Outline · [ Standard ] · Linear+ Twelve Seasons

[yuuko]

Hmm ok pot sa zic ca ar trebui sa`mi fie rusine dar acesta este primul meu fic in romana*tries to block the tomatoes that people throw at her*...pers sunt originale povestea la fel...asa ca daca gasiti destula bunatate in inimile voastre sa cititi primul capitol o sa va fiu f recunoscatoare :D...Now on with the fic:

P.S.: o sa apara cateva cuvinte in jp dar au traducerea langa sau la sfarsit :)


1.Un nou inceput sau o continuare



Intr`o camera spatioasa, lipsita de ferestre, in nuante de albastru si bleumaren stateau 12 persoane, sase fete si sase baieti. Linistea apasatoare ii deranja pe toti dar nici unul nu avea curajul sa deschida vreo conversatie, ramanand intr`o tacere sumbra. Erau imbracati in mantii negre cu cusaturi din argint iar fetele le erau acoperite de masti venetiene in diferite culori.
Deodata o adiere dulceaga se simti in camera iar ocupantii isi intoarsera privirea catre tronul din marmura alba care fusese gol cu cateva secunde in urma. Acum sedea in el o femeie in jur de treizeci de ani, cu o fata palida dar nu bolnavicioasa, cu ochii negri, patrunzatori si cu parul lung de culoarea verde crud. Infatisarea ei, desi putin bizara, o faceau sa fie fara nici o urma de indoiala cea mai frumoasa femeie de pe Terra.

“Copii mei! Sper ca asteptarea sa nu va fi impacientat.”

Vocea ei nu era dura dar nici suava. Era exact asa cum ar fi trebuit sa fie, absolut perfecta si calma.

Una dintre fete fugi catre ea si isi puse capusorul in poala femeii.

“Hahaoya(mama), de ce ne`ai chemat aici? S`a intamplat ceva rau?”

“Sh! Linistestete April.”

Femeia incepu sa mangaie parul roz inchis al fetitei cu multa afectiune.

“Hahaoya(mama) spune`ne ce s`a intamplat, nu ne mai tine pe ace.”

Unul dintre baieti inainta si desi nu puteai sa`i vezichipul, cu siguranta ii puteai simti aura care emana putere.

“Otokooya(tata) a vazut lucruri ingrozitoare August. Temerile noatstre se vor adeveri.”

Linistea de acum cateva minute fu sparta de zumzete.

“Hahaoya ce ne ramane de facut in cazul asta? Ce a vazut tata? Pamantul chiar va pieri?”

“Nu fi proasta July! Mama e Kisaki no ametsuchi(regina naturii), nu o sa lase ea sa se intample asa ceva!”

“November nu o face pe sora ta proasta. Draga July, dragii mei copii batalia nu va avea loc acum, ci peste sute de ani. Va voi spune imediat tot ce a vazut tatal vostru, Timpul, dar mai intai asezativa langa mine.”

Toti se asezara intr`un semicerc in jurul femeii si asteptara cu rasuflarea taiata sa alfe care le va fi destinul.

“Cum ziceam tatal vostru a vazut viitorul. El a vazut cum o creatura cu chipul nostru va aparea pe Terra. Aceasta creatura se numeste om si chiar daca nu o sa aiba puterea unui Jouten(zeu) sau a unei Megami(zeite) in mana lui se vor afla destinele noastre. Cu timpul el o sa vandalizeze toata natura, o sa profite de ea iar in final o va distruge.”

“Oh mama e groaznic! Nu putem face nimic?”

“Momentan nu scumpa May.”

“Ba sigur ca putem! Putem sa`i distrugem! Asa nu o sa poata sa faca rau la nimeni.”

Femeia scutura din cap, cateva din pletele ei verzi miscandu`se incet, elegant.

“Inca nu putem sa facem nimica December, momentan suntem neputinciosi. Dar nu vom fi neputinciosi pentru totdeauna. Peste secole ne vom inalta dinou si ne vom recapata puterile zeiesti iar atunci vom distruge omul!”

“Si ce vom face pana atunci mama?”

“Voi veti dormi October, pana in ziua in care puterile voastre vor renaste, dar atunci si voi veti fi in corpuri umane, iar unii dintre voi o sa ma tradeze.”

“Cum asa ceva!? Mama noi nu te vom trada pe tine sau pe Terra niciodata!”

Una dintre fete sari in picioare dea dreptul revoltata.

“Intradevar va fi un tradator, tatal vostru a vazut asta, dar in final destinele noastre sunt legate si nimeni nu poate opri inevitabilul.”

“Dar hahaoya tu ce vei face?”

“Eu nu pot sa hibernez September. Eu voi sta aici pentru secole si voi astepta trezirea voastra. Atunci cand ei vor taia copacii eu voi sangera, atunci cand ei imi vor omora creaturile eu voi urla de durere, atunci cand ei vor polua aerul si apa eu ma voi imbolnavi si voi trece prin toate asteptand ziua in care voi veti face dreptate.”

Copii incepura sa planga si se aruncara la poalele mamei lor varsand lacrimi amare pe roba ei frumoasa. Ea ii saruta cu dragoste pe frumte iar in clipa urmatoare toti disparura lasand camera goala ca si cum asa a fost intotdeauna.



O fetita cu parul rosu aprins si cu ochii verde smarald se uita cu gura cascata la femeia din fotoliu cu parul alb strans intr`un coc.

“Obaasan(bunico) e cea mai interesanta poveste pe care am auzit`o! Esti grozava!”

Femeia rase incet si o lua pe fetita de cinci anisori in brate.

“Ma mir ca nu ai mai auzit povestea asta pana acum. Ce va invata la gradinita aia?”

“Si la gradinita ne zic povesti dar ale tale sunt cele mai frumoase bunico!”

“Eh este o poveste destul de veche pe care si mie mi`a zis`o mama mea la randul ei.”

“I`ai povestit`o si mamici, bunico?”

Femeia se intrista si se ridica de pe fotoliu, lasand fetita jos.

“Da scumpo si mamica ta stia povestea asta si cred ca ar fi dat orice sa ti`o spuna.”

Fetita observa schimbarea femeii si o trase usor de kimono.

“Nu te supara bunico. Mama si tata sunt mereu aici cu noi. Asa ai zis tu ca ei vor ramane mereu in inimile noastre si ne vor proteja de rau.”

Batrana se apleca si o saruta pe frunte.

“E timpul sa mergem la culcare.”

Pornira spre camera ei tinandu`se amandoua de maini, fiindu`le aproape frica sa nu se piarda una de cealalta.

“Obaasan?”

“Da iubire.”

“Cine erau personajele povesti tale?”

“Pai mama era desigur Mama Natura, tatal Timpul si cei doisprezece copii erau lunile anului.”

Ajunsera in camera si batrana o ajuta pe fetita sa se urce in pat dupa care o inveli bine si ii mai dadu o sarutare pe crestetul capului. Cand vru sa plece fetita o prinse de maneca si se uita in ochii ei castanii.

“Obaasan, de ce ma cheama June?”




O adolescenta in jur de saptesprezece ani fugea ca o nebuna pe strazile micului orasel Sakura. Orologiul din parc incepu sa cante anuntand ora 8.00.

“Kuso(La naiba)! Am inatrziat deja!”

Parul ei era rosu putin mai sus de umeri si avea ochii verzi. Unifoma ei, sau mai bine zis imitatie, era compusa dintr`o fusta albastra pana la genunchi si un tricou alb cu guler. De mult erau uitate traditonalul sacou si cravata rosie. Avea un ghiozdan destul de murdar si nu ai fi reusit sa`ti dai seama ce culoare era din cauza zecilor de insigne viu colorate. Singurele bijuterii pe care le purta erau cerceii cu piatra neagra si un lant cu un medalion de argint in forma de vulpe. Medalionul era de la bunica ei, un fel de talisman impotriva raului.
Fuga ei nebua reusi sa darame cateva personae care nu fura tocmai incantate.

“Sumimasen(scuze), dar ma grabesc!”

Nu zise bine cuvintele ca se opri brusc in fata portii parcului. Privirea ei deveni sumbra si inainta cu pasi mici printer carari. Ceva nu era bine. De ce nu se auzea nici o pasare ciripind? De ce nu era nici un copil care se juca? Cu siguranta era mult prea liniste. Doedata din ciresul din centru parcului incepu sa se desprinda ceva. Dupa cateva secunde aparu in fata ei o creatura cu parul din liane cu ghimpi, purtand o roba maro din scoarta de copac. Nimfa isi flutura parul lung peste paste lasand la iveala fata ei destul de placuta cu tenul verde pal.

“Hime(printesa) ma bucur ca am onoarea sa te cunosc. Pot sa intreb ce te aduce in salasul meu?”

Fata o privi cu seriozitate.

“Ce ai facut? De ce e asa liniste.”

Insa Nimfa nu mai fu nevoita sa raspunda. Din trunchiul copacului iesi o mana subtirica de copil.

“Ce inseamna toate astea? Acela e un copil?”

“Da hime, un biet om care nu merita atentia ta.”

“Am inteles acum. Hranesti sufletele oamenilor din parc copacului.”

“Nu fac altceva decat sa indeplinesc ordinele mamei tale.”

“Nu e mama mea! Mama mea a murit! Nu o voi recunoaste nicodata pe femeia aia drept mama!”

O umbra aparu langa fata din ea materializandu`se un motan negru cu un ochi albastru si unul verde. Era imbracat intr`un kimono traditional barbatesc si tinea in mana dreapta o pipa. Statea pe labele din spate si ii ajungea fetei pana la brau.

“Iar te`ai bagat in belele?”

Se uita plictisit la ea si mai trase o data din pipa.

“Poti sa ma apostrofezi dupa ce terminam cu nenororcita asta,Yami(1)?”

Motanul ofta si pipa din mana lui se evapora.

“Hime nu vreau sa ma lupt cu tine dar daca ma vei ataca nu voi avea de ales.”

Fata placuta a Nimfei se schimonosa si deveni dea dreptul groteasca. Ii crescura colti lungi, iar unghile ascutite erau acum pana in pamant. Dintr`o data se repezi la fata incercand sa o zgarie. Spre dezamagirea ei aceasta alaturi de motan sarira in stanga si scapara de unghile ascutite.

“Yami ce mai astepti? Vrei sa devii mancare pentru copaci?”

In momentul acela motanul deveni din nou o umbra pentru ca mai apoi sa se transforme intr`o katana(2) complet neagra.
Nimfa ataca dinou dar de data aceasta unghile ei fura oprite de lama stralucitoare a sabiei. Cu o singura miscare fata ii taie mainile. Aceasta urla de durere si se dadu cativa pasi inapoi.

“Sa nu crezi ca scapi asa usor de mine!”

Lianele din parul ei zburara spre fata si o prinsera intr`o imbratisere ucigatoare. Incepu sa simta ca se sufoca iar bratele ii erau imobolizate langa corp distrugandu`i optiunea de a folosi sabia.

‘Oh pentru numele lui Dumnezeu! Nu pot sa mor asa!’

Isi recapata calmul si incepu o incantatie pe care o invatase de la bunica. In clipa urmatoare Nimfa era inconjurata de flacari si fu nevoita sa`si retraga lianele. Vazandu`se libera fata nu mai pierdu nici o secunda. Stranse cu putere manerul sabiei si cu o miscare eleganta dar directa trecu lama prin inima creaturei. O substanta verde ca mocirla iesi din ea si apoi disparu ca si cand nu ar fi fost acolo de la inceput.

Katana se trasnforma inapoi in motan si acesta o privi putin ingrijorat.

“Esti bine?”

“Da… Nu a reusit decat sa`mi rupa putin tricoul.”

Amandoi tacura cand simtira ca cineva ii priveste. In fata lor statea o fetita de 10 ani cu un par lung de o culoare roz pal si cu doi ochi galbeni. Era imbracata intr`o rochita neagra cu multe dantele albe bine apretate. Pe cap avea o boneta si strangea in maini un iepuras de plus.

“Hahaoya(mama) nu o sa fie incantata onee`chan(surioara). De ce insisti sa ni te impotrivesti. Mama a suferit atata secole din cauza acestor taratoare. Acum a sosit momentul sa sufere si ei.”

Fata dadu ochii peste cap si o privi plictisita.

“March am auzit discursul asta de o suta de ori si pentru ultima data, femeia aia nu e mama mea iar voi nu imi sunteti nici frati si nici surori, ai inteles?”

March suspina iar corpul ei mic incepu sa se evapore.

“June suntem unsprezece impotriva ta nu e nevoie sa fi geniu ca sa sti cum o sa se termine povestea.”

Fata se enerva si se arunca asupa lui March dar aceasta din urma disparu. June lovi cu pumnul in beton ochii ei avand o scanteiere periculoasa.

“O sa mi`o platiti! O sa va arat eu de ce sunt in stare!”

“June?”

“Ce vrei?”

Fata se rasti la Yami.

“Nu crezi ca ai uitat ceva?”

Din copac inca se mai zarea mana mica o copilului. Se repezi si infipse cu toata puterea medalionul in trunchiul arborelui. Acesta se deschise si din el cazu un baietel in jur de 8 ani cu parul negru. Faptul ca era imbracat in uniforma nu facu decat sa`i adevereasca suspiciunea lui June ca acesta fusese rapit in timp ce mergea la scoala. Baiatu incepu sa`si revina si deschise ochii.

“Unde sunt?”

“In parc, s`a intamplat un mic incident dar acum esti bine. Cum te cheama?”

“Yuki. Incident? Parc?”

Orologiul incepu din nou sa cante anuntand ora 9.00. Baiatul facu ochii cat cepele si se ridica repede de pe pamant.

“Oh nu! Am intarziat! Mama o sa ma omoare!”

Incepu sa fuga spre iesirea parcului dar se opri brusc si se intoarse la fata.

“Tu cum te numesti?”

“June.”

Baiatul facu o plecaciune si apoi tasni spre poarta.

“Heh. Ce copil kawaii(dragut).”

Motanul se uita serios la ea.

“Sti, si tu ar trebui sa fi la scoala.”

Ochii fetei se marira intr`un mod caraghios si tasni si ea spre iesire.

“Kuso! Kuso! Kuso(La naiba)! Majime(3)`sensei(profesoara) o sa`mi ia gatul! Ce mai inceput de an scolar!”




“Domnisoara Rokugatsu(4) asta e ora la care se vine la scoala?”

Ochii neiertatori ai dirigintei clasei a 11`a o priveau acum pe June.

“Dar Majime`sensei eu…”

“Fara scuze! Treci in banca ta si desigur o sa ai parte de o pedeapsa dupa ore.”

June bolborosi cateva injuraturi colorate si se duse spre banca ei.

“Ce ai patit? De ce ai intarziat asa mult? Eu si Fuyu`kun te`am asteptat in curtea scolii dar nu ai aparut.”

Fata isi intoarse privirea spre cea mai buna, ok singura, prietena a ei. Avea parul castaniu deschis si ochii culoarea mierii. Pe fata ei draguta exista mereu un zambet pentru fiecare. Ayame(5), caci asa o chema pe fata, provenea dintr`o familie cu cateva generatii cu puteri spirituale asa ca putea sa vada Nimfele si celelalte creaturi pe care oamenii de rand nu le vedeau. De aceea stia secretul lui June si era mai mereu ingrijorata pentru ea.

“Ayame nu`ti mai face griji pe degeaba. Am fost doar la o reuniune de ‘familie’. ”

“Oh nu! Cine a mai fost de data asta?”

“Scumpa de March. A dat drumu la o Nimfa care se hranea cu sufletele oamenilor.”

“Cat de teribil! Sti i`am zis lui Fuyu`kun ca ar trebui sa mergem sa te cautam.”

Fuyu(5) era al doilea prieten al fetei chiar daca aceasta nu ar fi recunoscut nicodata. Avea parul gri inchis si ochii albastri pal. Era intr`o clasa separata pentru ca urma ore speciale de pictura. Intr`adevar avea un talent deosebit iar notele mari si infatiserea il faceau unul dintre cei mai draguti baieti din scoala.

“Mai bine ca nu ati facut`o. Fuyu nici nu poate sa vada spiritele iar tu nu m`ai fi ajutat cu nimic.”

Ayame paru jignita si vru sa zica ceva dar June i`o lua inainte.

“Uite nu vreau sa zic ca`mi stateai in cale dar e destul de periculos si nu vreau…”

“Rokugatsu June! Daca mai scoti un singur cuvant esti pedepsita toata saptamana!”

Fata isi lasa capu pe banca si si`l acoperi cu ambele maini.

“Kami`sama(Dumnezeu) mai bine ma inghitea copacul.”



Seara pusese stapanire pe orasul Sakura si strazile erau pustii. Pe acoperisul unui bloc un adolescent se juca de zor cu un briceag uitandu`se plictisit la panorama. Avea parul brunet cu suvite albastre, tepii lui stand in toate directiile. Ochii ii erau gri si reci cerand un anumit grad de respect.

“Cat de dezgustator. Abia astept sa termin odata cu voi toti.”

Un zambet rautacios ii aparu pe fata si linse lama briceagului.

“Iar vorbesti singur November?”

In spatele lui aparu March tinand in brate iepurasul de plus.

“Sa nu`ti aud gura onee`chan(surioara)! Iar n`ai fost in stare sa scapi de pacostea aia!”

“Dar nee`san(frate) nu e vina mea! Singura nu pot sa…”

“Gata! Taci! De data asta ma voi ocupa eu de ea.”

Rasetul lui, care ar fi inghetat sangele in vene oricarui persoane, se pierdu in tacerea orasului Sakura.
*************************************************************

ok da stiu e lunga :)) dar daca incheiam mai devreme cred k lasa`m povestea cam in aer, nu stiu si oricum probabil s`a mai lungit si din cauza spatiilor, sorry dar imi place sa scriu aerisit :P...anyway acum traducerile la cateva dintre cuvinte and pls spuneti`mi ce parere aveti :D

(1)Yami-umbra, intuneric;
(2)eh sabie japoneza cred k mai multe detalii nu tre sa dau :P
(3)Majime-persoana onesta, serioasa;
(4)Rokugatsu-Iunie;
(5)Ayame-Iris;
(6)Fuyu-iarna;

[Tezeu]

Interesanta povestea... sa vedem cum se continua. (sunt unele greseli gramaticale, dar probabil le-ai pierdut prin text, si mie mi se intampla :lol: )

[Alexander]

Ok, povestea suna a Harry Potter/Final Fantasy...
Nu ma atrage in mod special, poate din cauza lipsei de descriere si a multitudinii de replici, call me old fashoned dar cred ca ar trebui sa existe un echilibru.
Anyway, la capitolul atmosfera ti ai facut treaba, cititorul e intradevar transpus in lumea creata de tine.

Felicitari, astept continuarea.

Si inca o intrebare, Februarie mai capata un deget in plus o data la 4 ani?

[Tezeu]

E baiat si capata altceva... (scuze de gluma... :D)

[Alinna]

Nu am sa spun nimic de greselile gramaticale si semnele de punctuatie puse aiurea (desi ar fi bine sa le corectezi - semnele de punctuatie puse aiurea sau lipsa lor duce la alterarea intelesului).Mi-a placut povestirea ta de la inceput ( negre cu cusaturi) :P gomen) pana la sfarsit si mi-ar face placere sa citesc si continuarea.


PS :Nimfa care sa hranea cu suflete mi-a amintit de Sailor Moon...

[shuin]

hiya!

In primul rand spor la scris. Ce am citit pana acum e bine scris. Desi nu ma atrage subiectul abordat, sunt sigur k va fi un fanfic bun si vei aduna fani p acest forum. Initial am crezut k va fi ceva ciudat in stilul lui redleaf, dar lupta intre anotimpurile incarnate in oameni si oamenii insusi is not my stuff.. da' poa' o sa mai citesc si urm parti ;)

Succes cu fanficul si dak tot iti place sa scrii, citejte si fanficul lui redleaf si pe cel terminat al Demonei.

PS: motanul ala cu 1 oki albastru si 1 oki verde mi'a adus aminte de Yuna din Final Fantasy X si de David Bowie :P
PPS: very nice sig.. they stay alive heh? good one ;)

[black_wings]

yuuko, in primul rand vreau sa-ti spun ca imi place ideea de la baza creatiei tale, ce am citit pana acum este bine scris, desigur trebuie sa te atentionez asupra catorva greseli, dar poti sa le corectezi rapid dupa o privire mai atenta...in rest astept continuarea.....see ya

[yuuko]

I got reviews YEY!*goes in a corner and does happy dance* :lol: sankyu, sankyu, sankyu! Lets see:

Tezeu: Ms mmmuulllttt, anyway la greseli sufar de o boala numita NEATENTIE, super grava si incurabila din cate am auzit :lol: ; anyway tx again si sper sa citesti in continuare fic`ul;

Alexander: hhmm Harry Potter!? Cred k intradevar primele 3 cap cam asa o sa fie sper totusi k dupaia pov sa dea alta impresie, nu pot totusi sa incep direct cu drama*yes its gonna be angst :D * si in legatura u descrierile cred k mi`a fost frica sa nu lungesc cap, postez deobicei fic`urile pe site`uri speciale si nu stiam daca am vreo limita de scris pe forum dar se pare k nu so more descriptions I got it :D;

Alinna: Da eh acelasi lucru k la Tezeu. Cre k m`am obisnuit sa lucrez cu un Beta dar nu am gasit pe nimeni pt fic`ul asta*Ironic la alea in engleza vor toti si la asta in romana nu gasesc pe nimeni, mama ei de limba nationala :lol: *. Ma bucur mult ca ti`a placut si sper sa citesti si cap care urmeaza;

shuin: Ms pt review si am citit fic`ul Demonei si cel al lui redleaf sunt intradevar grozave dar cum probabil ai observat si u fiecare autor are alt gen de scris. Btw in leg u sig`ul tx :lol: Creatie propie, can you belive it!? :P

iygirl_4ever: Again ma bucur ca`ti place si ma bucur ca am primit review de la tine(am citit si eu fic`ul tau si e f bine scris asa k am fost destul de incantata de post), cum ziceam am nevoie de cineva care sa se uite peste fic de acum inainte sa`l postez sper sa nu mai apara asa multe greseli*sigh*;

A/n: Cre k joi cel tarziu o sa postez si cap 2 so I need BETA :D adik am nevoie de cineva care sa se verifice fic`ul pt k eu sunt o aiurita as you can see :P anyone want to try? Daca da un pm ar fi dragutz daca nu vad eu ma descurc cre k doar tre sa ma obisnuiesc sa scriu in romana mi`am cam iesit din forma*sa`mi fie rusine*. And last but not least THANK YOU!!!:*

[Alexander]

OK ce se mai aude cu povestea asta, era interesanta.

Astept continuare sau macar o scuza plauzibila... Now go write!

[CRISY_ANIME]

super povestea, dar unde e continuarea? abia o astept ;) ;) ;)