O povestioara scrisa de mn. Sper sa va placa! :D
Capitolul I Moartea Emmei Lumina usoara a soarelui de dimineata lumina patul de spital in care statea intinsa o femeie subtire cu parul, negru de lungime medie. Un barbat intra si se aseza pe marginea patului: -Mickel , imi pare rau!zise el trist. Femeia il privi cu ochii in lacrimi: -Emma e moarta! Nu pot sa cred!planse ea ascunzandu-si fata in maini. Barbatul o imbratisa. In acea noapte , Mickel si sotul ei dormeau linistiti in patul lor. -Steluta mea , steluta draga… Mickel vedea o fetita stand in fata ei. Fetita avea parul lung, putin ondulat prins intr-o coada la spate. Purta o rochita de moda veche de culoare albastra cu guler alb. Expresia fetei sale o faceau sa para mai matura, cu pielea alba, ochii morti si buze aproape albe. -Mickel! Mickel , draga mea, trezeste-te! Femeia deschise ochii cu greu. Barbatul ii zambea de pe marginea patului. -Ash…sopti ea somnorosa. -Am facut cafeaua. Te lass a te trezesti , te astept in bucatarie. Zise barbatul si iesi din camera. Mickel se ridica din pat si se duse sa se spele. Cand se intoarse de la baie , imbracata in halatul de casa ,pe marginea patului o astepta fetita imbracata in albastru. -Steluta mea , steluta draga , e prima care a rasarit in aceasta noapte, recita ea. Se auzeau bubuituri in usa. Cineva incerca sa o sparga.Mickel privi spre usa care parea sa cedeza. Prin lemnul vopsit in alb se vedea muchia unui topor incarcand sa formeze o cale de intrare. -Care e dorinta ta? Intreba fetita de pe pat si totul se opri. Mickel privi spre usa. Era intreaga , iar urmele lasate de topor disparusera. Femeia cazu in genunchi cu capul in palme. Era speriata. De jos se auzi vocea sotului sau: -Mickel? Mai ai mult? Se raceste micul dejun. -Vin! zise femeia gandindu-se ca a visat si dup ace mai privi o data patul , cobora scarile , in bucatarie. In acea dupa-amiaza , Mickel era la service. Ea raspunde la telefoanele de urgenta , telefoanele911. Mickel statea linistita , astepatand. Telefonul suna. -Grabeste-te!se auzi vocea din telefon Era o voce de fetita, iar femei a o intreba: -Cati ani ai? -Sase! Raspunse fetita parand speriata. Grabeste-te! Spunanad acestea incepu sa tuseasca inecata. -Ma sufoc si imi e cald! Grabeste-te! Fetita inchise. Mickel ramase blocata cu telefonul la ureche , iar in capul ei rasunau cuvintele : “Steluta mea , steluta draga , e prima care a rasarit in acesta noapte.” Erau aceleasi voci! Seara , Mickel statea ingandurata la masa ,cand sotul ei pregatea cina. Se gandea la fetita ,totul o nelinistea. Astept comenturi! Fara rautati, accept sfaturi dar nu critici rautacioase! :P
|