Outline · [ Standard ] · Linear+ One Story :)

[Miroku]

poi sfarsitul..o sa fie cu totul special.. :P o sa se termine povestea la capitolul 6..dar sfarsitul o sa apara in partea a 2a a povestii :)
In partea a 2a a povestii o sa fie un singur capitol unde va aparea the end.

[Crystall]

huuuuh?? :huh: m-ai bagat in ceata cu partea a 2a...sf povestii.... :blink: acum cine scrie? miroku? sau bombonik?

[darkbombonik]

eram acasa la Miroku... :P si nu am mai intrat pe contul meu :) Adica prima parte a povestii se va termina cu capitolul 6..si voi lasa ca fiecare sa interpreteze "presupusul sfarsit",iar dupa un timp...voi reveni cu sfarsitul propiu zis :D care va fi tareeee ;) :D

[Crystall]

ahaaaaa.. oki :P we'll just have to wait and see

[darkbombonik]

ar insemna sa numai dau never reply dupa Kisa...sau cum ...zau daca inteleg <_< :( multi asa au publicat povestea... si nu a atras nimeni atentia :( ...maine o sa pun capitolul 6 :)

[Kisa]

Mey fata, esti exasperanta. Ce nu intelegi? Ce inseamna post dublu/double post? Inseamna cand postezi tu de doua ori la rand. Singurele subforum-uri unde sunt acceptate post-urile duble sunt Fan-Art si GFX (dupa cum ti-am mai dat quote o data).
Ti-am atras atentia de 3 ori pana acum si ti-am zis ca data urmatoare primesti warn. Ti-am atasat o imagine cu localizarea edit-ului. Ce vrei mai mult? <_<

In plus, daca tu postezi o "poveste" sau o "poezie" asta nu inseamna ca trebuie sa dea lumea fuguta sa ti le citeasca. Invata sa ai rabdare.

Si cu asta am incheiat orice discutie cu tine referitoare la double posting si la edit. Nu intelegi si continui, mai primesti warn.

[darkbombonik]

inca nu inteleg...da fie..sper sa va placa povestea :)
numai citeste nimeni povestea?? :(..un commnet ceva....ok astept.poate nu sunt foarte rabdatoare :P dar astept pareri

[Crystall]

wow...... very ambiguous.. :blink: m-ai cam bagat in ceata. :D deci! ama a plecat sau nu? si a murit? sau totul e doar un vis? si sa inteleg ca acesta nu e finalul. sper sa ma lamuresc mai bine in ultima parte a povestii. :) dar sa stii ca puteai sa postezi in mod normal, nu sa editezi in vechiul post...

[darkbombonik]

ehh...lasa k am dat Edit.. :P..poi nush,va las sa interpretati toata povestea pana aici..sfarsitul va aparea cel tarziu pe 12 aprilie :).. :D

[edit] Asta este cea de-a 2-a parte a povestii si ultima..sper sa va placa si lasati mai multe comenturi :P


A 2a PARTE(AICI INCEPE)


A trecut mult timp..de cand amandoi au luat-o pe drumuri diferite...poate ei s-au schimbat.Dar marea,nisipul,vantul...au ramas aceleasi.Ama se uita cum valurile spumoase se lovesc de stanci,
cum Soarele arde cu putere pe cerul albastru..ce se contopeste cu marea.Se gandea la trecut,la ceea ce a facut..sau trebuia sa faca atunci.Dupa o perioada lunga de gandire a realizat ca nu are rost sa se razbune pe Yuuku;totusi ea era suspendata undeva intre trecut is prezent..si nu stia unde sa ramana.Fata isi pierdu undeva privirea..si nu observa tanarul ce se apropiase de ea."Buna domnisoara.".zise tanarul..."Buna"'fara sa-l priveasca Ama nu si-a dat seama cine era.Apoi deodata parca se trezise din visare..si intoarse privirea..era EL:Yuuku."Yuuuuuuuuuuukuuuuu!!chiar tu esti?!",zise Ama entuziasmata,apoi ii daduse un pupic dulce."Da eu sunt.Stiam ca o sa te gasesc tot aici,ca in trecut."Ama tacu pentru o clipa."Mi-a fost asa dor de tine..!!Vino incoace!"Yuuku a luat-o in brate,a strans-o tare."Sa numai pleci de langa mine,inteles?"/"Nu stiu..ma mai gandesc,chicotind Ama."Apoi,Ama a inceput sa-si dea hainele jos...Yuuku o privea.Ama vroia sa faca baie in mare...si a alergat spre apa.Yuuku a venit din urma.Astfel s-au balacit amadoi,au fugit pe plaja..pana se facuse seara."Esti asa de frumoasa!!"/"Arigato!!Ama rosind"Amandoi era fericiti,zambeau unul la altul..le straluceau privirile."Trebuie sa plec..imi pare rau,dar numai pot sta."/"Te rog,mai ramai...nu pleca.Stai cu mine pana in zori,sa privim apusul si rasaritul Soarelui.",spuse Yuuku.".Eu sunt ca o umbra.. voi pleca inainte sa rasara Soarele...",zise Ama.
Amandoi au stat spate in spate...si au povestit sau pur si simplu au privit stelele,marea..."Este asa de frumoasa marea..la fel ca tine..uite!In curand va rasari Soarele",zise Yuuku,dar cand se intoarse spre Ama aceasta nu era...Ea plecase de mult.."Amaaaaaaaaa!Amaaaaaa!Amaaaaaaaa!unde esti..?!"Dar ea nu era...Yuuku era oarecum dezamagit,dar fericit in acelasi timp ca a revazut-o dupa atat timp.Dar totusi..Yuuku mai era cum stim noi ?"Am renuntat de mult la a mai spera,la a mai crede ca va fi bine..am renuntat la vise,iluzii...fericire.am renuntat la viata si la moarte...are sens?ce rost are?se merita?astea ma framanta...ceva imi spune ca da...are dreptate...iubesc viata..ce paradox...renunt la a mai trai...dar...dar eu sunt o antiteza de insusiri..de ce sa nu gandesc la fel..?"

Ama se gandea la reintalnirea cu Yuuku,la greselile din trecut...:
"o data mi s-a parut ca mi-am gasit locul in mijlocul naturii...imi puteam crea un nou univers.....cel care ma reprezenta..dar a fost doar un vis...s-a sfarmat atat de usor...de cine a fost ucis?de oameni..si omenirea mai savarseste o crima..
uneori as vrea sa fiu o inchipuire..sa pot sa dispar...dar nu..nu vreau sa fiu uitata...as vrea sa fiu cerul..da..asta vreau,e singura mea dorinta...as fi vesnica...as fi pretutindeni..as fi admirata..as fi tot...."
De fapt se gandeau unul la altul,uneori se intalneau si in vise...se intrebau daca este adevarat sau aievea..Vroaiau sa fie fericiti,dar ceva ii impiedica..:oamenii,trecutul,timpul...sau Destinul?!
Poate destinul nu era de partea lor acum,chiar daca se iubeau..iubirea lor era imposibila..motivul...nu-l stie nimeni...."Tu esti undeva unde nu sunt,/Eu sunt undeva unde nu sunt eu...Mi-as dori sa fii undeva unde sunt,unde amandoi suntem in acel glob de cristal..Imi simt aripile frante,dar care vor sa sparga globul de cristal din cauza marimii lor..vor sa fie libere..Oare asta imi doresc si eu?!..Ce-i timpul?scurgerea tacuta a unor fire de nisip,ocolul ce-l face Luna in jurul Pamantului..si ocolul Pamantului in jurul Soarelui..Primul rid al omului matur,primul strigat al nou nascutului...natura care moare in fiecare iarna si renaste in fiecare primavara..Ce e timpul? privirea unei mame...glasul unui tata...amintirea copilariei, care-ti strange inima...o muzica indepartata auzita intr-o noapte calda de vara....Ce e timpul? prima iubire ...primul sarut...lacrimile varsate pentru dragostea neimpartasita...Ce e timpul? E avantul si regretul...e nadejdea si melancolia..."
Tot ce le-a ramas celor doi sunt amintirile..clipele petrecute impreuna..dar timpul i-a tradat sau destinul?Tot ce au trait impreuna a fost o iluzie..un vis care s-a transformat intr-un cosmar.
Ama regreta ca a plecat de langa Yuuku,acum nu stie ce sa faca..este confuza,derutata..trebuia sa se gandeasca foarte bine ce vroia sa faca cu viata ei..Aveau nevoie de un miracol...Iubirea lor trebuia sa fi salvata,poate de ei...sau de globul de cristal!
Yuuku era la fel de derutat ca si Ama..:""O umbra curge in ziua de matase si trage fermoarul luminii spre orizontul tacerii. Iar eu astept…astept sa ma inghita intunericul in geana noptii. Vantul albastru flutura taine de licurici in scheletele copacilor adormiti..Timpul ne va salva iubirea..sau nu?!...Eu sunt ceea ce sunt.. nimic mai mult .. doar eu ..
Ma intreb cum ar fi pe pamant daca nu am ajunge sa cunoastem fericirea. Aud mereu pe cei din jur spunand ca va fi bine. As vrea mult sa cred, dar nu stiu daca pot. Inteleg ca timpul sa-l intorc nu pot, desi as vrea. Spun vorbe ce sens uneori nu au.. nadajduiesc ca totul va fi bine dar nu trebuie sa uit ca sunt un calator pe acest pamant.Zi de zi incerc sa inteleg..de ce te pierd,m-ai lasat in urma ta..Intoarce-te in viata mea!!Te iubesc AMA!!"Yuuku era hotarat sa se "impace" cu fiinta ce o iubea,isi dorea acest lucru..vroia sa fie totul ca-nainte.Sa se priveasca ore in sir,sa se iubeasca..sa admire marea,cerul,stelele..si pentru asta credea ca trebuie sa schimbe ceva...oare ce?!

Totusi cei doi se iubeau,chiar daca nu recunosteau in momentul de fata.Ei doi faceau cuplul perfect,erau facuti unul pentru celalalt...au trecut peste obstacole,chiar si peste moarte.Iubirea lor a trecut de barierele mortii,astfel iubirea lor este nemarginita...si infinita ca si universul..
Ama se plimba pe strada,negrul noptii acapara tot mai mult lumina zilei..doar umbra ei si cerul infinit erau langa ea."E noapte si e frig,la tine ma gandesc..si o stea privesc,si dincolo de ea e privirea ta..si imi amintesc...de tine.Ma plimb singura pe strazi,dar ma incalzesc cu gandul ca o sa te intalnesc...TE IUBESC,Yuukuuu!!"Apoi a mers din nou pe plaja....Intunecimea ii pierduse rabdarea.Cea dintai bubuitura a tunetului rascolise marea,cea de a doua spinteca peretele de nori din sus in jos...incepuse furtuna.Valuri uriase inundau stancile,le acopereau,intrau printre ele...Amei nu-i pasa de ploaie,furtuna..vroia doar sa priveasca Marea si sa stea printre gandurile ei.Furtuna tinuse aproximativ cateva ore..Ploaia se opri dintr-o data.Era un semn bun,furtuna statu,apoi toata intunecimea aceasta a disparut...Cerul se facu dintr-o data albastru."Ama il vede in zare pe Yuuku:"Oare ce cauta aici?"Se pare ca furtuna s-a oprit pentru ca..il astepta pe el?! Yuuku a vzaut-o pe Ama,s-a apropiat de ea.."Mi-a fost dor de tine!"/"Si mie!!!,zise Ama.Apoi, amandoi au mers in indepartarea noptii,pe plaja..pana cand au disparut..
Oare in sfarsit destinul avea sa fie de partea lor...?ei incercau sa uite de trecut,tot ce a fost rau,suferintele traite..incercau sa refaca globul de cristal.Erau hotarati sa-si faca o lume numai a lor,unde nu existau decat EI,marea,nisipul,cerul si stelele...si in acea lumea era lumina mereu.
Acea lumea era dominata de iubire,fericire,lumina..in acea lumea cei doi puteau sa fie fericiti pentru totdeauna.
Se pare,totusi ca au reusit sa-si construiasca acea lumea Perfecta,ce era aparata de Globul de Cristal.Dar..de fapt aceasta lume era facuta in vise,nu era reala...era o iluzie desarta.
Amandoi se plimabau pe plaja,nici unul nu spunea o vorba..nici macar privirle lor nu se mai intalneau ..chiar daca s-au revazut dupa atata timp..iubirea lor ramanea imposibila.Nu stim de ce...Ama a plecat,si fiecare pas ce-l facea se indeparta tot mai mult de Yuuku,inca o data.Sufletul lui Yuuku in acel moment parca se rupea in mii de bucati,vedea cu iubirea lui pleaca inca o data..de data asta pentru totdeauna..
In mintea lui Yuuku veneau tot felul de ganduri,poate ultimele legate de Ama sau Kagamii.."Azi am vazut un ochi care ma iubea.Vedeam bine ca m-ar fi primit sub spranceana lui.Dar a venit un nor si ochiul s-a-nchis,ori s-a speriat...si-a fugit in chipul tau/langa celalalt ochi,langa fruntea si langa gura care nu ma iubesc..."
Apoi Yuuku s-a apropiat de tarm..:"A fost si s-a terminat...Valurile nu fac decat sa risipeasca nispul...Asa a fost si iubirea noastra...mereu aceeasi....mereu alta. Trebuie sa plec, eu.... nu mai am ce sa-ti ofer, tu... nu mai ai ce sa-mi dai...Te rog sa nu plangi...Intre noi au fost prea multe...suferinte,lacrimi,obstacole.."..Si astfel, Yuuku a plecat...pierdandu-se in mare..si dus a fost...




THE END

sper sa va placa sfarsitul.. :D astept pareri la intreaga poveste :P

[Crystall]

:shock: :o de ce s-a sinucis?? si ama de ce a plecat??? pe ea chiar n-o inteleg... parca ajunsese la o intelegere cu ea insasi si acceptase faptul ca poate sa-l iubeasca.... atunci, de ce a plecat? :(
reintalnirea dintre cei doi de la inceput a fost un pic cam caraghioasa, in comparatie cu stilul care domina in fanfic :D

chiar mi-a placut povestea, trista, cum e ea... originala, ca abordare. imi place partea filozofica - personajele aveau niste ganduri chiar prea metafizice :lol: daca se poate spune asa ceva despre ele. :P good work! ;)

[darkbombonik]

ms... :P :D poate mai lasa si altii un comeent,nu pot sa cred ca esti singura care a citit-o :( <_<

[Crystall]

nu cred k sunt singura care a citit-o, poate doar care a postat ;)

[Wind Slayer]

Nope, Crystall nu e singura care a citit-o. :blink: Doar ca oamenilor le e lene sa comenteze... <_<
Deci, Ama unde a plecat? Apoi, Yuuku s-a sinucis sau a innotat pana la celalalt capat al pamantului? :lol:
Oricum, povestea e draguta, are un final cam open, ai putea s-o continui daca ai vrea. Ai folosit si descriere, si dialog, dar e cam scurta, nu crezi?
Daca te hotaresti sa faci o continuare, i'll be waiting to read it. ;)

[darkbombonik]

asta este a 2a parte..citeste la pagina 1..a povestii acolo sunt 6 capitole :P ;)

[Wind Slayer]

am citit si capitolele alea, sunt dragute. dar ma refeream daca nu le mai faci o continuare si cand am zis ca e scurta, m-am gandit la o carte sau ceva de genul... :P

[darkbombonik]

aha..ehh sunt la inceput :)..deocamdata fac povesti scurte..nu scriu carti.. :P oricum ms pentru observatie :D :D

[Wind Slayer]

Ok, atunci, cand scrii urmatoarea poveste? :P
Ai putea exersa toate tipurile de final, :rolleyes: numa sa nu ramai in pana de idei dupa vreo 5 povesti... <_<
Well, o s-o citesc si pe urmatoarea, si o sa las un comment si acolo. :lol: Ce mai astepti? hai, spor la treaba!!! :twisted:

[darkbombonik]

da..sa vad cand o sa scriu urmatoarea poveste..poate prin luna Mai :P ms ca ai lasat un coment :D

[waste]

,, Si astfel, Yuuku a plecat...pierdandu-se in mare..si dus a fost... "

:blink:

Imi place finalul... ,,dus a fost" ...e una din replicile mele favorite. Mi se pare mie, sau s-a sinucis? :huh: Ma rog, daca ni se pare bine, finalul e si mai fain (i like sad ends...) Cand scrii urmatoarea poveste? :lol:

[darkbombonik]

poi..o sa incerc in vacanta asta..ei o sa apara pe 20 cam asa :P :D ma bucur ca v-a placut povestea asta ;)

Povestea lor
Primul capitol:Intalnirea

Deasupra oceanului,cerul ardea in nuante de violet.Tarmul singuratic era strajuit de stanci uriase ce priveau triste intinderea apei.Mult mai retras,coplesit de splendoarea marii,vantul abia daca isi flutura genele...Tipatul valurilor trecea dincolo de firile de nisip,cer...
Un punct..o pata alba in negrul noptii,un punct ce creste devenind mai mare si luminos..isi facuse aparitia:era Luna.Ceva se observa pasind pe nisip spre ocean.Pasea incet..ca o trestie in bataia vantului.Din cerul ca cerneala au inceput sa vina roiuri de margaritare.Privea spre cer..iar picaturile ii cadeau pe fata ei alba.Apoi dintr-o data priveste in apa de parca ar vedea ceva,in apa nu este nimic...dar ea tot privea.Se astepta ca va vedea ceva sau pe cineva..dar nu-si vedea nici macar reflexia..
O lume inceputa printr-un vis,sfarsita intr-un cosmar...Fata parca isi pierdu-se orice speranta..il cauta,dar nu-l gasea.Fata se aseaza incet acum pe nisipul inghetat,iar lacrimile ei udau nisipul...In jurul ei vantul parca o ridica usor purtand-o spre mare...Valurile involburate miscau usor trupul ei inghetat ce plutea.Marea plangea.Vantul izbea cu putere stancile...
In urma fetei linia marii se stergea,poate doar urma amintirii fetei ce plecase pe vecie a ramas..
"Cat ma doare linistea asta pustie!..Vreau ca cerul sa numai planga,sa nu mai verse lacrimi amare..!"Aceste vorbe apartineau unui tanar,Ishiro ce suferise pierderea surorii mai mici in urma cu un an de zile...
Undeva,in alta parte langa portile noptii statea o fata.Fata avea parul negru,lung si impletit..astepta pe cineva,dar nu a venit acea persoana.Expresia fetei arata tristetea ce o coplesise deodata,faptul ca acea persoana nu venise a ranit-o profund.Suferinta ei a inceput din clipa in care a privit in oglinda Frumusetii si nu s-a vazut nici macar pe ea.Nu vedea pe nimeni in spatele oglinzii,doar intuneric..si iar intuneric.Aceasta fata era Arina.Ea traia intr-o lume numai a ei.Viata ei este un mister.Este un ocean de iluzii,deziluzii, tradari,suferinta,..si goluri.Totusi,ea astepta pe cineva sa-i umple acele goluri,sa faca iluziile sa dispara.."Nu-mi lua curajul sa lupt cu noaptea grea,tot ce am e inima.Vreau sa cred ca visul curand se va implini,iar tu ai sa revii....",aceste vorbe fiind spuse de Arina.
In fiecare noapte,Ishiro venea pe plaja.Vroia sa fie singur cu gandurile lui..totusi el iubea pe cineva.Totusi viata lui avea un sens,nu era singur.El iubea oceanul,natura...nu o persoana anume,poate asa a vrut Cel de Sus.Poate l-a trimis pe pamant sa aibe grija de cineva,sa fie un fel de inger pazitor...dar nu stim pe cine trebuie sa pazeasca:"Am fugit de tine,de trecut..ce am iubit in taina,dar tot am pierdut...!"Nu vreau sa va vorbesc despre iubiri neimplinite,pe pamant avem doar clipe de fericire...dar fericirea deplina o ai in Rai.
Era o zi frumoasa de mai.Totul in jur era verde,plin de viata...dar nu si in sufletul Arinei.Nu era in apele ei,se simtea rau..nu avea dureri fizice ci psihice..."daca iti este frig,o sa te incalzesc.Daca esti singur asteapta-ma,eu voi veni.
Uneori privesc prin mine ca şi printr-o fereastră,şi pot să văd fiecare urmă de lacrimă...prelinsă pe geam.Aş vrea să existe ceva magic să le şteargă,dar nu există decât vise!Uneori dincolo de fereastră tot mai aud paşi şi ecouri sparte,în neputinţe...şi tare aş vrea să pot închide geamul de la fereastră, dar uite, încă o lacrimă prelinsă printre trecători prea grăbiţi.....să ştie să se oprească privind către ferestre de suflet! "
Drumurile lor,totusi se vor incrutisa.Ishiro se afla pe plaja,privind cu ochii rataciti spre stele,nu era atent la ce se intampla in jurul lui asa ca nu a observat-o pe Arina venind.Arina,de asemenea nu l-a observat pe acel tanar..si deodata Puff!"AUuuuu!asta a durut!"zise Arina."Ma scuzati,nu v-am vazut.Ati patit ceva..eram cu capul in nori..si..."/"Nu e nimic,si eu sunt cu capul in nori azi..Sunt bine"zambindu-i tanarului."Doriti sa stati alaturi de mine si sa... privim cerul?".."Pentru asta am si venit aici."Astfel cei doi au petrecut mult timp privind cerul,oceanul..dar fara sa-si mai adreseze nici o vorba.Doar privirile lor s-au mai intalnit de cateva ori."Scuzati-ma,sunt cam nepoliticoasa...ma numesc Arina Tsubaky."/"Incantat de cunostinta.Ishiro Rikotsu.".."Acum,eu..trebuie sa plec..poate ne mai vedem.La revedere!",zise Arina.Tanarul a privit in urma fetei,pana cand aceasta a disparut in negura noptii.
Noaptea ii se pare tot mai lunga Arinei.Dar..de fapt ea noaptea era cu totul alta fiinta.Cerul era mama ei,iar oceanul era tatal.Ea fiind fiica lor,era noaptea.Noaptea,putea sa-si incerce abilitatile..putea sa cheme spiritele noptii cu care se juca "De-a va-ti ascunselea" aproape pana in zori.Ea de fapt avea doua fete,masti,ziua era o fata cu parul blond,micutza de statura...iar noaptea devenea o fata cu parul negur,lung si..ii apareau aripile de DarkAngel.Totusi,ea nu era o persoana rea..dorea sa cunoasca iubirea,iubea multe lucruri ca si ceilalti oameni;cel mai mult ii placea sa manance sushi,sa se dea in leagane si sa miroasa trandafirii.Arina,era o fata destul de naiva,chiar daca noaptea nu parea a fi asa...in adancul sufletul lui ei mai avea o speranta,luminita ce o va duce sa cunoasca adevarata dragoste.
Se insera,mirosea a alge si scoici,valurile albe,subtiri,se zbateau nehotarate spre tarm...inaintau putin,se retrageau putin..jocul timid si misterios al apei cu nisipul..Soarele.rosu,fierbinte,perfect rotund se cufunda in adancuri,lent.Cerul,usor rosu,usor straveziu,intens albastru,clar..se pregatea de noapte,tacea,iar oceanul linistit si lin,ca o dulce ispita,intins si necuprins primea soarele..il trecea dincolo."Ce culoare o fi avand dragostea?!..E o culoare indefinita,este un amestec de culori..este ca un curcubeu??" astfel de ganduri ii strabateau cateodata mintea Arinei.


astept pareri(critici dar nu prea dure) :P