Ia pai trebuie cineva sa scrie un fan fiction care sa aiba la baza Bleach-ul :lol: si s-ar putea ca acest prim capitol sa vi se para prea scurt. Fara griji, al doilea e mai mare :lol: .
Inainte de toate un mic dictionar:

*cero = metoda de atac prin acumulare de energie la nivelul gurii sau a mainii. (folosit de catre hollows)
*shunpo = quick step sau pas rapid este abilitatea de a se misca foarte repede.
*Benihime = numele zanpakutou-ului lui Kisuke Urahara.
*zanpakutou =(inseamna "sabie ce poate taia spirite") reprezinta arma folosita de shinigami si arankaru in lupte.

Spor la citit si la postat pareri.



Capitolul I:


- Te vad prea clar!
In tot acel balamuc numai cateva cuvinte putura fi auzite printre injuraturi si alte strigate de durere, amestecate cu praf in abundenta si bucati de pamant inca incercand sa ajunga de unde fusesera smulse cu doar cateva secunde inainte.
- Yoruichi-san, adevarata problema este ca si ea te vede si nu cred c-ar trebui sa reduci din ...
Si pentru doar o fractiune de secunda doua trupuri de nu prea clar vizibile se intalnira numai pentru a se desparti, unul din cele doua fiind lovit destul de tare dar nu de ajuns pentru al face sa se loveasca de stanca din spatele acestuia. Praful parca se departi, taiat de o lama ascutita, lasand urma unei fiinte care nu se mai putea face vazuta.
- ...viteza, isi termina Urahara comentariul cu un oftat lung, fara sa scape din ochi cele doua femei care nu mai voiau sa se opreasca din luptat.
Trecusera deja 24 de ore de cand antrenamentul incepuse, dar nici macar Urahara nu estimase timpul limita al elevei sale. Avansa alarmant de repede si chiar daca ea nu spunea nimic, era mult prea clar pentru Kisuke ca eleva lui trecuse cu mult peste punctul in care durerea nu mai putea fi simtita, actionand din pur instinct.
Avea prea multa energie si n-o elibera, mai mult...parea sa acumuleze din ce in ce mai multa, lucru care ducea spre un singur deznodamant: autodistrugere.
Stand pe unul din dealurile locului facut de el, special pentru astfel de antrenamente, Kisuke era intr-o continua analizare a celor doua femei, trecand de la eleva lui la Yoruichi care reducea din viteza la fiecare 5 minute, tradandu-i limita corpului.
- Neko-san bati apropo la o pauza? Nu de alta dar daca continui cu viteza asta, o sa ajungem, pana la urma, sa jucam leapsa.
- Mai da’, oboseala merge mana in mana cu nesimtirea? Ca nu-mi prea place tonul tau. Ia vezi cu cine stai de vorba, daca nu vrei sa te trimit inapoi la academie intr-un sac, marai Yoruichi la un pas departe de Urahara care cu greu isi abtinu unul din zambetele sale idioate.
- Asta venind din gura unei „pensionare”? Scuza-ma dar cu greu musc din galusca, apoi tocmai pentru ca stiu cu cine vorbesc imi permit acel comenteriu.
- Esti cu o suta de ani prea tanara ca sa ma iei pe mine la misto, Ka-chan, tipa Yoruichi inainte de a se arunca cu toata puterea spre locatia lui Kayano care, dintr-un motiv necunoscut, isi pierdu din concentrare si intra cu fata direct in pumnul adversarea sale care o arunca prea multi metri. Yoruichi ramase, uitandu-se la Kayano cum trece cu usurinta printr-un bolovn si se loveste de un perete facut din reiats, ramanand inconstienta la pamant.
Vazandu-se scapata macar pentru putin timp de eleva, Yoruichi isi intoarse spatele la ea si porni spre locul unde se asezase Urahara, sarind pese un morman de pietre si aterizand in fata lui.
- Ai ajuns la limita?, intreba Kisuke aruncandu-i un prosop.
- Mai pot lupta dar nu la acelasi nivel cu care am inceput. Ca am reusit s-o lovesc a fost doar noroc si am sa te rog ca data viitoare sa nu mai intervi. N-o sa-i placa cand o sa afle ca te bagi in lupta noastra la fiecare moment critic, i-o intoarse Yoruichi cu brutalitate, aruncandu-si prosopul pe cap. I-am simtit si eu, mai devreme, fluctuatia de energie. Crezi ca m-ar fi lovit cu un cero?
- In acest moment nu pot exclude nici o posibilitate, din moment ce nu poate sa elibereze din energia acumulata in ultimele saptamani, spuse Urahara ridicandu-se de pe stanca pentru a se uita mai bine la Kayano care inca nu parea sa dea semne de viata.
Am trecut deja de limita de 24 de ore si ar fi o nesimtire din partea mea sa te rog sa continui, mai ales pentru ca este responsabilitatea mea.
- Ya’re ya’re si eu trebuie sa spun acum c-a fost placerea mea sa te ajut?
Si numai asta mai reusi Yoruichi sa mai spuna inainte de a se trezi cu pumnul lui Kayano la numai cativa centrimetri departare de pieptul ei, fiind oprit de Urahara care nu numai c-o prinse pe eleva de mana dar ii si puse sabia la gat, oprind astfel atacurile de orice fel.
Fara sa mai piarda timpul cu alte replici care dupa parerea lui Kayano n-o faceau decat sa-si consume si ultima farama de rabdare, il lovi pe Kisuke in stomac si, eliberandu-se, folosi shunpo pentru a se departa de aria lui de atac. Se opri in mijlocul salii si, surprinzator, cazu intr-un genunchi, aruncandu-i lui Urahara priviri veninoase.
- Ce i-ai facut?, intreba Yoruichi, tragandu-l pe Kisuke de guler.
- Nu i-am facut nimic, ii contracara Kisuke atacul verbal, zambindu-i mult prea larg pentru un adevar.
- Si eu imi sug degetul.
- Am zis ca eu nu i-am facut nimic. Acum nu pot spune acelasi lucru despre Benihime, termina Kisuke de aceasta data pe un ton serios, mutandu-si privirea de la Yoruichi la Kayano care deja incepuse sa manifeste simptomele unui shinigami „supraincarnat”. Vazand pericolul cu anticipare, Urahara o impinse pe Yoruichi si fara sa mai stea pe ganduri isi scoase zanpakutou-ul din teaca si spuse soptit.
- Tipa Benihime!
Iar imediat dupa invocarea shikai-ului, primul nivel de invocare al unui zanpakutou, un scut imens de culoare rosie care emitea sunete macabre, interveni in lupta si ii apara pe cei doi de imensa bila de energie negativa care se lovi de peretele sangeriu al lui Benihime, urcand spre acoperis si pierzandu-si din putere odata ce Kayano cazu la pamant obosita.
Rasufland cu greutate cu fata spre crapatura din pamant provocata de cero-ul eliberat de ea, Kayano lasa lacrimi sa se prelinga pe obrajii murdari de praf si sange. Se ridica cu incetineala de la pamant si, clatinadu-se, reveni la pozitie de drepti multumindu-i din cap celor doi profesori, se intoarse spre iesirea din sala de antrenament.
- Nu cred ca mai este nevoie sa-ti spun ca urmatoarea noastra intalnire este peste 2 saptamani, rupse Urahara tacerea, uitandu-se cu raceala la spatele fetei. Nici o vorba despre asta cu nimeni si….Kayano!
Auzindu-si numele strigat, fata se opri din mers si ramase cu spatele la Kisuke, asteptand cuvintele pe care le auzea de fiecare data si le ura cu aceeasi intensitate cu care il ura pe Urahara Kisuke.
- …stai cat mai departe de Kurosaki Ichigo!
Parca fiind o secventa scoasa dintr-un film de prost gust care se repeta la nesfarsit, Kayano injura in gand si isi relua drumul catre iesire pentru a ajunge cat mai repede la academie.