pe tine.Ama,simt ca te cunosc de o viata intreaga..." atunci bratele lui Yuuku au cuprins-o pe Ama intr-o imbratisare pasionala.S-au intins pe nisip,s-au privit adanc..tot ce se auzea in jurul lor erau valurile ce au devenit agitate si inimile lor ce doreau sa iasa din piept.Nu-si gaseau cuvinte,dar vorbele nu contau...doar privirile.In ochii lor puteai sa te ineci,dar nu mureai.Asa aveau senzatia amandoi.In acel moment,Yuuku simtea bataile inimii Amei..si respiratia ei...atunci a sarutat-o pasional.
Dupa acest moment,cei doi au incercat sa nu se priveasca in ochi.Dar au privit stelele,Luna si marea agitata....Ama nu era sigura asupra identitatii ei in acel moment,iar Yuuku o privea pe ascuns,dorea sa-i spuna ceva...dar s-a abtinut."Stii...Ama,imi este foarte greu fara Kagami,ea nu m-a invatat cum este fara ea...dar m-a invatat sa iubesc.De aceea,acum ..eu iubesc cu ardoare o fata foarte frumoasa,dar nu stiu daca si ea are aceleasi sentimente."Ama a tacut,nu a zis nimic...doar s-a intins din nou pe nisip si a inchis ochii.Se gandea la cel sarut,la acel vis...la Yuuku,sentimentele sale.Era confunza,si astfel a adormit.Yuuku,inca o data i-a vegheat somnul,nu a dormit deloc toata noaptea.S-a gandit la reintalnirea cu Kagami,apoi cu Ama.Ii era dor de Kagami...dar totusi simtea ceva foarte puternic pentru Ama."Nu pot sa cred ca ai plecat cu adevarat.Kagami intoarce-te!!Te caut printre furtuni de amintiri...eu TE IUBESC!Pricepi?!....de ce marea te-a luat,de ce m-ai lasat cu acest gol imens in suflet??.E noapte si e frig,la tine ma gandesc,imi amintesc cum spuneai Te Iubesc."Ama a auzit aceste vorbe,si o dureau...nu era sigura...dar o durea!Atunci se ridica brusc de pe nisip,se indrepta spre mare..si a mers..a mers..apa ii venea aproape pana la gat.Yuuku a vazut-o si a fugit spre ea..."Mare,ia-ma si pe mine!",Yuuku a apucat-o de mana la timp si a tras-o la mal:"Ai innebunit?de ce ai facut asta..nu vreau sa te pierd si pe tine,pricepi?!"....apoi a sarutat-o pe buzele ei mari si ude...Yuuku a scos din ghiozdanul sau o patura si a invelit-o.A facut alt foc,unul mai mare pentru a se incalzi amandoi."Am gresit cu ceva,Ama?"....Ama tacu."Te rog spune ceva!"..."Ce vrei sa-ti spun?!vrei sa-ti spun ca te i..u......",s-a balbait apoi a tacut din nou."Noapte buna,Yuuku!" El nu intelegea ce a vrut sa spuna Ama,era nedumerit...trebuia sa afle ce secret se afla in spatele ochilor Amei.
Dar acel secret avea sa-l afle prea tarziu..... :(

[Kisa]

@darkbombonik: Te rog (din nou) sa folosesti butonul "edit" pentru a evita post-urile duble. Se gaseste in chenarul post-ului tau, in dreapta, jos.

[Crystall]

is it going to be dramatic? :-?

[darkbombonik]

o sa vedeti :)...va las in susupans,o sa aflati pe parcursul urmatoarelor capitole :) ma bucur ca va place :D B)

Capitolul 3:Iluziile

Secretul era legat de Kagami..de viata personala a Amei.Yuuku vroia sa afle tot despre Ama,fata ce o iubea acum in prezent..pentru ca nu putea sa iubeasca o fiinta moarta sau amintirea acesteia.Tot ce se intampla in jurul lui avea sa fie doar o iluzie...dar chiar si iubirea lui fata de Ama??!Poate totul se petrecea doar in mintea lui...poate era doar un vis...Adancit in visuri,visatorul(Yuuku) isi imagina un viitor fara suferinte si tristete,glasuri sufocate si amenintatoare.Dorea o lume plina de lumina,iubire...de fapt un paradis al luminilor.Isi dorea ca luminita cea mai puternica sa-i ghideze viata,sa-l faca sa uite de suferinte si sa faca loc de amintiri noi.Cerul..cerul este perfect.perfectiunea nu exista..este doar o amagire a oamenilor ca ar putea crea ceva perfect...cerul este o iluzie,o iluzie optica..Toata lumea ar putea fi o MARE ILUZIE!,apoi Yuuku se trezi din acea visare.Era buimacit,ametit....nu mai intelegea ce era adevarat si ce era aievea."Oare lumea este o iluzie?Oare iubirea mea pentru Ama este o iluzie de asemenea?!",astfel de ganduri il framantau pe Yuuku.Nu mai intelegea nimic.Nu stia daca tot ce a trait pana acum a fost adevarat...sau a fost doar un simplu vis...Intamplare sau destinul,a facut ca cei doi sa se intalneasca din nou."Buna Ama..","Buna Yuuku!"Amandoi s-au privit indelung,se pare ca destinul a vrut ca cei doi sa se intalneasca...in viata asta sau in vis..."Ama,vreau sa-ti spun ceva ce... imi apasa sufletul.Yuuku ii cuprinse mainile ei firave:"eu te iubesc,intelegi?".."Yuukuuu..a..pai...dar...cum..rama.." si atunci o imbratisa."Nu trebuie sa-mi zici nimic,o sa astept cat va fi nevoie."...Yuuku ii zambi.
"Eu,nu stiu cine sunt..niciodata n-am simtit acest gol in suflet..care acum va fi umplut in curand..Nimeni nu cred ca stie cine sunt Eu cu adevarat si ce rol am in aceasta viata."Yuuku a imbratisat-o pe Ama si a plecat...."Mai ramai,putin...Te rog mai ramai!Mai ramai,te rog...pana maine!!Te rog nu plecaaaaaaaa!Yuukuuuu!!!",dar degeaba...Yuuku era mult prea departe pentru a auzi vorbele Amei.Iar ea,a ramas acolo..singura in noapte.Mii de mistere o inconjurau,dar ei nu-i pasa...tot ce avea atunci erau doar Lacrimile ce-i curgeau, cadeau si se transformau in margaritare.Acele margaritare le strangea in mainile ei firave..si apoi le arunca in Mare..unde se pierdeau si..nimeni nicicand nu le va gasi.
Strada pustie dormea intr-o liniste adanca.Ama se plimba pe strada,nu stia incotro se indrepta.Ea,se simtea stapana peste singuratate,regina in intunericul noptii..unde ascunsa de umbre ea invata sa iubeasca lumina cu adevarat.Dar aceasta iubire fata de lumina ...era..o iluzie,ea a incetat sa iubeasca luminitele de cand i-a murit sora ei,Kashymi.In mintea ei veneau tot felul de ganduri.."oare iubirea ce o simt pentru Yuuku,este adevarata?sau poate mi se pare mie...ori el vrea sa ma faca sa cred asta?!Nuuu!Il iubesc..dar imi este teama ca nu va accepta cine sunt eu cu adevarat.Mi-e frica de adevar,oare cum va reactiona cand v-a afla??"Singura in casa...ii se parea ca vedea fantome si alte creaturi ale noptii,intunericului..Isi dorea sa fie cineva langa ea,dar nu era nimeni..doar creaturile noptii ce o inconjurau si i-au adus un somn adanc.In acea visare,Ama a vazut-o din nou pe Kagami:"Nu pleaca de langa Yuuku.El te iubeste si tu il iubesti mult,nu uita ca esti reincarnarea mea...trebuie sa fiti impreuna!Eu acum sunt libera,..Yuuku de asemenea e liber sa-si refaca viata.Iubirea lui pentru tine este mare pentru ca tu imi semeni mie.Tu esti ca mine,dar nu esti eu.".."Kagami!stai,nu plecaaaa!",ea se indeparta spre o lumina puternica..si apoi a disparut odata cu acea lumina.Razele Soarelui au trezit-o pe Ama."E deja dimineata?..ahh..,cascand,trebuie sa ma imbrac".Aceasta a facut cativa pasi, si...POC!! a cazut din pat.Abia atunci s-a trezit din acea visare."Inca visez?este o iluzie...ceea ce vad acum?"Era hotarata.Trebuia sa-i spuna lui Yuuku adevarul,nu putea sa il ascunda la infinit.
Mai tarziu,s-a intalnit cu Yuuku...langa tarm."Ahh..a..vreau sa-ti spun ceva important.Acum!","Bine.Te ascult."..."Yuuku!Eu sunt re......,apoi se opri.Privirile lor se intalnira,iar Ama a amutit.Pur si simplu nu a putut sa-i spuna."Imi pare rau...dar nu pot sa-ti spun."Si a plecat.
Yuuku intelegea din ce in ce mai putin ce se intampla cu Ama,..dar vroia sa afle ce secret ascund ochii ei.De asta,a fugit dupa ea...a fugit...si a reusit sa o prinda din urma."AMA!AMA!,Yuuku gafaind..Asteaptaaa-ma!"...Ama incerca sa fuga mai tare pe plaja..dar s-a impiedicat.Yuuku a ajutat-o sa se ridice."Ama,esti bine?"/"Da,sunt bine.Nu am patit nimic."..."Ce vroiai sa-mi zici?si de ce ai fugit de mine?"Ama tacu.Dupa un timp isi trase sufletul"O sa afli,dar nu acum..mai tarziu.Crede-ma e cel mai bine!"/"Bine.Am sa astept,acum lasa-ma sa te ajut.Hai sa mergem sa stam jos.In curand se va innopta."Dar aceasta noapte avea sa fie cu totul altfel.Acum doar nisipul,marea,Luna si stelele erau apropiatii lor..singurii ce ii vegheau.
Noaptea avea sa fie lunga..pentru cei doi.Au inceput cu un zambet,au continuat cu o imbratisare,apoi un sarut..si in final s-au indragostit.Cei doi s-au prviti in ochi..s-au sarutat,apoi s-au imbratisat"Te iubesc Ama!Dar tu?"..."Eu...nu te iubesc,te ador!"/"M-ai speriat,..pfiu.."A urmat o noapte plina de sarutari,imbratisari..cuvinte frumoase soptite la ureche..dupa toate acestea Ama si Yuuku au sfarsit facand dragoste.Trupurile lor s-au contopi devenind unul singur.Acea noapte fost magica.Pentru cei doi nu a contat timpul,frigul..ci conta ca se iubeau fara bariere."Si acum cand tu imi ineci obrajii,ochii,/In parul tau/Eu ametit de valurile tale roscate/visez ca valul se preface-n mister.Tot largul lumii e urzit din parul tau/Si strig.Si intaia data simt/Intreaga vraja ce-ai cuprins cu parul tau."..."Yuuku,imi spui vorbe foarte frumoase."Apoi s-au imbratisat si au adormit amandoi.
VA URMA :P


Capitolul 4:Prima iubire,prima pierdere...

Nimeni nu stia ce se va intampla cu ei,cu povestea lor de iubire... Yuuku a trait impreuna cu Kagami intr-un glob de cristal.Ei au fost aparati de acel glob de cristal pe care l-au facut impreuna.Dar,in ziua in care marea a luat-o din bratele lui,a incetat sa mai spere la o alta iubire.In acel moment,globul de cristal s-a spart..si a incercat sa-l refaca,dar nu ..fiecare ciob din el ii intepa degetele..Fiecare ciob din acel glob ii ramanea infipt in trup.Si a incetat sa mai lupte...sa mai incerce,a renuntat la lupta impotriva mortii.Era trist,dar oamenii nu vedeau asta.Purta zlnic o masca noua,dar cu trecerea timpului acele masti ii lasau urme..urma mai adanci in chipul lui.Nu putea sa lase pe ceilati sa vada urmele luptei pe care a purtat-o singur...el simtea ca zilele ii erau grele,negre..era doar o umbra ce uitase sa traiasca.Nu mai avea sentimente..nu mai arata nimanui ceea ce simte ...sau poate nu mai simtea nimic..Iar in momentul in care..isi tara zilele,le tara dupa el..si il apasau..a intalnit o alta EA.Era o ea trista ca si el,era o EA ca si El.Si cei doi simteau ca ceva ii apropie,dar era imposibil sa iubeasca pentru ca nici unul nu credea ca vor mai ajunge sa traiasca.
Treptat,cei doi au ajuns sa straluceasca..putin cate putin..Impreuna nu mai erau doar o umbra,au inceput sa insemne ceva.Si amandoi in acea stralucire care ii invaluia au inceput sa recreeze acel glob de cristal.Bucata cu bucata,ciob cu ciob..la inceput parea a fi un vis nerealizabil ,dar apoi au observat ca totul se potriveste asa de usor..Astfel globul parea ca se reconstruieste..Reusisera impreuna,sa viseze iarasi.. la o lume buna unde merita sa traiesti.Au reusit chiar sa faca o lume...o lume numai a lor.Iar acum vor pluti la nesfarsit prin tot ce-i inconjoara.Acestia poate vor trece si prin probe de foc..dar vor fi aparati de globul de cristal pe care l-au facut impreuna...Iar globul nu se va sparge nicicand pentru ca a fost lucrat cu mare grija,si s-a pus usor fiecare bucata,ciob..cu atentie si daruire!
Kagami a fost prima iubire al lui Yuuku..de aceea n-o s-o uite,chiar daca aceasta a murit..A fost o mare suferinta pentru el pierderea Kagamii.Dupa moartea acesteia a crezut ca niciodata nu va mai putea iubi.Dar,dupa reintalnirea cu ea..a inteles ca trebuie sa o lase libera..si el trebuie sa iubeasca din nou.Atunci a intalnit-o pe Ama,cu care a refacut globul de cristal.

o sa fiti surprinsi..sa vedeti ce final va avea :P :D


Capitolul 5:Secretul

Ei traiau intr-o lume a viselor,acolo puteau face orice.."eu sunt aici,dar tu nu ma vezi..te vei trezi plangand cand eu te voi face sa crezi in iubire"...spuse Yuuku.."In seara asta iti voi spune ce adevar ascunde ochii mei.EU..suunn..t..Reincarnarea Kagamii!pricepi? Acum vezi asemanarea dintre ea si mine?Acum poti vedea de ce ne simtit apropae unul de celalalt,de ce ne iubim asa de mult...."Pe obrajii ei se prelingeau lacrimile..ce au fost sterse de buzele lui Yuuku"Acum inteleg tot.".."Eu m-am intalnit cu Kagami in vis..si durerea ce a avut-o ea am simtit-o si eu..Sa ma prefac ca nu sunt eu,sa schimb prezentul mi-ar fi greu.Dar nu pot ignora si nu pot uita toata durerea."Yuuku a strans-o tare in brate.."TE IUBESC AMA!!Nu te iubesc pentru ca semeni cu Kagami..te iubesc pe tine,chiar daca esti ca ea..si nu esti ea..Te iubesc pentru ceea ce esti TU!!".."Noi doi ..suntem....eu inca simt durerea ce a simtit-o Kagami..si nu pot trai cu acest sentiment.Tu ai iubit-o foarte mult..am vazut asta in visele mele!"Yuuku nu a zis nimic o vreme...,apoi"Eu vreau sa-mi traiesc viata alaturi de tine,pricepe odata!!Eu te iubesc pe tine,tu faci parte din prezent..Kagami nu mai este!"/"Tocmai!Tu inca mai simti ceva pentru ea si asta ma doare.."zise Ama."Nu este asa,e adevarat ca ma gandesc la ea...dar am lasat-o libera dupa atatia ani in care am plans dupa ea.Acum te iubesc pe tine!!"Ama nu se astepta ca Yuuku sa reactioneze asa..pozitiv.Intr-un fel era fericita ca i-a spus adevarul.De acum incolo nici ei nu stiau ce se va intampla ,trebuia sa lase timpul sa decida pentru ei...Secretul ce a fost ascuns atata vreme a iesit la iveala..dar poate nu la momentul potrivit..Ama totusi a avut curajul sa-l zica.Lumea ce si-au creat-o Ama si Yuuku era una a viselor,traiau intr-o lume numai a lor!Acea lume..era plina de sperante,iubire..si lumina..in continuare cei doi erau protejati de globul de cristal ce l-au faurit impreuna."Cine sunt?Cine esti?..nimeni nu va sti nimic nicicand..Doar noi,noi doi!Ce am acum,n-am sa pierd..esti aici si am in ce sa cred."..zise Ama.Acum Yuuku,era sigura ca Ama era femeia vietii lui..isi dorea sa uite de acele amintiri dureroase legate de Kagami.Vroia sa inceapa o viata noua,plina de sperante si de amintiri noi!Si Ama il iubea pe pe Yuuku..sau asta credea ea?poate era doar in mintea ei...Dar, Ama mai avea un secret..ce nu i l-a spus lui Yuuku.Avea si sentimente rele,de ura..si poate chiar de razbunare.Ea dorea sa razbune pe Yuuku deoarece el a fost vinovat de moartea Kagamii...Ama se plimba pe strada:"suflete ascunse si tacute trec permanent pe langa mine. merg pe strada si printre toate aceste umbre, vad o silueta, altfel decat restul...e omul care nu se grabeste nicaieri. linistea lui ma copleseste. oare si-a gasit menirea? de ce nu fuge ca toti ceilalti, cu privirile ratacite? ce stie el si noi nu stim??Ceata ce se scurge neincetat in suflet, imi intrerupe sirul gandurilor... gandesc incet si ma intriga ca odata cu ridicarea ceţei se va schimba ceva...
Natura gandurilor...Poate ca da, poate ca nu...In jurul meu este atat de liniste incat imi aud propriile ganduri, culmea contrazicandu-se...Dar le las sa se contrazica! Si inca mai este ceaţa..."Yuuku,inca nu o cunostea foarte bine pe Ama,chiar daca semana cu Kagami...de aceea nu a observat ca ceva era neinregula cu ea..
Avea sa se razbune intr-adevar pe Yuuku,...pe persoana ce o iubea??era in stare..suferinta traita de Kagami in momentul mortii..ii apasa sufletul mult prea tare..si suferea.Suferea in adancul sufletului ei..si o durea,intregul suflet acum incet,incet era cuprins de intuneric si nu de lumina,iubire.Nici ea nu stia daca il iubea cu adevarat pe Yuuku...Nici nu stia ce vroia sa fac cu propia viata..daca mai are pentru ce sa traiasca..."astazi cerul imi plange. imi plange cu lacrimi ciudate, cum n-a mai plans niciodata. nici ceata nu vrea sa se mai lase peste pamantul ud.."Viata mea nu este alaturi de Yuuku,chiar daca Kagami a spus sa nu plec de langa el..eu te voi razbuna Kagami!Iti promit!!


Capitolul 6:Ultima data..

Ama si Yuuku au intrat intr-un joc al destinului...acum doar timpul putea sa decida...Arbitrul jocului este destinul pentru care nu sunt nici mai mult nici mai puţin decât nişte marionete pe care le mânuieşte cu atâta îndemânare.Dar..totusi numai era nici o speranta pentru cei doi?..Lumina este iubirea... arde hipnotic si te sperii sa pui mana pe ea sa o aduci in suflet..Sufletul Amei era aproape in intregime cuprins de intuneric...ura,suferinte..mintea ei era cuprinsa de ganduri negre,dar oare nu mai era nici o luminita ce sa-i arate calea??sa-i arate ca poate gresi,ca poate sa iubeasca..sa traiasca in prezent...si nu in trecut!
Viata ei numai exista de mult..ea traia pentru sufletul lui Kagami,parca sufletul ii era posedat...de unde a venit atat ura si sete de razbunare?!oare Ama chiar doreste sa o razbune pe Kagami?asta nu cred ca vom stii vreodata...
Yuuku se intalni cu Ama..el avea privirea calma si trista in acelasi timp..pe cand Ama o avea rece si fara pic de lumina.Privirile lor nu s-au mai intalnit ca alta data,nu au mai starnit scantei in sufletele lor..."Ce s-a intamplat cu tine ,Ama?/"Nimic in special,doar ca...nu pot sa iubesc.."aceste vorbe i-au cazut in sufletul lui Yuuku ca un fulger!"Cum?!asa deodata..Ama,o lua in brate,acum cateva zile mi-ai spus ca ma adori..si azi imi zici ca numai simti nimic pentru mine??"/"DA!nu pot sa te iubesc..am suferit mult,Dumnezeu mi-a dat acest blestem sa fiu reincarnarea fostei tale iubirii..."zise Ama cu lacirmi in ochi.Yuuku o imbratisa mai tare decat in trecut,vroia sa o simta aproape..Atunci Ama il saruta pe Yuuku pentru ultima data..acea zi avea sa devina una foarte trista...Yuuku nu intelegea deloc nimic.."Nu intelegi ce se intampla cu mine..pentru ca nu ma cunosti foarte bine..poate ma iubesti..sau poate nu..acum iti spun ADIO!"Ama a plecat..iar Yuuku ar fi vrut sa mearga dupa ea..dar nu a facut-o...Ama s-a uitat in urma ei..pentru ultima data,apoi si-a continuat drumul..:"Aici e marea, aici e nisipul /Suferinta a inceput in clipa in care am capatat glas si chip .Ce bine ar fi fost ,ce bine ar fi fost sa te fi intalnit la inceputul lumii.Acum stau singur pe tarm, atat de singur .Ma uit cum strabati valurile spumoase/Urmele pasilor tai pe nisip, apa le-a sters..vantul le-a sters ..Ce bine ar fi fost, ce bine ..."AMA te iubesc!!! pricepi?...cu ce am gresit?de ce ai plecat,de ce m-ai lasat si tu... ca si Kagami?? DE CE?!
Ama,se indeparta tot mai mult..de el..de iubirea lui..se ducea in mare,fiecare pas ce-l facea apa i-l stergea..a ajuns destul de departe in apa."Mare,ma poti lua acum!Viata mea nu mai are sens,sufletul meu este plin de ura...Kagami,unde esti??Vino si ia-ma!!!" Atunci marea a devenit tot mai agitata,valurile erau puternice...Yuuku a vazut pe Ama in departare,dar nu a mers dupa ea...ca alta data.Si el a plecat.
Ama acum face parte din mare..era contopita..Ii era frig,dar nu-i pasa..deodata se trezise si...cazuse in genunchi pe nisip..stranse nisipul in maini,avea lacrimi in ochi.."In tot acest timp am visat??!..nu este posibil"..apoi se trezise in alta parte,in departare l-a vazut pe Yuuku..."ce s-a intamplat,eram la mare...acum sunt in alta parte....oare visez??"...Timpul...destinul...Kagami..nu stim care din ei..ii juca o festa.Dar Ama nu stia ce se intampla..nu cred ca ar afla vreodata..apoi iar a disparut..si a aparut in alta parte..unde era ea(Ama) cu Yuuku,acestea sunt amintirile ce le-a trait impreuna cu el.."AMA!AMA! Nu-l lasa pe Yuuku!nu-l parasi...il iubesti si tu stii asta...AMA!Nu-l parasi acum...nu fa aceasi greseala ca si mine...",aceste vorbele au fost a Kagamii.Ama a vrut sa fuga..si a fugit..a fugit..dar ceva din urma a prins-o de mana..era YUUKU!"De data asta nu am sa te las sa mai pleci de langa mine...TE IUBESC!"atunci Yuuku o saruta pe Ama....aceasta nu a mai incercat sa fuga de el...vroia sa ramana cu el..dar iar ceva o oprea..si a plecat din nou!..de data asta pentru totdeauna...sau nu?!Yuuku a ramas singur..pe tarm si se gandea la ea,la ei doi..la amintirile lor...

sfarsitul propiu zis va aparea la inceputul lunii aprilie :P astept parerile voastre despre capitolele astea :)

[Kisa]

@darkbombonik: Este a treia si ultima data cand iti mai atrag atentia asupra butonului "edit" pentru a evita post-urile duble. Data viitoare primesti warn.

k) Double-post-urile nu sunt permise daca sunt intr-un interval de timp mai mic de 24 de ore. Aveti buton pentru editarea posturilor deja adaugate in cazul in care mai aveti ceva de spus. Daca ati facut din greseala double-post, aveti buton de stergere. Double-post-urile vor atrage warn-uri. Dupa mai multe abateri repetate, utilizatorul va fi banat. Singurele locuri in care double-post-urile sunt permise sunt sectiunile de Fan-Art si GFX.

[later edit] Iti atasez o imagine pentru a vizualiza mai bine butonul de editare.
(IMG:http://img502.imageshack.us/img502/4258/editmu9.th.jpg)

Nu mai vezi post-urile duble pentru ca ti le-am unit.

[darkbombonik]

unde am postat dublu?nu vad...te rog arata-mi :(

[Crystall]

ai avut un post cu "o sa vedeti ...". al doilea a fost capitolul 3. din ele doua, kisa ti-a facut un singur post. de aceaa nu-ti mai apar 2. :) well...asteptam continuarea povestii.

[darkbombonik]

sa citesti Crystall povestea..adica daca iti place..esti singura care o citeste :( asa ca macar pt tine sa o postez in continuare.ARIGATO! :D

[Crystall]

npc ;) imi face mare placere sa citesc diverse povesti, numai sa am destul timp.

[darkbombonik]

ai citit capitolele "Iluziile" si "Prima iubire..prima pierdere"??ti-au placut :P

[Crystall]

mey...dar tu chiar folosesti niste idei profunde si ai niste metafore chiar deosebite. si apreciez asta foarte mult. stilul inca e neingrijit, dar asta se corecteaza pe parcurs. ;) imi place povestea, desi pe alocuri are mici exagerari. :P acum sunt prea obosita sa le resesizez :lol: ma intreb daca tu stii ce scrii? in sensul bun al cuvantului... ca si pe mine ma apuca din vreme in vreme meditatia si scot niste chestii reusite, sa zicem. :D ti-am zis, mai ai de lucrat la stil si corectitudine, dar in rest chiar mi se pare ok. ;) and now...the end :)