[ Outline ] · Standard · Linear+ ~angels Love~[shonen-ai/yaoi]

[blue_rose94]

ok...dupa cum vedeti sunt noua pe aici si imi incerc norocul cu un fic scris foarte recent care e yaoi^_^ei..nu stiu cat de popular e acest gen pe aici insa astept pareri, crititi, etc!enjoy, this is the one chapter off my storie whit angels! :P

1.O lume ascunsa

Intr-o lume total diferita, departe de cea reala, intr-o imagine rupta din Paradis, undeva unde soarele nu apune niciodata si unde domneste numai pacea, ingerii supravegheaza plictisiti oamenii mascati de lacomie si diferite masti care le ascund adevaratele identitati. Numai lumina, fara intuneric. Acesti misionari ai vietii si mortii decid cine poate trece pe taramul luminii, in lumea lor plina de viata, fara ura ci doar bucurie. Totul este impecabil, nici o forma, doar abisul alb fara sfarsit.
Panorama imbracata in lumina adaposteste suflete curate si pure, fara pacate. Intr-un coltisor al ei, cateva vietati ale lumii spirituale privesc somnoroase oamenii ce joaca un joc periculos numit: viata. Fiecare pacatos trece prin acest joc care iti alege destinatia finala: Rai sau Iad. Cei mai norocosi dintre ei ajung sa vegheze alaturi de ceilalti ingeri. Puterea lor este nemarginita si cei care cred cu adevarat in ingeri primesc darul bucuriei de a trai in continuare si a uita nenorocirile.
Printre stancile albe, Takumi un inger indraznet privea cu mare interes unul dintre jucatorii vietii. Intr-un lac se oglindea imaginea unui baiat ce parea ca sufera extreme de mult. Baiatul zambi cu interes, dandu-si una dintre suvitele parului rebel de o nuata movalie, dupa urechea dreapta. Ochii sai de o culoare galbuie capatara o stralucire ciudata. Se parea ca acea fiinta neinsemnata in lumea ingerilor trezise un interes in inima baiatului cu par mov. Aripile albe ca zapada din luna decembrie stateau lipide de trupul bine facut al ingerului. Imbracamintea alba, imaculata, tipica unui inger il faceau sa para una cu peisajul. Era usor de confundat incat ai fi putut trece pe langa el fara sa iti dai seama, asa cum faceau unii ingeri . Alaturi de el se afla si o tanara domnita cu parul de aceeasi culuare ca al lui Takumi. Ochii cristalini de un mov spre albastru te fermecau dintr-o privire. Ca si cand ar fi dorit ca sa se asorteze perfect, imbracamintea fetei era si ea mova. Rochia era asezata perfect pe trupul ei conturat. In spate o pereche de aripi pufoase fluturau in vant la fel ca cele doua aripioare ca urechile unei pisici. Aceasta zambea si parea fericita priviind intr-o oglinda ce arata mai multi adolescenti razand.
-Nu-i asa ca sunt draguti?spuse aceasta intrerupand linistea si facandu-l pe Takumi sa tresara.
Ingerul o privi incruntandu-se apoi isi indrepta privirea inapoi in oglinda sa.
-Ti-am spus sa nu ma m-ai sperii asa. Sunt doar niste copii. Ce a atat de special la ei, Saku?
Saku ofta adanc si privi mai departe in oglinda sa. Linistea se lasa din nou peste abis pana cand tanara fata isi indrepta privirea curioasa in oglinda cristalina a lui Takumi.
-Taku la ce te uiti? intreba Sakumi tare curioasa.
-Nimic interesant, raspunse baiatul sec dar fara sa isi ia privirea de la acel baiat.
Sakumi se intoarse brusc si privi nelinistia in lumina. In cateva minute un strigat ascutit dar placut sparse toata tacerea de pana acum.
-Naoto! Unde esti?? Taku s-a indra …
Dar fata nu apuca sa termine fraza ca Taku ii astupa gura incercand sa o faca sa taca si spunandu-i sa termine cu balciul.
-Da-mi … drumul…!! tipa aceasta la el.Ce crezi ca faci? Doar daca esti fratele meu asta inseamna ca ai tot dreptul sa ma faci sa tac? Uite ca nu!
Dar Saku se sperie ingrozitor cand un nor de ceata aparu in fata ei. Aceasta gafaia si se tinea cu mana pe inima. Intre cei doi frati statea acum un baiat cam cat Takumi cu parul argintiu ca aluminiul, putin mai lung decat al celuilalt baiat .Privirea rece se atinti asupra lui Saku apoi la fratele ei care se intoarse indiferent si nepasator la oglinga sa. Ochii de un albastru mai inchis ca oceaunul incepura sa cerceteze filmuletul la fel ca Taku si sora lui.
-Pare destul de trist baiatul. Dar, Taku, adauga acesta cuprinzandu-i mainele intre ale lui, sa sti ca nu vreau sa suferi.
Baiatul ca parul mov se enerva si spuse raspicat:
-Naoto nu sunt jucaria ta!Sunt si eu o fiinta.
Naoto incepu sa rada si arata spre oglinda facandu-i pe cei doi frati sa se uite atent.

*
* *
Pe pamant, unde toti oamenii isi vad de viata lor, undeva unde lacomia si ura sunt pe primul loc, pe o straduta inghesuita din orasul Londra, Ryuu un student absolut obisnuit se zbate in ghearele mortii. Trantit de peretele rece al unei cladiri, lacrimi calde de durere se preling pe obrajii reci, curgand apoi pe gatul sau. O durere infernala il facu pe acesta sa tipe, lacrimile sale intensificandu-se. Daiku profita de trupul baiatului ca de fiecare data cand il vedea. O mana rece intra sub tricoul alb facandu-l pe Ryuu sa tremure si in acelasi timp sa planga si mai tare. Se saturase de acelasi tratament de fiecare data. Nu mai suporta o asemenea durere.
- Opreste-te … te rog! reusi Ryuu sa spuna printre sunetele de durere.
Insa baiatul inalt si bine facut nu asculta si, intentionat, acesta ii cuprinse buzele intr-un sarut violent. Limba sa se plimba acum prin toate colturile gurii, cercentand si cea mai mica parte. Violent Daiku isi puse piciorul drep intre cele ale pustanului, facandu-l sa tipa si mai tare. Cu o mana libera acesta scoase din buzunarul hainii un briceag. Incetisor, lama lui se plimba pe usor pe obrazul lui Ryuu care tremura.
-Ce vrei sa faci? intreba ingrozit baiatul privind briceagul.
-Daca te mai zbati mult a sa ajungi la spital si crede-ma ca nu o sa fie placut, raspunse acesta avand pe buze un zambet pervers.
Incheind cu aceste cuvinte tanarul baiat baga briceagul inapoi si incepu sa il sarute violent pe gat si piept. Ryuu inca se zbatea dar nu reusea sa scape din mainele diavolului. Lacrimile curgeau ca un rau si tot ce putea face era sa stea si sa spere ca se va termina cat se putea de curand.

~Va urma!~

time gallery:
Takumi- http://i260.photobucket.com/albums/ii22 … 95/316.jpg
Sakumi- http://i260.photobucket.com/albums/ii22 … ru_pon.jpg
Naoto- http://i260.photobucket.com/albums/ii22 … 5/wind.jpg
Ryuu- http://i260.photobucket.com/albums/ii22 … eneral.jpg
Daiku- http://i260.photobucket.com/albums/ii22 … 256756.jpg

[blue_rose94]

darkbombonik nu sunt genul asta:)) chiar imi place sa scriu insa acum nu am putut posta... asat e^^

3. Sentimente si amintiri

Orele incepura si Ryuu era la fel de plictisit ca de obicei. Timpul se scurgea din ce in ce mai lent si el aproape ca adormea cu capul pe banca. Isi dorea ca ziua de azi sa se sfarseasca repede si fara suferinta dar el stia ca asta e imposibil. Nu putea sa se opuna sortii, trebuia sa indure ce avea mai rau. Avea sa fie o noapte lunga si grea care se putea incheia foarte rau daca facea un pas gresit. Totul se desfasura conform jocului vietii.

*
* *

In neantul fara sfarsit Taku inca privea sorbit de tanarul din lumea omeneasca. Era destul de greu pentru ca in inima sa se sbateau doua sentimente: unul care il indemna sa isi urmeze inima si altul care ii interzicea acest lucru. Ce putea face? Sa asculte adevarata chemare a sentimentelor sau sa stea la locul lui si sa asculte regulile vietii.

“ Trezeste-te la realitate, Taku! Nu poti sa iubesti un pamantean. Tu esti inger si misiunea ta e sa alegi destinul oamenilor.”

Subconstietul lui, il facu sa se trezeasca la realitate sis a isi aduca aminte de juramandu-l facut cu multi ani in urma insa…amintirile se napusteau peste ganduri. Simpatia pe care o purta pentru aceasta fiinta neajutorata ii treazea amintiri dureroase dar placute. Ryuu ii amintea intr-un fel despre el, de faptul ca si el trecuse prin aceasta suferinta dar intr-un alt mod. Isi falfai aripile putin si apoi isi relua sirul gandurilor.
O prietenie pierduta cu mult timp in urma ii creea o cunfuzie pe care dorea sa o inteleaga din tot dinadinsul sufletului dar nu reusea. Sentimental acela punea stapanire pe el dar ce sa faca….
- Taku! Mai visezi mult?
- Ce? Aaa…Naoto…tu esti…
Se parea ca lui Naoto nu-i placuse tonul colegului sau care parea ca il ignora intr-un fel.
Asculta aici, Tuku! De cateva zile stai sit e holbezi la baiatul asta si nici macar nu ne bagi in seama. Nu imi convine faptul ca… vad ca te apuca fanteziile si asta nu e bine! tipa furios la el.
Ce spune-ai, Naoto? intreba confuz ingerul.
Enervat la culme de comportamentul neadecvat al lui Taku acesta disparu intr-un nor de fum lasandu-si prietenul printre gandurile sale.

*
* *

Intre timp, luna se inalta peste Londra, aducand cu ea o stare misterioasa. Stelele dansau in jurul ei scipind puternic. Totul era invaluit in intuneric, doar luna sclipea impreuna cu licuricii din jurul ei. Strazile orasului erau pustii, fara pic de viata la fel ca altadata doar era ora 1:47. Doar cineva nebun ar umbla la o ora asa de tarzie insa se mai gasesc si astfel de persoane. Daiku era una dintre ele. Se afla la volanul unei masini superbe, toata neagra ca o pantera ce gonea la nesfarsit. O lume cu totul diferita unde suferinta si bucuria se unes. Alaturi de el, pe scaunul din partea stanga se afla Ryuu care se obisnuise cu comportamentul bizar al lui Daiku. Asculta muzica la Mp3 pe jumatate adormit purtat intr-o alta lume diferita de cea a amicului sau, intr-o lume a sperantei unde totul este posibil. O zgutuitura si o oprire brusca il anunta pe blond ca ajunse la destinatia corespunzatoare sau asa credea. Daiku deschise usa masini si iesi afara trantind-o in urma sa. Aerul era rece si sufocant. Cand Ryuu se uita mai bine pe geam realiza ca se afla in fata unui hotel care ii parea foarte cunoscut. Atunci isi aduse aminte. Pentru prima oara venise aici impreuna cu Ren. Chipul minunat al baiatul se intrista amintindu-si vechi amitiri dulci dar foarte triste. De ce tocmai aici? Nu putea intelege nimic. Istoria parca se repeta doar ca intr-un alt fel. Prietenia de mult pierduta se regasea printre tristetea si suferinta pe care o purta Ryuu. Isi amintea chipul bland al lui Ren, un chip care il inveselea mereu dar acum ca disparuse, totul se sfarsise. Ryuu se dadu si el jos din masina cu privirea atintita la cladirea ce se inalta in fata sa.
De ce mai aduc aici?
Vocea pierduta in spatiu al blondului ii atrase atentia lui Daiku care isi indrepta privirele spre el. Incet dar sigur pasi spre Ryuu care parea foarte pierdut in spatiu. Mainele blanzi ale lui Daiku se infasurara in jurul lui baiatului. Acesta tresari un pic amintindu-si parca de o alta intamplare.
Imi pare rau….
Aceste cuvinte ajunsera cu intarziere la urechile lui Ryuu care si le ciuli la auzul lor. Urma o adiere placuta de vant si o liniste patrunzatoare. Ryuu nu mai stia ce sa creada si nici macar nu mai realiza ceva pana cand simti lacrimi calde curgand pe gatul lui. Socul f si mai mare cand realiza ca Daiku plangea.
Sti, nu m-am gandit le ce ai suferit tu niciodata…imi pare rau…

“ Plange… dar oare e posibil….? In tot acest timp nu si-a arata niciodata sentimentele si acum ma aduce in acest loc si incepe sa planga…se poate sa se fi schimbat totusi?”

Fara sa realizeze ce face Ryuu se intoarse spre baiatul ce plangea in fata lui. Privirea blondului era pierduta in neat, si inca nu se trezise la realitate. Ochii sai incepura sa scipeasca dezgropand lacrimi care in sfarsit ieseau la iveala. Incet mainele lui Ryu cuprinsera fata lui Daiku care inca plangea cu lacrimi fierbinti. Buzele blondului se apropiara de cele ale celuilat baiat. Erau foarte aproape si fiecare simtea caldura celuilalt. Respiratia ii fu taiata lui Ryuu dar asta nu-l impiedica sa isi apropie fata si mai tare de cea a celuilat bond. Se priveau in ochi si pentru prima data simteau durerea celuilat. In cele din urma buzele celor doi se unira intr-un sarut lung si placut. Vantul adia usor darn u pentru mult timp. Ca si cand ceva sau cineva ii starnise furia acesta incepu sa bata cu putere izindu-se de tot ce statea in cale. Tinerii inca stateau imbratisati in acel pustiu intunecat. Timpul trecea si totul se transforma dintr-un vis placut intr-un cosmar. Furia ingerului de sus se revarsa peste cei doi care erau purtati intr-o lume a iubirii. Sentimentele lor era diferite acum. Ryuu era cel acre simtea bucuria si Taku cel acre simtea ura si tristetea. Picaturi grele se revarsara peste Londra impreuna cu furtuna de vant insa asta nu impiedica momentul dintre cei doi….