Mare parte din istoria lor s-a pierdut . Cum au aparut pe aceste meleaguri am uitat copii. Doar cateva fragmente sunt inca cunoscute de intelepti. Am sa va spun din putinul care mi-a ajuns la urechi cand eram de varsta voastra si imi ciuleam urechile sa prind cuvintele pline de miez de la sfaturile batranesti.

Unii spun ca elfii au aparut in muntii si padurile Scandinaviei ..sau poate doar pana acolo ajung amintirile noastre. Dar asta s-a intamplat cu mult mult timp inainte de nasterea omului.

Se pare ca nu toti elfii sunt la fel, unii au par negru, ochi negri si pielea neagra, altii au parul balai, pielea pala si ochi albastri. De asta povestile vorbesc de Dark Elfs si Light Elfs ca de doua popoare diferite. Dar nu sunt. In ciuda tuturor diferentelor aparente ii tradeaza ceva: urechile lor ascutite.

Stiti, unii cred ca Light Elfs traiesc inca in Alfheim acolo unde Frey este Lord. Dar mi-au ajuns la ureche povesti cu personaje elfi ... fiinte asociate cu natura. Aceste doua conceptii despre elfi poate au ceva in comun daca stam sa ne gandim ca Alfheim este cunoscut a fi un loc in care natura ia forme deosebit de frumoase si Frey, zeitatea, este profund legat de natura si agricultura. Si de parca asta n-ar fi deajuns sa ne zapaceasca, poporul nordic crede in Landvaettir, spirite ale pamantului care pot fi reprezentari ale elfilor .. se potrivesc ambelor descrieri cunoscute de noi. Indiferent cum ii numim: elfi, spirite ale pamantului, zane, sau landvaettir nu trebuie sa uitam ca respectul este deosebit de important.

Elfii sunt fiinte magice, nascute din lumina la inceptul timpurilor. Sunt aroganti si increzuti datorita longevitatii lor atat ca popor cat si ca indivizi. Au vazut inceputul timpului, nasterea omului, schimbarea nesfarsita si ametitoare a anotimpurilor, toate amintite si pretuite prin povesti si cantece. Ei sunt gardienii naturii, copii zeilor. Vietile lor sunt lungi si nu cunosc boala. Cunosc multa fericire dar poarta cu ei mari tristeti. Simt bucuria maicii Pamant si copiilor ei dar ii simt si durerea. Sunt una cu natura in sanul careia gasesc adesea consolare. De cele mai multe ori sunt un popor pasnic si nu fac rau celor care nu le doresc raul. Dar vai de cei care se opun elfilor caci a le trezi mania si furia lor insemna sa-ti cauti distrugerea sigura. Sub aparenta lor moalateca, in spatele cantecelor lor de pace si armonie se ascund indemanateci arcasi, puternici magi si razboinici neinduratori. Nu exista pieten mai de pretiut decat un elf sau dusman mai de temut decat un elf manios.

De-a lungul secolelor au invatat sa citesca in mersul stelelor , semnele naturii si comportamentul animalelor ajungand la o intelegere uimitoare a tuturor lucrurilor ce ii inconjoara. Ca sa fim cinstiti totusi, unul dintre cele mai grele lucruri de inteles pentru ei au fost insasi oamenii. Multi cred ca oamenii constituie motivul pentru care semintia elfa a disparut misterios. Oare inca mai sunt pe aici, dicolo de puterea nostra de intelegere sau au fost distrusi de oameni si neputinta lor de intelegere?

Si acum gata cu povestile . Vad ca unii dintre voi au si inceput sa motaie. Fugiti la casele voastre si visati frumos. Mai e si maine o zi de istorisit.