Incepator
Group: Members+
Posts: 29
Joined: --
From: Buc (mai mult, din pacate)/Cluj (mai putin, tot din pacate)
Member No.: 289
Points: 2
|
Initial voiam sa fac un topic nou, dar avand in vedere faptul ca deja s-a vorbit despre influenta si despre relativism cultural si aici, am de gand sa fac o mica analiza sociologica (pentru ca la asta, sper eu, ma pricep mai bine) care se poate aplica oricarei tari (inclusiv Japoniei, inclusiv Romaniei).
Cand vorbesti despre o anume influenta (cea europeana in lumea nipona, in cazul de fata) nu poti sa nu te gandesti la cultura. Cultura este un proces total prin care omenirea a supravietuit si prin care risca sa dispara!! Da, da, ati auzit bine. De cele mai multe ori, noi folosim termenul intr-un sens cvasi-exact si excludem elementul peiorativ. Cum adica? Pai, prin cultura, omul s-a adaptat la natura, dar tot prin cultura oamenii au avut si au practici absurde, poluand si epuizand mediul, denaturandu-si alimentatia, vestimentatia si programul de activitate, depersonalizandu-se in marile aglomeratii, coplesindu-se informational prin mass-media, depasindu-se psiho-fiziologic prin viteze nespecifice, negandu-si perpetuarea prin perversiune si falsificandu-si genotipul prin manipulare stiintifica. Toate acestea apartin TOT culturii.
Ca atare, in masura in care prin cultura viata a devenit facila, in aceeasi masura ea a devenit si monotona. Din aceasta cauza necesitatea emotionala de aventura nemaiputandu-se satisface obiectiv in real, a fost conditionata sa-si incerce subiectiv satisfacerea in imaginar, in fictiune (stim cu totii la ce ma refer :wink: ). Asa au aparut legendele, romanele, piesele de teatru, manga, anime etc.
Fictiunea este obiectiv falsa si subiectiv exacerbabila, asadar si trairea se falsifica si se exacerbeaza, motiv pentru care individul asa-zis cultivat, desi este total insensibil fata de persoanele din jur, vibreaza total fata de personajele din romane, filme, anime, manga, piese de t. etc.
In ceea ce priveste influenta sau lipsa ei... Banuiesc ca ati auzit cu totii de etnocentrism. Exista si la noi, si la japonezi, si oriunde exista identitate si unitate etnica. Pe scurt, etnocentrismul, evaluand cultura proprie la nivel de "absolut", ca etalon a tot ceea ce e normal, devine exclusivist fata de alte culturi, pe care le considera deviatii de la normal. Etnocentrismul respinge cam orice schimbare si influenta externa, considerandu-le anticipat ca inutile si daunatoare. Se evita in acest fel influentele si schimbarile daunatoare, dar respingandu-se si influentele si schimbarile folositoare, comunitatea oscileaza permanent intre stabilitate culturala si supravietuire etnica si, respectiv, risc de prabusire si disparitie. Asadar, daca Japonia ar fi ramas aceeasi comunitate etnica de nepatruns, cum a fost sute de ani, s-ar fi putut prea bine sa nu mai fi existat in ziua de astazi. In acelasi timp, cosmopolitism exacerbat, fara etnocentrism, este la fel de daunator, pentru ca adoptarea in exclusivitate a valorilor exterioare etniei si comunitatii si respingerea propriilor valori poate duce, de asemenea, la prabusirea si disparitia unei natiuni prin stergerea a insasi identitatii culturale.
Asadar, ceea ce se intampla in Japonia la ora actuala mi se pare destul de echilibrat. Asa cum ziceau si altii mai sus, Japonia isi sacralizeaza in continuare valorile si obiceiurile stravechi, fara a decade in nationalism, tocmai prin faptul ca a reusit sa adapteze cate ceva si din influentele exterioare. Pe de alta parte, nu mi se pare ca la noi ar fi aceeasi poveste. Ce credeti?
|