Poveste


Totul a inceput de cand erau copii. Erau cei mai buni prieteni, erau de nedespartit……Prietenia lor era asa de puternica incat nu putea fi distrusa niciodata … era vesnic strans legata si nimeni nu reusea sa le desfak sforile prieteniei ce ii legau de o viata.
DAR…………………………………………intr-o zi, pe cand se aflau pe malul marii, sub ploaia incantatoare de lumina , privind cu cata stralucire si cat de adanc si albastru se dezvelea cerul…privind valurile inspumegate ale marii ce aduceau cele mai depret bijuterii si nestemate, inghesuite toate in cochiliile de corali…au simtit un sentiment ciudat, … ceva ce nu mai simtisera pana atunci. Era ca si cum cineva sau ceva ii indemna sa faca ceva dar nu stiau ce. Linistea apasatoare era asa de sufocanta, atat de sufocanta incat parka traiai un delir total, doar sunetul marii involburate se mai auzea in indepartarea trairilor ce ii cuprinsese pe cei doi.
SI…………………………………………in linistea apasatoare el decide sa faca primul pas, sa-i spuna cat de mult tine la ea -mai mult ca la o prietena- sa-i spuna ca in tot timpul acesta in care a fost langa ea nu a stiut ce simte si ca acum si-a dat seama de sentimentele sale…
Luand-o de mana ii marturiseste iubire. In clipa aceea cei doi traiesc cel mai fericit moment din viata lor, amandoi dandu-si seama de sentimentele de dragoste pe care le au unul fata de celalalt isi jura iubire si depun un juramant: k nimeni niciodata n-o sa-i poata desparti.
Iubirea lor crestea in tarie si frumusete cu fiecare zi petrecuta impreuna. Iar in zilele in care erau departe unul de celalalt, fiecare pas pe care il facea era facut din dragoste si murea de nerabdare sa se intalneasca.

Sa spuneti dak va place. Ca sa stiu daca mai postez si continuarea.