Grădinile japoneze
1) Tipuri de grădină:
* peisagistică * de admirat prin plimbare pe jos sau cu barca
2) Elemente arhitectonice:
peisajul împrumutat
* Influenţă a geomanţiei feng-shui de origine chineză
insule izolate sau unite prin poduri cu uscatul. Pot fi insule cu vegetaţie sau pietre golaşe.
* Influenţă taoistă: insula = insula Horai unde trăiau nemuritorii taoişti * Influenţă budistă: insula = Paradisul lui Amida Buddha
poduri:
+ arcuite + drepte + acoperite + yatsuhashi + de lemn + de piatră
felinare:
# anumite texte sugerează că au apărut odată cu dezvoltarea ceremoniei ceaiului. Totuşi, se foloseau de mai multă vreme la temple Shinto şi budiste. # plasate lângă lacuri, în extremitatea peninsulelor, la intrarea în locuri importante # construite din piatră. Diverse forme. Cele mai vechi sunt cel mai apreciate. # unele grădini pot să nu aibă deloc, iar altele pot folosi un număr mare de felinare, în funcţie de mărimea grădinii # unele grădini mai conţin şi un loc de spalat pe mâini, mai ales în grădinile caselor de ceai
alei:
* pietre plate peste care e uşor de păşit * pietre cu neregularităţi care te fac să priveşti la picioare. când îţi ridici privirea poţi întâlni un peisaj deosebit, făcut spre a fi observat numai din locul respectiv. * nisip sau pietriş care amplifică sunetul paşilor şi anunţă zeii de venirea unui credincios în spaţiul lor.
lacuri:
o simbolistică: apa este un element purificator. Ritualurile Shinto folosesc apa foarte mult.Lacurile au şi rol social_petreceri şi plimbări cu barca. o forme: în perioadele Nara şi Heian predominau lacurile mari pe care se puteau face plimbări cu barca o lacul e plasat la sud şi alimentat de un izvor care se află la nord-est (principiu de geomanţie) o pe marginea lacului trebuie să se afle o plajă cu nisip sau pietre, dar malurile pot fi farte neregulate.
grădini uscate :
* nisipul a fost folosit din cele mai vechi timpuri la acoperirea unui loc pentru a-l purifica şi a-l face primitor pentru zei. * în multe grădini, mai ales cu conotaţie budistă, nisipul simbolizează apa şi e greblat cu mare atenţie.
plante folosite:
* azalee ツツジ * glicine * irişi * nuferi
pietrele:
o aranjarea lor constituie un secret o utilizarea pietrelor în grădinile peisagistice îşi poate avea originea în redinţele shinto că în orice lucru se află un spirit
izvoare şi râuri 流れ: simboluri ale lumii trecătoare
+ pot fi uscate sau cu apă
copaci:
* bambus * cireş * prun * pin * arţar
cascade: ・ cu apă sau pietre care sugerează curgerea apei
o simbolizează impermanenţa şi schimbarea în gândirea taoistă şi budistă.
3) Trăsături ale grădinii japoneze:
+ asimetria studiată + folosirea principiului Yin-Yang ・ şi a geomanţiei de origine chinezească la aranjarea elementelor menţionate în peisaj. Se ţine cont de natura materialului, formă, poziţionare nord-sud-est-vest. + toate elementele au o simbolistică religioasă pe lângă valoarea estetică + reproducerea unor peisaje umile din natură, integrate în natură, nu a unor peisaje rare, deosebite sau cu forme ciudate + nu se utilizează în general flori cu colorit foarte intens. se preferă contrastul verde (vegetaţie)-galben/maro/roşu (pod)-cenuşiu (piatră). Se acceptă frunzele de arţar. + aprecierea se face în linişte şi încet. Grădina este un loc care îndeamnă la meditaţie
|