(postat si pe www.manga.ro)
Mentionez ca lucrarea de mai jos imi apartine in intregime si particip cu ea la sesiunea de comunicari dintre datele 14-16 iunie 2005 organizata de centrul cultural japonez din Constanta. Am decis sa o postez si aici, prezentand o tema mai neconventionala ce are legatura cu cultura nipona.
Techno – Haiku ~ Prezent versus trecut?
Lumea evolueaza. Chiar in timp ce vorbim, noi limite ale stiintei sunt pe cale sa fie impuse, industrializarea, automatizarea, pe scurt tehnologizarea evolueaza in progresie geometrica, facand lumea un loc mai bun si mai rau in acelasi timp. Fie ca vrem sau nu, tehnologia patrunde incet dar sigur in fiecare aspect al vietii noastre. Am construit masini ce sa ne faca viata mai usoara si mai grea in acelasi timp, sa ne preia din grijile noastre, numai pentru a ne crea alte griji, am devenit dependenti de tehnologie intr-un asemenea grad incat renuntarea brusca la ea ar fi un soi de Apocalipsa, sfarsitul lumii asa cum o stim.
Arta nu este decat unul din aspectele vietii ce a fost patruns in mod inevitabil de caracterul modern al tehnologiei. Atat din punct de vedere al prezentarii ei - orice carte tiparita are un anumit grad de tehnologie incorporat, tiparitura se face cu ajutorul masinilor, pana si un tablou expus la un muzeu trebuie sa fie luminat cateodata cu un neon sau bec electric pentru a fi scos in evidenta – cat si din punct de vedere a ceea ce vrea ea sa exprime – unul dintre cele mai bune exemple fiind suprarealismul nascut din miscarea dada de la inceputul secolului XX, suprarealism ce s-a transpus atat in pictura cat si in literatura, si a adus primele carti si picturi “automate”, creatii spontane, concepute fara constienta estetica sau morala, ce mai apoi au cunoscut adaptari pentru masina de scris, respectiv computer.
Ei bine, atunci de ce s-ar sustrage de la aceasta tendinta unul dintre cei mai de seama reprezentanti ai liricii japoneze, haiku? Este o forma de exprimare scrisa, o arta, arta ce de mult a depasit granitele nipone si a fost adoptata ca parte integranta a poeziei universale, iar ca toate celelalte forme de arta, haiku-ul devine si el intr-o masura sau alta tehnologic, transformare din ce in ce mai evidenta in noile genuri aparute in anii ’90.
Un haiku are ca subiect o experienta sau o stare de spirit scurta, trecatoare, ce iese in evidenta intr-un mod sau altul. In mod traditional, fundalul pe care era creat poemul era natural, linistit, neatins de mana omului, intr-un fel pristin, indemnand la meditatie si melancolie. Acest lucru s-a schimbat insa si una din formele cele mai raspandite de “haiku tehnologic”, haiku-ul urban s-a nascut odata cu supradezvoltarea aglomerarilor urbane si tot ce presupun ele, suprapopularea si tehnologizarea, aparitia cercului vicios numit “rat race”, perfect ilustrat de paradoxul aspiratorului, in care se ia ca exemplu cresterea numarului de aspiratoare folosite pentru curatat in detrimentul maturilor, implicit crescand cererea de energie electrica, cerere ce se concretizeaza in aparitia centralelor electrice de capacitate mai mare, ce polueaza mai mult, acea poluare asezandu-se in parte ca praf, implicit crescand numarul de aspiratoare cumparate… Haiku-ul urban se vrea a fi un mod de a privi desertaciunea “vietii din plin” de la oras, elementele din viata de zi cu zi a unui orasean, modurile de exprimare, caracteristicile lor, precum si atmosfera dezumanizanta, falsa libertate si uniformitatea ascunsa sub masca diversitatii presupuse de traiul in taramul urban, totul din punctul de vedere artistic gratios si minimalist al formei traditionale japoneze. Potrivit autorului spaniol de haiku, Jesus Masanet, in forma aceasta mai neobisnuita a poeziei sentimentul reprodus de ea este oarecum mai valoros decat intr-un haiku traditional, deoarece in inima naturii, intr-o zona pura si linistita este mult mai usor sa te contopesti cu mediul inconjurator decat in inima unei metropole supraaglomerate si zgomotoase, ce nu iti da decat foarte putin timp sa te pierzi in ganduri si sa meditezi asupra unei situatii sau imagini anume.
Aproape orice lucru caracteristic mediului urban, daca este privit din punctul de vedere potrivit poate constitui un subiect pentru un haiku urban: o zona industriala parasita, cu cladiri vechi, ruginite, o placa de pavaj din beton, crapata, din ale carei crapaturi creste iarba, de parca natura ar incerca prin orice mod posibil sa ia inapoi de la om ce i-a furat acesta, un indicator la coltul unei strazi pustii, momente linistite, pe cat de rare, pe atat de pretioase.
Probabil ca unii considera aceasta forma de haiku prea neconventionala, si sustin forma traditionala de haiku drept unica forma acceptabila. Aceasta posibilitate se pare insa ca nu a descurajat autorii “avangardisti” si, in cel mai pur spirit al mentalitatii industriale, forme mai indraznete ale poeziei au aparut.
In 1995, un anume Tom Brinck a inventat ceea ce astazi este cunoscut sub denumirea "scifaiku" - forma de haiku ce trateaza teme stiintifico-fantastice. Oricat de neobisnuita pare aceasta conceptie, ea a castigat rapid cativa adepti, a caror motivare si punct de vedere sunt prezentate in manifestul miscarii, conceput de insusi creatorul miscarii, si publicat in iulie 1995.
Conform acestuia, un scifaiku "este si nu este haiku in acelasi timp", avand ca origine si respectand in mare parte regulile si principiile unui haiku traditional prin caracterul sau minimalist, de exprimare directa si laconica a "frumusetii momentului" cu ajutorul caruia isi propune prezentarea tehnologiei si viziunii umane despre viitor in cele trei randuri ale poemului, dar in acelasi timp pastrand o forma de originalitate ce "il duce pe o alta cale, eliberandu-l de haiku". Acest lucru se vede mai ales datorita formei sale deschise; desi la fel ca intr-un haiku traditional, autorul se concentreaza asupra unui moment anume si incearca sa-l insufle cititorului, face acest lucru intr-o maniera ce se bazeaza mai putin pe filosofie si exprimare metaforica, renuntand la abstract in favoarea descriptivului "ce lasa implicatiile la latitudinea cititorului". De asemenea, regula "5-7-5" poate fi incalcata si numarul de 17 silabe depasit atata timp cat autorul este motivat, cu atat mai mult cu cat unul din principiile scifaiku este de a evoca un fundal stiintifico-fantastic, acest lucru neputandu-se efectua uneori decat prin cuvinte si neologisme dificile. La fel de bine, in cel mai pur stil minimalist, daca mesajul propus de poem se transmite cu succes, mai putine silabe pot fi acceptate. Nu numai supertehnologiile futuriste pot constitui un punct de plecare al unui scifaiku, ci si lucruri mai putin tangibile, cum ar fi sentimente, trairi, priviri in interiorul conditiei umane (conform lui Tom caracteristice multor opere mari ale genului SF), atata timp cat fundalul este caracterizat de o atmosfera stiintifico-fantastica.
Oricat de indoielnica ar parea reusita acestui gen de haiku, miscarea a continuat sa creasca de la fondarea ei, in 1995, multe persoane luand in serios genul acesta si creand zeci de astfel de poeme si recenzii la poemele altora au transformat ceea ce incepuse ca un mod de petrecere al timpului liber intr-un mic fenomen cultural pe Internet ce nu merita a fi neglijat.
O alta forma extrem de neconventionala a haiku-ului japonez a inceput sa fie promovata de revista "Salon" in 1998, cand, in cadrul concursului tinut bilunar, "21st challenge", unul dintre subiectele propuse a fost "Mesaje de eroare haiku", ce avea ca scop transpunerea frustrantelor mesaje de eroare arhicunoscute oricarei persoane ce detine un calculator in versuri ce sa respecte in mare regulile traditionale ale haiku-ului japonez. In propriile cuvinte ale organizatorilor, mentalitatea din spatele concursului era urmatoarea:
"Lumea inaltei tehnologii a fost deseori numita “fara suflet” – acuzatie nascuta de mesaje de genul "abort/retry/fail?" si "404 -- file not found" ce apar pe monitorul calculatorului cand ti-e lumea mai draga. Mai jos, va prezentam o incercare modesta de a schimba acest lucru – un mesaj de eroare ce apare sub forma unui poem haiku:
Ceva introdus
transcende parametrii.
Cat necunoscut…"
Subiectul a fost primit mult mai bine decat se asteptau organizatorii, si poemele rezultate, deseori o versiune ironica a erorilor dintr-un anume sistem de operare faimos, au prezentat publicului un mod oarecum diferit de a privi filosofia Zen. Popularitatea de care s-a bucurat editia a generat in 1999 o replica data de acelasi concurs, replica ce avea ca tema de data asta haiku antitrust la adresa companiei producatoare a sistemului de operare mentionat mai sus.
Aceste lucruri nu au facut decat sa creasca interesul web surfer-ilor fata de aceasta forma comica a poeziei, lucrarile inmultindu-se si incepand sa figureze din ce in ce mai des pe diverse pagini de web. Vorbind de pagini web, este de mentionat ca toate genurile enumerate mai sus nu ar fi avut acelasi grad de raspandire daca nu ar fi existat “unealta mileniului” – Internetul. Acesta este probabil unul dintre cele mai mari aspecte pe care le au in comun toate genurile de “techno-haiku”: raspandirea cu ajutorul Internetului, raspandire ce le permite autorilor sa evite normele rigide impuse de mijloacele de publicare tiparita, obtuzitatea diverselor mentalitati din spatele acestor mijloace, precum si accesul limitat la ele al publicului, si sa isi exercite intreaga libertate de exprimare data de Internet.
Una dintre cele mai elocvente ilustrari a intrepatrunderii stiintei cu haiku a fost creata in 2001 cand, inspirat de comunitatea scifaiku a internetului, un anume Ron Sparks a conceput in ianuarie 2001 ceea ce este cunoscut de atunci drept “Tabelul periodic haiku”. Aceasta versiune a tabelului Mendeleevian ce poate fi gasita pe internet prezinta cate un haiku tematic pentru absolut fiecare element din ea.
In concluzie, trebuie sa ne punem intrebarile: Aceste noi tendinte si moduri de exprimare in haiku trebuie privite ca un mod de a da replica formei traditionale a poeziei, niste lucruri ce se opun din toata firea “gandirii vechi”? Vor ele sa nege originile naturale ale poeziei si a omului ce a conceput-o, sa o aduca la gradul de artificialism presupus de societatea industriala moderna – prezentul incercand sa creeze un viitor in care trecutul sa nu aiba nici un amestec? Sa fie ele doar un mod trecator de exprimare a unei atitudini rebele, si nu ar trebui sa fie luate in serios? Oare ponderea lor mica in aceasta cultura sa fie insignificanta, si sa nu fie luate in considerare ca forma independenta de haiku? In opinia mea personala, nu, la toate aceste intrebari. Nu cred ca este vorba despre un razboi intre prezent si trecut. Nu se opun gandirii vechi, ci mai degraba incearca sa adapteze gandirea veche lumii in care traim in ziua de astazi, nu neaga naturalismul ci il aduc in miezul artificialismului omniprezent astazi, creand un fel de punte de legatura intre cele doua, o contopire a vechiului cu noului in scopul indulcirii socului produs de masinizarea omenirii, masinizare pe care deja trebuie sa o acceptam ca parte integranta din noi, ca noul pas pe scara evolutiei. Efemeritatea miscarii este indoielnica, avand in vedere ca genul “scifaiku” are deja o vechime de 10 ani, pe cand haiku-ul urban are radacini bine infipte in gen; ponderea mica, de asemenea, este transformata intr-un lucru irelevant de extinderea cunoscuta de Internet in ultimii zece ani, din ce in ce mai multi oameni facand cunostinta cu acest gen si contribuind la raspandirea lui. Fiecare este liber sa priveasca acest tip de haiku din ce punct de vedere doreste, dar asta nu va schimba cu nimic faptul ca acesta exista, se extinde si cel mai probabil nu va mai disparea vreodata.
Surse
- www.wikipedia.org
- www.scifaiku.com (http://www.scifaiku.com/what/ - pentru o legatura directa catre manifest)
- www.salon.com (http://archive.salon.com/21st/chal/1998/01/26chal.html - pentru o legatura directa catre pagina concursului)
-
http://www.iscifistory.com/scifaku/element...riodichaiku.asp - Tabelul periodic haiku
- www.worldhaikureview (http://www.worldhaikureview.org/1-1/whcspanish3.shtml - pentru articolul lui Jesus Masanet)