Hello! Am scris si eu ceva... Va invit sa cititi, poate va place...
Oricum, nu am talent, dar daca vreti, as putea continua...
Orice critica (din punct de vedere gramatical, al povestii) este binevenita. Enjoy!

Destrămarea unui vis. Plecarea lui Kagome

Kagome stătea şi privea prin fereastră câmpul luminat de razele palide ale lunii. În ochii ei căprui se întrezăreau câteva lacrimi. Aşa era de câteva săptămâni, palidă, tăcută, tristă. Inuyasha nu îndrăznea să vorbească cu ea. La fel şi ceilalţi. Şi chiar dacă ar fi încercat să o facă, Kagome nu i-ar fi băgat în seamă. Sango încercă şi în seara aceea să vorbească cu Kagome, sperând ca aceasta să uite cât de cât moartea familiei ei. Se apropie de ea încet şi punându-şi mâna dreaptă pe unul din umerii lui Kagome îi spuse cu o voce calmă şi blândă.
- Nu mai plânge! Totul a trecut. Încearcă să îşi revii Kagome!
- Ba nu a trecut! Spuse Kagome cu tristeţe în glas. Dacă aş fi fost cu ei! Dacă aş fi rămas acasă, atunci poate i-aş fi apărat de hoţi! Poate…
- Poate ce? Poate că nu ar fi murit? Nu, chiar şi aşa, tu nu ai fi putut să îi aperi; şi probabil ai fi murit şi tu. Asta vroiai? Asta vrei? Să mori?
- Da… spuse cu ochii înroşiţi de la plâns, întorcându-se către Sango. Nu vreau să mai trăiesc! Nu ai idee cum mă simt!
- Ba am! Kagome, te înţeleg!
- Ai putea? întrebă neîncrezătoare Kagome. Nu cred, nimeni nu ar putea.
- Kagome! Revino-ţi! Au trecut aproape trei luni de la acest incident.
- Tu îl numeşti incident, iar eu îl numesc pierderea unei familii, a vieţii mele! Dacă m-aş fi întors acasă la timp! Dar nu! Am rămas aici, crezând că îl vom prinde pe Naraku şi că vom găsi toate bucăţile…
- Ajunge! Spuse Sango întrerupând-o. Ai de gând să stai aici şi să îţi plânge de milă toată viaţa? Crezi că asta ar fi vrut ai tăi? Crezi că ei îşi doresc să te vadă cum îşi distrugi viaţa? Te asigur că nu. Ai tot dreptul să plângi, dar gândeşte-te că nu ai avut nicio vină! Viaţa merge înainte orice ar fi! Încearcă să treci peste asta. Noi te putem ajuta, doar dacă ne laşi.
Kagome începu să plângă din nou şi să se învinovăţească de tot ce i se întâmplase. Sango realiză că reuşi să o facă pe Kagome să accepte cele întâmplate, dar nu acum, fiindcă era prea curând. În adâncul ei, Kagome ştia că ceea ce Sango spusese era adevărat, dar nu dorea încă să admită.


-va urma-