Poate că DS9 pune mai puţin accent pe indivizi, pe personaje, şi mai mult pe rezultatul general. Chiar dacă nu a creat personaje la fel de memorabile ca TOS sau TNG, a tratat mai profund evenimentele. Aici apare din nou diferenţa īntre abordarea aventurieră, a eroului romantic, şi cea istorică, apropiată de documentar. Diferenţa asta s-a văzut la toate nivelurile. Uite de exemplu provocările pe care īn mod tradiţional toate seriile Star Trek (cele de succes) le-au aruncat privitorilor. Dacă TOS ridica problema segregaţiei şi rasismului, sau TNG a războiului sau a clonării, DS9 se ocupă de autodeterminarea naţiunilor. Nu īntīmplător seriile considerate slabe au renunţat īn oarecare măsură la acest aspect şi s-au concentrat exclusiv pe aventuri.
Nu īnseamnă neapărat că o abordare este mai bună ca alta. Probabil că depinde de afinitatea fiecăruia faţă de una sau alta. Şi aici contribuie inclusiv nivelul de tehnică folosit īn fiecare dintre serii. TOS mi s-a părut īntotdeauna că frizează ridicolul, īmi dă o senzaţie ca filmele SF din anii '50, cu monştri de cauciuc şi nave spaţiale de carton. Trebuie să fac un efort să trec peste ea.
|