Chat | Coyotee: [23:59] cel mai probabil boti | spyderverr: [02:43] cauta lumea ceva prin post-urile vechi sau doar sta lumea online pe prima pagina? ) | spyderverr: [02:42] Total online: 288 | spyderverr: [02:42] cica: | dmf: [05:30] blast from the past | MC Hammer: | Silver.C: [21:49] desu | Urfe: [11:59] Ziua buna | MC Hammer: | Ranma-kun: [17:44] Desu |
| Arhiva |
|
|
Outline ·
[ Standard ] ·
Linear+
Random Thoughts, ver. 2
cilu |
Nov 17 2007, 07:43 PM
|
Nea Puiu
Group: Members+
Posts: 598
Joined: --
From: Behind the teacher's desk
Member No.: 357
Points: 207
Gender:
|
Poate nu mai visam cu totii la fel ca inainte, generatiile s-au mai schimbat la fel si multi dintre voi poate, viata lor, a celor vechi ma refer a luat, probabil alta intorsatura sau evenimente s-au intamplat dar, sa nu piedem speranta.... poate stai uneori si te gandesti la trecut, la prezent la viitor. De exemplu acuma ma gandesc la ura asta pe care ne-o poarta vecinii, nu ne plac bulgarii nu ne plac ungurii, nu ne place nimeni dar nici noua nu ne place de ei. Si zic asta uitandu-ma la meciul nostru cu bulgarii si aud din tribuna doar scandari rasiste. Ne-am facut-o cu mana noastra? Poate ca da, poate ca nu.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Love-chan |
Nov 19 2007, 05:47 PM
|
~Yaoi supporter~
Group: Members+
Posts: 393
Joined: 25-May 07
From: Iasi
Member No.: 4.354
Points: 756
Gender:
|
Foarte interesant topicul, Cilu, te felicit! Am incercat si eu niste subiecte asemenatoare dar nu s-a raspuns la ele, asa ca ma bucur ca imi pot impartasi in continuare gandurile aici :)
Random thoughts, huh?...Well, sa vedem...(daca acest post va deveni foarte lung sa nu va speriati...imi place sa ma gandesc la multe ^_^ )
Am sa pornesc cu inceputul :P . Cand eram mica aveam capacitatea sa-mi dau seama daca un om are suflet bun sau nu, pur si simplu simteam si sunt sigura ca majoritatea am fost asa. Daca pe acea persoana care se apropia de mine o imteam ca nu are suflet bun nu o acceptam langa mine, oricat de frumos s-ar fi purtat. Stiu ca uneori mama s-a ghidat dupa simturile mele, desi ea are un simt al observatiei mult mai dezvoltat decat mine. De aici porneste intrebarea mea la care caut raspuns de multi ani: de ce atunci cand crestem ne pierdem abilitatile de acest gen? Ce se intampla? Uitam? Cineva mi-a raspuns odata ca intervin problemele, necazurile si stresul vietii de zi cu zi, dar eu stau si ma intreb ce legatura are? Parerea mea e ca dupa ce treci prin ceva rau ramai cu o lectie invatata (chiar daca unii nu se invata minte din prima), aceste lectii de viata ar trebui sa ne imbunatateasca simturile, ratiunea...Si totusi parca devenim din ce in ce mai orbi, simturile, in loc sa se ascuta datorita lectiilor invatate de la viata, parca dispar incet incet. Oare ne lasam de buna voie fermecati de unii oameni si uitam de acele simturi care ne spun adevarul?
In legatura cu ce spuneai mai sus, Clilule :P , parerea mea sincera despre romani este urmatoarea: romanii sunt niste tampiti buni ^_^ (nu explic de ce am aceasta parere pentru ca mi se pare destul de evident daca cineva sta si se gandeste vreo 2 minute :P )
A, si legat de subiectul de mai sus (am deschis un topic in legatura cu maturizarea la care nu s-a raspuns <_< ) de ce procesul de maturizare ii schimba radical pe unii? Eu daca m-as intalni acum cu "versiunea" mea la 15 ani cred ca m-as lua la suturi :lol:
Si daca Shinjuka :P tot a deschis subiectul "ce vreau sa ma fac cand o sa fiu mare" (acuma imi doresc sa fiu pensionara :lol: ), am sa zic si eu. Prima mea dorinta a fost...o sa radeti...sa am un copil :o ...asta era pe la 2-3 ani. Apoi mi-am dorit sa fiu doctorita (logic :P ), si pana acum un an si ceva am vrut si am crezut sigur ca voi ajunge educatoare ca mama, si sincer la asta ma pricep cel mai bine...ca am ajuns in alta parte e alta problema dar au existat si motive...Si sa nu uit de perioada mea Sailor Moon, cand (povestesc asa ca fapt divers, nu ca as avea o placere din a rade de mine :P ) plangeam la fiecare inceput si sfarsit de episod pentru ca iubeam melodiile alea, apoi ma ducea la baie, plina de speranta luam sapunul (care era rotund si semana cu acea fantastica brosa) in mana si tipam cat ma tinea gura : "Moon power, make up!"...si tineam ochii stransi cateva secunde iar cand ii deschideam ma uitam in oglinda sa vad daca mi s-a schimbat costumatia :lol:
Si apropo si de ce a zis Zamo (ca, na, tre sa ma leg eu de toti :P ), viata a lucrat in asa fel incat m-a facut sa realizez ca nu sunt capabila sa urasc, si am trecut ptin foarte multe, chiar daca nu pare. Intrebarea mea e urmatoarea (sau intrebarile :D ): e rau ca nu pot sa urasc? Ura e semn de putere sau lasitate? Are ura vreo legatura cu puterea si lasitatea? Trebuie sa fiu in stare si sa urasc?Ura ne ajuta la ceva?
Cam atat deocamdata...sigur cine citeste spune ce e DESTUL :lol: ...cred ca am sa revin daca va mai scrie cineva dupa mine :P ...
Take care...
|
|
|
|
|
|
|
cilu |
Nov 19 2007, 08:47 PM
|
Nea Puiu
Group: Members+
Posts: 598
Joined: --
From: Behind the teacher's desk
Member No.: 357
Points: 207
Gender:
|
Citind postul lui zamo mi-a trecut prin minte asa un gand care ma cam roade de la un moment dat, realizez incet incet ca ma transform intr-o persoana mai rigida, mai inflexibila cand vine vorba de reguli. Responsabilitatea, cuvantul dupa care ma ascund de multe ori, care nu mi-o permit sa o asum, dau vina pe ea..si pe ipoteticul ca ce ar fi daca s-0ar intampla ceva rau, mai bine sa lasam asa ca daca nu te doare nu te legi la cap. Si in p[lus de asta, gandul ca vei ramane pentru totdeauna copil in inima ta, poate e adevarat, dar deja cand lumea imi spune la intrarea unui magazin ca poftiti dumneavoastra ca sunteti mai in varsta.... deja simt ca ma apasa anumite rsponsabilitati si ca fara sa vreau am crescut si m-am maturizat... Of of , nu ca m-as plange dar imi e un pic dor de viata lipsita de responsabilitati a liceeanului ce ma fost odata demult.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Love-chan |
Nov 20 2007, 10:02 AM
|
~Yaoi supporter~
Group: Members+
Posts: 393
Joined: 25-May 07
From: Iasi
Member No.: 4.354
Points: 756
Gender:
|
Asa e, Cilu, din cauza oboselii si poate si a faptului ca ne-am saturat, incercam sa ne ascundem in spatele responsebilitatilor, si chiar daca nu am vrea sa facem asta parca cei din jur ne imping sa o facem.
Sunt de acord cu Zeri, Trickster, trebuie doar un stimulent potrivit, doar ca din cate am observat eu, cu cat ne maturizam, stimulentul trebuie sa fie mai puternic ca sa ne urneasca. Poate aici intervine si topul grijilor unde responsabilitatile vietii de zi cu zi au intaietate. Dar totusi, zic eu, ca e bine sa nu te gandesti ca ai pierdut ceva...asa e mai usor de regasit ^_^
Stau si ma intreb daca fiecare experienta ne rapeste din inocenta...sau lasam de la noi acea inocenta ca data viitoare sa nu mai suferim la fel de mult...
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
AlraM |
Nov 20 2007, 09:11 PM
|
Advanced Member
Group: Members+
Posts: 175
Joined: 31-December 06
From: Bucuresti
Member No.: 3.526
Points: 386
Gender:
|
eu ca random thoughts ma gandesc ca am devenit mult mai egoista si narcisista decat eram, si ca totusi tot dau lumii impresia de om kind si de treaba, care vrea sa te ajute cand poate. cred ca impresia asta, si ajutorul consecutiv pe care il dau, imi sporeste narcisismul si mai mult. hmm.
ma mai gandesc ca nici in ruptul capului nu as fi vrut cand eram mica, sau in timp ce cresteam, cariera pe care acum o doresc cu foc si pasiune, spre care ma zbat acum la facultati. profesor? limbi straine? multa teorie computationala? lucruri de care fugeam ca disperata pana acum vreo 2 ani. :) Si acum imi dau seama ca aceste lucruri sunt umbrela sub care stau toate interesele pe care le-am avut vreodata...
ma mai gandesc si ca imi e bine acum. si ca e trist si egoist din partea mea ca imi e bine.
In legatura cu ce ziceti voi - eu ma gandesc inocenta nu ar trebui sa fie atat de idealizata, pentru ca cu toate ca e ceva frumos, o atitudine minunata, experienta aduce cu ea multe lucruri frumoase, daca o tratam cu atentie, cu intelepciune, cu putin optimism :) lucrurile care fac inocenta frumoasa nu trebuie neaparat sa dispara, iar cu experienta ne putem pazi mai bine, si putem valorifica lucrurile bune si frumoase cum trebuie.
|
|
|
|
|
|
|
Love-chan |
Nov 21 2007, 05:55 PM
|
~Yaoi supporter~
Group: Members+
Posts: 393
Joined: 25-May 07
From: Iasi
Member No.: 4.354
Points: 756
Gender:
|
Acum ceva timp (sa fi trecut vreo 3 ani de atunci) am trecut printr-o situatie de criza...ma rog, a fost un "set" de situatii neplacute, care numai la liceu se pot intampla :P. In urma acelor intamplari am iesit"ciufulita" tare de tot si intr-o seara mi-am facut mie o promisiune: ca voi ajunge un adult exemplar, ca imi voi pastra inocenta copilariei in suflet, ca voi ajuta pe toata lumea atat cat imi va sta in puteri si ca voi aduce zambetul celor ce ma inconjoara. Din pacate, acum stau si ma uit cat de mult m-am schimbat, si ma doare chestia asta....pentru ca atunci cand am fost mica i-am criticat pe cei mari si mi-am jurat ca eu voi fi altfel (probabil ca la un moment dat cu totii am facut asa :lol: )
Asa cum ziceai tu, AlraM, de la o vreme, chiar daca nu te schimbi vizibil, incepi sa simti ceva nou la tine...si exact exemplul tau il voi folosi: cand ajut pe cineva, poate pe undeva, in subconstient, acea samanta de narcisism incolteste si creste. De ce? raspunsul l-am aflat de cand m-am angajat :lol: : pentru ca (aici vorbesc numai de mine, nu generalizez) tot timpul acesta mi-au fost puse sub semnul intrebarii abilitatile, capacitatile, am fost invinuita fara motiv pentru prostia altuia, am suferit din cauza frustrarilor celor mari(in functie) care de fapt nu aveau nici o legatura cu mine. Pana sa ma angajez credeam ca n-am incredere in mine, nu imi stiam limitele (nici acum nu le stiu pe toate ;) ) ...persoana mea aparea in fata mea ca ceva nedeterminat. Dar, cand am trecut prin tot cardul de situatii de mai sus, am inceput sa ma evaluez si sa incep sa imi constientizez partile bune si cele rele, pe care nu aveam cum sa le descopar altfel...Viata lucreaza in asa mod incat te face sa te mandresti cu ce ai facut, oricat de mic e. Si pentru ca incepem sa ne concentram asupra acestor lucruri uitam de altele.
Si ca sa leg cele doua paragrafe de mai sus, mentionez ca am observat ca experienta castigata de pe urma intamplarilor este de un enorm ajutor; desi de castigata de pe urma unei intamplari amare, ea este dulce ^^. Nu pot sa nu ma bucur in sinea mea ca am invatat ceva nou, chiar daca am suferit - am observat ca altfel nu se invata in viata! Inca mai cred ca inocenta poate coexista cu experienta de viata care creste de la o zi la alta, si sper ca am sa cred asta mult timp de acum in colo :D
Un citat drag sufletului meu, scris de William Shakespeare, spune intr-o propozitie tot ce am delirat eu mai sus :P : "Dulci sunt foloasele nenorocirii!" ...eu sunt complet de acord ^^
|
|
|
|
|
|
|
Tanum |
Nov 29 2007, 12:59 PM
|
Incepator
Group: Members+
Posts: 38
Joined: 21-November 07
Member No.: 5.605
Points: 77
Gender:
|
Hello, interesant topic, filosofic -just my type :D.
Din cate am citit s-a discutat ceva despre inocenta, nu stiu, poate am inteles eu gresit, dar aici se spune ca inocenta dispare odata cu venirea maturitatii, odata cu experienta si cu, cunoastea lumii.
Nu stiu despre voi, dar eu cand eram mica, vroiam sa fiu "un batranel mic si foarte intelept-nu ma intelegi gresit, sunt fata, dar eram copil- vroiam sa fiu cea mai desteapta, sa citesc toate cartile din lume(mai tarziu am aflat ca este imposibil :lol: ) dar cel mai important nu vroiam sa fiu mare si d aceea am incercat sa-mi traiesc copilaria, dupa aceea am generalizat si mi-am pus in minte sa-mi traiesc fiecare etapa a vietii mele fara sa-mi doresc una anterioara sau una viitoare(am reusit, mai mult sau mai putin).
Revenind la ce am inceput despre inocenta, nu stiu daca exista asa ceva. Adica, pana la urma poti numi si copii ca fiind "pervesi", curiosi(mai ales ca ei nu stiu si fac lucrurile mai vizibil*bringing back memories*), sunt si ei rautaciosi, numai ca ei nu au reguli mai bine puse la punct si nici pedepsele nu sunt prea mari. Si ei mint, cred ca asta e primul lucru "rau" p care-l invata, dar se spune ca este scuzabil ca sunt mici si nu stiu, cu toate ca ei fac totul din "instinct".
Din punctul meu de vedere, nu sunt o persoana nici prea optimista, nici prea pesimista. vad si partea buna a lucrurilor si pe cea rea, si sunt de parere ca noi ne facem viata cu mana noastra, cu alegerile pe care le luam noi si nu cred ca ii place cuiva sa urmeze nu stiu ce sfat, de la nu stiu ce "prieten binevoitor". Just live this moment, this present :D
|
|
|
|
|
|
|
Garden Girl |
Sep 29 2010, 04:53 PM
|
Directionally challenged
Group: V.I.P.
Posts: 1.156
Joined: 24-November 07
From: Biucărest
Member No.: 5.617
Points: 2.182
Gender:
|
QUOTE(Megiddo) Continuand cu inocenta.... GG tell us how you lost your "innocence". What makes you think I lost "it" ? Garden Girl remains the most innocent person. And loving. QUOTE(EcsTasY) care e susta cu personality test-ul ala de il are tot mai multa lume in semnatura? E pă trend.
|
|
|
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:
Track this topic
Receive email notification when a reply has been made to this topic and you are not active on the board.
Subscribe to this forum
Receive email notification when a new topic is posted in this forum and you are not active on the board.
Download / Print this Topic
Download this topic in different formats or view a printer friendly version.
|