Termenul desemneaza o forma de divertisment care consta in interpretarea unei anumite melodii de catre un amator. Origine: kara( gol) + oke - prescurtarea de la '' orchestra'' In perioada Taisho(1912- 1926) apar baruri unde clientii pot canta live, acompaniati de o orchestra. In anii 1970 Inoue Daisuke, un cantaret de origine din Osaka, insa care lucra intr-un bar din Kobe, este rugat sa isi inregistreze melodiile sale instrumentale pentru a putea fi folosite de catre interpretii amatori care veneau la barul unde lucra. Acesta inventeaza o masina ce se activa cu o moneda de 100 de yeni si care interpreta melodiile sale. Nu isi patenteaza inventia si pierde ocazia de a deveni poate cel mai bogat om din Japonia. Inventatorul primeste in 2004 premiul Ig Nobel ( o distinctie parodiata dupa Premiul Nobel) pentru pace, pe motivul ca a inventat un nou mod de a ii face pe oameni sa se tolereze unii pe altii. Karaoke este popular nu numai in Japonia, dar si in Coreea, China, Hong Kong si in multe alte tari din lume. Echipamentul de karaoke a fost brevetat de un filipinez, Roberto del Rosario. Echipamentul clasic contine un automat care interpreteaza melodiile si microfoane. Melodiile pot fi inregistrate in diverse moduri: pe casete, cd, DVD. Unele aparaste pot modifica inaltimea sunetelor melodiilor pentru a le face mai usor de interpretat si pentru pentru persoane cu vocea groasa. Echipamentele de karaoke se pot gasi in : baruri, hoteluri . Pot fi incorporate in computere sau telefoane mobile.
|