(IMG:http://img184.imageshack.us/img184/6812/coverby9.th.jpg)
Un anime superb din toate punctele de vedere. Acum ca-mi reamintesc de el simt nevoia sa-l revad.
Postul care urmeaza e plin de spoilers! Cititi pe riscul vostru!Honey and Clover- sezonul I - a fosrt cam greu de "digerat" mult dramatism, cam putina actiune dupa parerea mea...lucrurile se miscau destul de greu...dar pana la urma am reusit sa parcurg toate cele 26 de episoade. Singurul care mi-a placut in sezonul I a fost Morita (vesel, distractiv, plin de viata si mereu cu capul in nori...cum ai putea sa nu il iubesti XD?), si parca putin Yamada pentru ca ma identificam cu ea in unele situatii. Singurul personaj care nu imi placea deloc era Hagu (doamne...mi se parea exagerat de timida >__<...ca un copil care sufera de sindromul down...la 19 ani sa fi asa de mica? si atat de introvertita?...initial nu am inteles deloc rolul acestui personaj in serie...situatie se schimba mai pe la sfarsitul sezonului I).Singurul lucru care chiar mi-a placut in aceasta serie e relatia esuata (din pacate) intre Mayama si Yamada (sentimentele ei puternice mau coplesit^^).In schimb cel mai ciudat personaj mi s-a parut Takemoto: adica nici macar nu ii place arta...tot ce stie e ca ii place sa construiasca, iar cand ajunge in dilema isi ia bicicleta si fuge...spunand ca acesta e singurul lucru pe care il poate face: sa pedaleze (nu o sa fiu niciodata deacord cu fuga de probleme...oricat de grele ar fi ele).Desi recunosc ca acel drum a avut rolul lui in maturizarea acestuia. un drum initiatic bine gandit. Totusi finalul e destul de emotionant: marturisirea pe care i-o face Takemoto lui Hagu desi stia ca va fi respins...a fost atat de dragut^^.
Honey and Clover- sezonul II - parca totul primeste o alta culoare: Hagu devine mult mai matura si spre surprinderea mea...chiar incepe sa imi placa de ea, mai ales cand isi da seama de ceea ce vrea sa faca cu adevarat : sa picteze; renunta pana si la Morita pentru asta (ceea ce nu am fost chiar deacord...dar adevarul e ca am luat-o ca si un sacrificiu pentru arta^^).Un lucru care mi-a placut la nebunie in sezonul II e relatia (daca o putem numi asa) dintre Yamada si Nomia (episodul in care el isi marturiseste sentimentele e preferatul meu^^)...pacat ca ea e atat de oarba si la un moment dat chiar proasta dupa parerea mea...vrea sa isi pastreze sentimentul de dragoste pur? O__o...cand ai un baiat ca Nomia langa tine nu te mai gandest daca sentimentele tale pentru celalalt baiat (pe care nu poti sa il ai) nu sunt pure...mergi mai departe...Singurul shock pe care l-am avut a fost atunci cand am aflat ca Shu o iubeste pe Hagu...initial nu m-as fi asteptat niciodata sa se ajunga la asa ceva, inca de la inceput am crezut ca lupta se va da intre Takemoto si Miorita, eh oricum si Shuu e dragut XD.
Motivul pentru care cel mai discutat personaj din aceasta serie e Hagu e deoarece evolutia ei pe parcursul seriei e evidenta. Impresii dupa primul sezon: o fetita timida care nu prea e dispusa sa isi deschida sufletul in fata nimanui si nu prea vorbareata. Impresii dupa al doilea sezon: o fata matura care e dispusa sa renunte la dragostea ei in favoarea artei (aici ar merge foarte bine expresia: sacrificiu pentru arta).
Desi aproape toate personajele din serie sunt foarte bine realizate, iar pe parcursul seriei toate se maturizeaza intr-o anumita masura, pot sa afirm ca fata de Morita aceasta schimbare ramane aproape inexistenta (eu personal nu am prea observat-o).
(imaginile in sine sunt un spoiler....scuze ca le postez, dar pur si simplu am adorat aceasta faza ^^)
(IMG:http://img512.imageshack.us/img512/2541/76983950xz4.th.png)
(IMG:http://img341.imageshack.us/img341/4287/76871158vs5.th.png)
(IMG:http://img341.imageshack.us/img341/7996/31fi2.th.png)
Si in sezonul 2 ca si in primul ne intalnim cu acelasi Morita dus cu pluta, cu o abilitate excelenta de a face bani si cu un talent deosebit in arte (atunci cand vrea). Cred ca fara Morita animeul ar fi fost destul de plictisitor. Desi nu sufera o schimbare radicala pe parcursul seriei trebuie sa recunosc ca el e sarea si piperul anime-ului. Intotdeauna ma facea sa rad cu lacrimi, probabil de aceea e si personajul meu preferat ^^. Latura lui profunda apare destul de rar (cand picteaza, cand il duce pe profesorul lui acasa, dupa ce il ajuta pe fratele sau sa cumpere aceea companie si desigur, in ultimul episod cand ii face aceea propunere shocanta lui Hagu). Latura lui profunda e slab conturata: ne lasa pe noi sa ne dam seama de adevaratele lui sentimente.
Faptul ca el ii propune lui Hagu sa renunte nu mi se pare mare lucru. Toti ar fi putu sa ii spuna acest lucru, dar nu indrazneau pentru ca arta era totul pentru ea. Oare doar el a vazut in ea o persoana si nu doar o artista? Mie mi se pare ca Morita a luat cea mai convenabila decizie din punctul lui de vedere: daca Hagu ar fi renuntat la arta ar fi ramas cu el, dar oare acest lucru i-ar fi adus fericirea, avand in vedere ca ea iubea atat de mult arta? Shu s-a gandit in primul rand la cum ar vrea ea sa fie. Nu cred ca lui ii placea sa o vada cum se chinuie sa isi recupereze simturile, dar avand in vedere ca asta o facea pe ea fericita, il facea si pe el fericit.
Si eu mi-as fi dorit ca Morita sa ramana cu Hagu, nu am fost deloc deacord cu propunerea pe care acesta i-a facut-o. In opinia mea renuntarea nu e o solutie.
Ah, as vrea mai multe anime-uri ca acesta! :wub: