pai dupa ce m-am gandit si am "descusut" siteul, m-am hotarat sa pun si aici ficul.

PROLOG

Acum sase luni, o organizatie secreta a fost infiintata sub numele de Akatsuki. Scopul organizatiei era capturarea jinchurikiurilor pentru a crea o putere nemaivazuta.
Din cadrul aceste organizatii faceau parte numai ninja puternici care aveau abilitati speciale. Fetele nu erau acceptate si totusi exista o exceptie.

TRECUTUL

Numele meu este Sakura si am 17 ani. Am un corp de invidiat si o putere foarte mare dar totusi insuficienta. Revenind la fizicul meu: am parul roz deschis care e lung pana la genunchi si ochii verzi ca smaraldul. Sunt de inaltime potrivita si toti baietii introc capul dupa mine.
M-am alaturat organizatiei Akatsuki deoarece asta a facut si senseiul meu, Itachi Uchiha. Tot ce stiu ii datorez lui.
Cu mult timp in urma, cand eu aveam 5 ani, un baiat brunet m-a gasit plangand in padure. Era Itachi si cu toate ca era foarte tanar, a avut grija de mine pana in momentul de fata, cand inca mai are.
Ca orice om respectabil din clanul Uchiha, acesta poseda puterea Sharinganului. Are atat parul cat si ochii negrii si e cu un cap mai inalt decat mine.Imi este ca un frate mai mare si mi-as da viata pentru el. El e cu 8 ani mai mare decat mine.
Motivul pentru care Itachi m-a luat in grija era faptul ca ma lovisem la cap si imi pierdusem memoria. Acesta era si motivul pentru care aveam un singur nume: Sakura. Asa ma numise el iar eu nu am avut nimic impotriva nestiind sa fi avut un alt nume.
Imi doream sa ajung un ninja la fel de puternic si cunoscut ca si Itachi iar el mi-a promis ca asa va fi. Conditia era sa nu renunt la antrenamente oricat de dure erau si sa ascult tot ce imi spune el. Acum sunt la jumatate din nivelul lui si am ajuns aici cu foarte multa munca.


CAPITOLUL 1

Soarele stralucea puternic avnd in vedere cat de devreme era. Razele jucause alintau peisajele de vis compuse cu atata grija de catre Mama Natura. Padurile ce se intindeau cat vezi cu ochii, se jucau cu nuantele de verde si maro.
Undeva, intr-o poiana luminata de razele calde ale blandului soare, o tanara se antrena de zor sub supravegherea atenta a senseiului ei. Avea parul roz deschis prins intr-un coc neglijent la ceafa si era imbracata cu un maieu simplu verde si o pereche de iegari de un albastru deschis. In picioare avea o pereche de cizme inalte pana sub genunchi, negre, din piele.Se vedea clar ca e obosita dupa respiratia sacadata iar dupa zgarieturi iti dadeai seama ca nu va mai rezista mult insa era ambitioasa.
Senseiul fetei statea rezemat de trunchiul unui arbore batran si citea dintr-o carte cu coperti negre. Avea pe el o pelerina lunga pana in pamant cu un guler inalt, de culoare neagra cu niste norisori rosii conturati de o dunga alba, asa ca nu se vedea nici restul imbracamintii, nici incaltamintea. Din cand in cand ochii lui negrii ca noaptea se ridicau si aruncau cate o privire catre tanara ce se antrena la cativa metri distanta de el. La un moment dat, vazand ca fata este sleita de puteri ii spuse:
-Sakura, odihneste-te sau voi fi nevoit sa te car din nou in spate!
-Nu am nevoie de odihna! Ii raspunse fata cu o voce taioasa.
-Daca lesini din nou sa stii ca te las aici. Avertiza brunetul in speranta ca fata se va razgandi.
-Bine! Fac pauza cateva minute! Renunta fata evident enervata de spusele senseiului sau. Ca sa isi descarce furia acumulata isi stranse degetele in pumn, se concentra putin apoi se itoarse cu spatele si desclesta pumnul. Fara vreun efort trase un bobarnac batranului arbore din spatele ei. Doua secunde mai tarziu trunchiul se prefacu in aschii ce se imprastiara in jurul fetei.
La vederea intamplarii, Itachi zambi discret apoi reveni la lectura lui. Era mandru de eleva lui desi nu voia sa recunoasca de fata cu ea.
Dupa cateva minute de odihna fata cu parul roz si ochii de smarald se ridica in picoare si se posta in fata senseiului ei.
-Ce fac mai departe? Intreba cu o curiozitate evidenta. Vocea ei meldioasa rasuna in poiana iar dupa ce ultimul ecou se stinse, brunetul avu bunavointa sa vorbeasca.
-Hmmm...Vezi arborele ala de acolo? Intreba el aratand cu degetul spre un copacel firav al carei tulpini nu depasea douazeci de centimetri in diametru. Dupa ce avu confirmarea fetei, care se multumi sa dea din cap, Itachi continua de vorbit:Va trebui sa te urci in el folosindu-te doar de maini, fara sa il rupi. Va trebui sa iti folosesti chakra ca sa iti modifici greutatea corpului, sa devii mai usoara. Mai intai va trebui sa inveti sa faci asta pe un arbore mai solid. Spuse el aratand cu degetul un arbore batran. Iti urez noroc. Adauga el in final.
Sakura dadu aprobativ din cap apoi se apuca de lucru in timp ce senseiul isi relua locul la radacina copacului unde statuse si mai devreme. Rozalia isi facu avant si urca pana sus in arbore folosindu-se numai de maini. Acum ii mai ramase doar sa isi micsoreze greutatea corpului.
Timpul trecea iar luna castiga teren in fata soarelui. In poiana, rozalia inca se antrena. Fara vreun cuvant la adresa senseiului ei, se departa de batranul arbore si se indrepta spre copacelul firav indicat de sensei. Isi facu putin avant si se indrepta in fuga spre tulpina. Facu un salt si se prinse cu mainile de trunchiul care nu se misca nici un centimetu.
Pe fata senseiului care isi ridica privirea din carte pentru a-si privi eleva, se putea vedea un zambet clar. Sakura reusise intr-o zi ceea ce el facuse in mai mult de o luna.
Fara nici un avertisment, mainile rozaliei au inceput sa tremure si odata cu ele si trunchiul copacului apoi Sakura se prabusi pe pamantul rece. Gemu la italnirea cu durerea puternica ce o simtea pana in maduva oaselor.
-Esti in stare sa mergi? Se auzi vocea clara a lui Itachi care se posta langa ea.
Fata dadu din cap afirmativ dupa care se ridica in fund. Sprijinindu-se in maini, se ridica apoi in picioare. Dupa doua secunde incepu sa se clatine si cazu dar bratele puternice ale senseiului o prinsera inainte ca aceasta sa simta pamantul rece din nou.
-Se pare ca tot in brate ma duceti. Spuse fata afisand un zambet obosit.
Itachi zambi discret apoi incepu sa alerge cu fata in brate. Rozalia nu mai era sigura daca Itachi mai atingea pamantul cu picioarele dar nu prea credea ca brunetul zboara. Purtata lin de bratele puternice ale senseiului si rapusa de oboseala, fata adormi.
Luna rasarise complet si stralucea alaturi de fiicele sale, stelele care se intreceau in sclipiri pe bolta maretului cer nocturn. Un cires batran isi pleca obosit crengile si batea cu ele in fereastra camerei unei tinere cu parul roz si ochii de smarald ce era adancita in lumea viselor.