[ Outline ] · Standard · Linear+ Ganduri Imposibile.., Non-anime,manga etc

[darkbombonik]

M-am gandit sa-mi pun si aici cateva din gandurile ce ma apasa de cateva zile incoace,voi incerca sa fac un update sapt asta,avand in vedere ca doresc sa o structurez pe 3 parti :)
Nu este legat de anime,manga sau orice altceva in aceasta categorie[cum nu e o sectiune separata pentru lucrari personale-cel putin eu nu am vazut- o postez aici.]

Enjoy it..and comment if you like it. :P :rolleyes:



Prima parte:


Valurile nu fac decat sa risipeasca nisipul,in urma ta urma pasilor tai apa a sters.Tu..numai ai ce sa-mi dai,eu numai am ce sa-ti ofer.Visul nostru a fost cladit din nisip,pe care vantul de pe plaja l-a imprastiat,
viata noastra a fost ca o boare din care doar mirosul s-a pastrat.Intr-o lume cruda,plina de straiini in zadar incerc sa ma regasesc si iata,ma gasesti in acelasi loc in care m-ai uitat demult..Oare de cate ori trebuie sa mor
pentru a-mi da seama cat de vie sunt de fapt? Oare de cate ori a trebuit sa mint pentru a invata sa zic adevarul?..Nu pot sa ma astept ca TU sa ma iubesti cand exista insecuritati,nesiguranta si neincredere.Dar mereu zic:timpul le vindeca pe toate.oare?
Ce este timpul? -este avantul si regretul in necunoscut,nadajdea si melancolia unui om.Exista in viata mai mereu un trandafir care are spini,o sabia ce ucide un om,dar mai presus de toate un cuvant poate ucide un suflet.
Nu poti sa renunti inainte de a incerca,nu vei putea respira daca nu te-ai inecat prima oara..Tu nu vei putea iubi daca nu ai suferit.Nimeni nu-ti va spune in cuvinte pline de mister ce este viata,iubirea,prietenia.Astea, singur tu,le vei descoperi pentru ca nimic nu te va face sa te simti mai viu decat moartea cuiva..
Uneori stau si ma intreb daca eu chiar exist,daca sunt vie si nu e doar un trup slabit asemenea unei frunze in bataia vantului de toamna,un suflet calator ce nu-si gaseste linistea si pacea intr-o lume plina de oameni meschini,mincinosi si de toti cei ce imi promit ca "totul va fi bine".Minciuni si iar minciuni.Imi este atat de sila si de greu sa mai cred acele simple doua cuvinte
care candva imi mangaiau sufletul,ma faceau sa zambesc precum un copil la vederea unei flori,care candva m-au facut sa ma simt speciala pentru tine.De astazi,urasc acele cuvinte pe care cu usurita mi le-ai rostit,iar eu m-am bucurat nespus nestiind de suferinta ce curand a urmat.
Nu vreau sa-ti cer nimic,niciodata nu am cerut ceva in schimb de la tine.Chiar si acum esti in gandul meu,dar am obosit..poate ca nu te merit,poate ca nu a fost sa fie.Dar prezenta ta in gandurle si sufletul meu,ma face sa te urasc mai mult in adancul inimii mele s imi este teama ca totusi te voi uita.Nu inteleg de ce iti este atat de frica,oare sunt atat de greu de iubit?
oare nu ti-am oferit ceea ce vroiai? De ce in aceasta lume,TU dintre toti m-ai "ucis"?! inca odata cineva m-a omorat si oricat de mult incerc sa inteleg,nu reusesc.Viata inseamna moarte,uciderea unui suflet este crima de Om.A unui om ce nu a stiut sa iubeasca si nici sa pretuiasca Acel ceva ce i-a daruit totul,iar acum prea tarziu.Mult prea tarziu sa ma intorc din drum;pentru ce sa ma intorc?
Nu vad rostul aici,nici acum si nici in viitor..Iubirea ce ti-o port va fi mereu alta,mereu aceeasi.Ma simt de parca am face parte dintr-o piesa,o poveste a vietii care se tot repeta.Aceeasi poveste,acelasi decor dar cu actori diferiti.In momentul in care cortina coboara,sentimentele mele parca se inchid tot mai mult in inauntrul meu si numai vreau sa le arat.Pur si simplu numai vreau sa fac un lucru
ce stiu cu siguranta,ca imi va aduce suferinta iar si iar..Am crezut ca am gasit persoana potrivita pentru mine,dar m-am inselat.Se pare ca si intuitia mea ma inseala cateodata,sau poate stiam dar tot mi-am asumat acest risc,chiar daca voi suferi.
In viata trebuie sa-ti asumi anumite riscuri,niciodata nu stii ce te va astepta dincolo,sau daca se merita sau nu.Trebuie doar sa crezi ca undeva,candva va fi cineva acolo pentru tine sa te sprijine si sa-ti ofere ceea ce ai tu mult nevoie.Iubirea dupa care noi cu totii tanjim,inca din cele mai vechii timpuri.O iubire imposibila,poate fi o iubire platonica sau o simpla atingere a dragostei,chiar si atunci cand tu crezi ca Abisul este tot ce ti-a ramas..
Eu mi-am asumat acest risc,coonstiienta fiind de consecintele sale,dar tot m-am avanturat in valurile vietii si am zis "va fi bine si pentru mine",in momentul in care m-am izbit de acest zid,de nesiguranta Ta a durut.Nici nu stii cat de mult m-a durut,incerc sa ma trezesc la realitate din acest vis in care am cazut, crezand ca ma poti Iubi.Bineinteles,exista posibilitatea ca TU sa ma iubesti,poate pentru felul meu de a fi,cum vorbesc sau cum iti rostesc numele.Dar eu nu vreau o iubire neimplinita,
platonica si care nu are nici un viitor.Eu vreau sa-mi oferi siguranta,liniste si sa ma iubesti pe Mine;nu ceea ce fac sau cum fac un anumit lucru,pe mine si atat.Stiu ca dragoste cu sila nu se poate,nici nu-ti cer asta,niciodata nu am facut-o..poate doar,undeva in adancul mintii mele stau si ma straduiesc sa inteleg ce iubesti tu de fapt?Pe mine sau dar reflexia mea in aceasta lume cu minciuni ieftine si cu oameni asemeni statuilor?
sa vrei sa fii iubit.Sa vrei sa visezi si sa numai tii cont de realitate..As vrea sa cred ca inca mai pot spera la o iubire care sa ma tina departe in lumea viselor si sa nu ma transporte in realitate.Sa vreau sa fiu Eu..iar tu sa inveti sa fii TU!

[Tatiana]

Imi pare rau ca toate acestea au un sambure de adevar. Ma gandeam eu ca nu ai cum sa inventezi astfel de sentimente fara ca mai intai sa treci prin ele, si e destul de trist. E bine totusi ca ai gasit un mod creativ prin care sa te descarci.
Astept sa scrii acea nuvela, sunt convinsa ca va fi interesanta avand in vedere ca imi place modul cum iti expui gandurile.
Si bafta la examene.