Outline · [ Standard ] · Linear+ Drumul Catre Pasiune

[yuki91]

Drumul catre pasiune



Prolog

Privea induiosator ,fara pic de licarire in ochii caprui.Cu capul insangerat, intins pe amintirile sclipitoare,privea in sus la Dumnezeu.Ii vedea trupul luminos si pe Doamna ce plangea cu mainile rugatoare.Facea ceva.Avea lacrimi in ochi.De ce oare?
Gerul ii strapungea carnea alba si pura.Ingheta fiecare firicel rosu ce izbucnea de prin venele firave,verzulii.Barbatul tacu fara sa faca absolut nimic,dar privirea lui spunea anume ceva. Oare ce? Se uita la cerul involburat,cenusiu.Vedea in pustiu…….
Albul devenea tot mai inmaculat,fara sclipiri,numai alb.Pt un moment inchise ochii parca vrand sa simta gustul libertatii.In jurul sau se adapostisera mici copilasi cu parul aurit si carliontat,cu pielea neteda,pura si gingasa,cu ochii albastrii ce sclipeu de plina fericire.De unde aveau aceasta cantitate mare de bucurie? Ce stiau ei despre ea? Era blanda,ii induiosa?
Copilasii isi indreptau capul cu tandrete spre barbatul zacut pe gheata usturatoare,si incepura sa-l inspire.In spatelel lor aparura doua aripioare inaltatoare.Era ceva miraculos,spectaculos.Privirea lui se intetosa,totul devenea prea alb.Atat de orbitor.Era constient de faptul ca nu avea sa mai deschida ochii sa-si vada sotia nascandu-I fiica,sa auda din nou sursurul micului parau ce izvora la marginea gradinii din spatele casei atunci cand soarele isi dadea silinta in a straluci tot mai tare pt pamanturile Olandei asa zisa tara a lalelelor insangerate cat si a celor bogate in lumina infinita,sa petreaca noptile cu sotia si sa mai guste pt ultima oare din vinul rosu si acru ce-I infierbanta gatlejul,ce-I alina osteneala primita de la lucrul zilnic de prin gospodarie ,ce-I micsora suferinta ca odata si-odata avea sa-si primeasca inapoi livada cu pomii fructiferi. Acum,in present acestea erau doar amintiri ce dadeau cazuri de speranta,o scanteie ce prevestea fericirea infinita si linistita.Sentimentul acesta crestea pe fiecare secunda in care copilasii il inspirau cu un aer placut.Era pregatit de acest moment,stia ca trebuia sa vina asa ca se lasa purtat de ingeri si se ridica plutind catre Dumnezeu,catre cel Preasfintit si Preiubit.Copilasii netezi isi inaltara aripile triumfatoare in aerul iubirii si purta sufletul barbatului in locuri de nemaivazut.Acum el pleca,se despartise de el insusi.Trupul obosit zacea,inima lui nu mai vibra.Fara inima nu mai avea nici un motiv sa traiasca.Ochii pot privi negrul fara sa tremure.Buzele lui impreuna cu ochii erau vinetii.Amintirile,sperantele si dorintele fulgeratoare erau risipite,viata lui se pierduse.Acum avea sa inceapa una nou nascuta,intr-un loc unde cuvintele ura,tristete,plansete,haos,inselaciune,moarte,blestem nu existau.Avea sa inceapa o noua viata,dar nu cu trupul ci cu sufletul la Tatal nostru.Murise cu o negriciune lenta,dar nu in suferinta ,numai in plina dragoste sufleteasca,dar si omeneasca.
Dupa trei saptamani,cand aflase ca tata murise,mama m-a nascut prematura.Am iesit din pantecele ei calde la doar sapte luni.Ce puteam sti de aceea perioada? Ochii mei erau inclestati,nu puteam sa vad.Urlam si plangeam fara sa ezit.Saraca mama,era singura si suferea.Si acum imi amintesc cand imi spunea ininte de culcare ,,Traiesc de dragul tau scumpa mea copila,ca sa ajungi mare si sanatoasa si sa ai o viata usoara. Nu uita ce-ti spun chiar daca tu esti mica si nu ma intelegi,dar iti voi spune asta in fiecare seara…..In viata trebuie sa ai pt ce sa traiesti,sa ai o tinta si o persoana de nadejde,sa deslusesti sentimente frumoase pt ca nu vei regret chiar daca vei suferi! Viata te va pune la punct cand vei ajunge mare si sa inveti din aceste lucruri.Nu uita,uitarea nu are nici un sens,dar visele le are pe toate!’’.Aceste spuse ma incurajau de fiecare data,dar nu stiam de ce. Ce avea sa-mi pregateasca viata?......
Mama avea dreptate.Imi spunea aceasi fraza ,dar nu in fiecare zi.Avea obieceiul sa mi-o spuna odata pe saptamana de frica pt ca intr-o zi s-ar putea sa-I spun raspicat ,,GATA,Deja e o stiu pe de rost!!!”
Pe cand implinisem cinci anisori,am intrebat-o pentru prima data cu putinele mele cuvinte ,de tata.Oare cum arata? Avea barba ondulata si cretulie cu care sa ma joc si sa trag de ea? Era inalt ca sa-mi pun dorinta ,,Vreau sa ajung mare ca tata!” ? nu stiam nimic din toate acestea de aceea am intrebat-o.Decand m-am nascut imi spusese numai ca a murit,dar nu-mi spusese cum arata si nu stiam de ce.Am obligat-o,am urlat cat eram de mica,iar la un moment dat,spre fericirea mea,a cedat.O ascultam cu mare atentie.Aveam doar cinci anisori ,dar distingeam foarte bine trasaturile corporale cat si caracterul sau educativ.Avea fata mahnita ,ochii umeziti in lacrimi.Parul maroniu si drept ii dadea o forma de un chip curat legandu-se cu albul pur al pielii.Ochii verzi ca doua giuvaere distincte ii sclipeau puternic in varful capului.Corpul ei nu era atat de suplu,dar dupa cum stiam de prin vecini,era de o frumusete rara pana cand tatal meu a disparut.Cu zilele incepea sa-si piarda din acea fericire ingereasca incepand sa se poarte ca un doliu.Doar cand eram eu in preajma ei puteam sa-I zaresc magnificul zambet produs de buzele-I cafenii.
Ma uitam tinta spre chipul ei si ascultam cu mare curiozitate.Tata chiar era inalt aproape de un metru si optzeci si sapte de centimetri.Ochii ii era caprui,de o culoare ca parul mamei.Cat despre barba…..imi spunea ca nu o suporta din motivul ca o va intepa pe mama.Era foarte dragastos cu ea. Era zambaret prin sat si glumet,dar mai avea zile mahnite sau ,,afurisite’’ pt ca nu-si primea inapoi bucata de pamant din capatul satului.Visele lui erau de neinmarginit,dorea sa calatoreasca cu mama in Venetia,orasul deghizarilor.Spunea ca se va face gondolier,isi va cumpara o barca maronie si o va lua sa calatoreasca impreuna in toata lumea.Si ca avea sa ma creasca la Paris,sa stiu cultura ,iar dupa aceea sa merg in Washinton sa studiez,sa fac facultate ca sa imi pot deschide o cariera.
Mama continua sa –mi povesteasca despre tata si despre visele lui.Imi tot repeat faptul ca seman foarte tare cu el numai ca ochii mei nu erau caprui,iar parul meu nu era negru.Aceste parti se asemanau cu cele ale mamei.
,,Daca visele lui ar deveni realitate si tu sa mergi la Paris si in Washinton ,atunci as spune ca el nu a murit’’.Au fost cuvinte mari chiar si pt mine.










Capitoulul 1



Dintr-un mic colt sau mai degraba un capat de o culoare purpurie intunecata,cu jumatate de licariri albe ,puteai sorbi cu placere un rasarit aprins de naturalete.Atat de stralucitor incat era peste puterile ochilor.Atat de magnific cu acele arcuri care parca conturau imaginea unui tablou.Parca traiai viata intr-un pastel artistic .De prin gradina auzeai sunte inaltatoare cerului,venerand soarele cu glasul lor de aur.
Ma dureau pupilele de lumina arzatoare.Cautam prin somn cu mainile,cearceaful sa ma acopar.Broasca argintie de la usa camerei se deschise surprinzator,intr-un mod mediu.Cineva se uita la mine.Nu puteam sa privesc,mi-e lene sa-mi deschid ochii,dar puteam sa simt.Privirea imi patrundea in simtiri,dar nu m-a facut sa –mi deschid ochii obositi si lenesi.
-Eliza,trezeste-te ! e ora doisprezece jumate,iar tu esti inca in patul leneviei!
Era o admiratie pt o fata de saptesprezece ani? Nici eu nu credeam asta,dar totusi chiar practicam aceasta mare exagerare de relaxare.Ma trezisem.Imi spuneam de mii de ori sa nu se mai intample asta,dar corpul nu-mi asculta comenziile mintii.Imi ridicam cu gratie piciorul drept si dezgolit,iar cu celalat facusem la fel,srijinindu-le de podeaua lemnoasa,cautand cu privirea papuceii de casa portocalii.
Decand am implinit zece ani ma stiu intotdeauna atenta la gratie si seriozitate.Eram zodia Capricorn.M-am nascut in mirejele zanei de gheata,de aceea mi se spune ca cei nascuti in ianuarie sunt intotdeauna buni,dar totodata seriosi,foarte ateniti la ceea ce spun si desigur,intotdeauna cu sabia si scutul ridicat pt a-si apara deciziile si parerile.Asa eram eu.Nu credeam ca e un lucru rau sa te caracterizezi de unul singur intr-un mod bun.Altii credeau ca sunt ca in expresia : ,,cu nasul pe sus’’. Ei vorbeau ,dar se laudau singuri cu faptul ca ei aveau sa mearga in toate colturile lumii,iar apoi sa vina inapoi si sa-si continuie ,,conversatia’’.La ce era oare bun sa calatoresti in lume decat sa stai linistit la soba casei tale?.Aveam si eu o dorinta mare,sa fac facultatea in Washinton si sa vin sa-I aduc bani mamei ca sa-si deschida o patiserie in mijlocul satului.Eu doar asteptam incetul cu incetul acel viitor care nu trebuia grabit pt ca el este prevestit din trecut,viitorul este posibil numai datorita trecutului.Fara trecut si viitor,prezentul este ciuntit.Tot timpul este prezent etern si desigur,tot timpul ne apartine.Dupa cum spunea mama,uitarea nu are nici un sens,dar visarea le are pe toate.Astfel prezentul devine bogat.Astfel prezentul devine un intreg.
Nu puteam sa uit aceasta fraza.O repetam in gand de cate ori venea vorba de viitor.O apreciez foarte mult pe Jeanette Winterson pt cartea creata,fiind intitulata sub numele de ,,Pasiunea’’.Expresia asta a fost foarte mareata pentru mine asa ca o voi pastra in continuare pt mine.
Dimineata era minunata in sat.Deschisesem putintel geamul,doar atat incat sa-mi scot parul castaniu cu dorinta de a intalni chipul stralucitor a anotimpului fierbinte,vara.Ma gandeam in continuare.....mai era un singur an si voi merge la Washinton.Era posibil sa merg in aceasta toamna.Desii visul venea tot mai aproape,imi faceam griji pt iubita mama.Ce va face singura cu toata munca ,in aceasta casa cherchelita? Ma gandeam sa-i spun doamnei Marriet sa vina sa o viziteze si sa o ajute

*
* *

Paraul limpede,petala de miozot,curgea foarte dragastos.Il iubeam,dar il invidiam.Isi ducea sirul vietii de ani de zile.Nu avea capat,era etern...Isi formula singur o viata proprie sapand pietre si pamant umed cu puterea refresiva.Priveam,priveam si iar priveam.........destul de linistita.Prea pasiva.Asteptam actiune.Cea care da rost momentelor,care da rost zilei cat si a noptii,care da rost licuricilor de pe bolta si cea care da rost intregului.
Mama aparuse intr-un mod placut,cu doua galeti de metal in mana.Chipul ei era infloritor,prea placut incat sa nu-i raspunzi cu un zambet din instinct.
-Am haine de spalat azi!
Stiam ce avea sa spuna.Era nevoie de apa asa ca porneam la munca cu pasii incordati spre fantana vopsita intr-un auriu inchis.Pe alta parte era mai deschis pt ca cei care vopsisera fantana nu erau chiar niste zugravi priceputi.Aruncam galeata cu grija.Aveam intotdeauna acest obicei pt ca mai am unele scapari de mana.
-Din nou fusta la soare?
Cunosteam vocea.Una prea increzuta de sine.Imi ridicasem privirea de la apa limpede si mi-o indreptasem spre el.Un baiat de optsprezece ani,cu parul carliontat si cu doi-trei pistrui pe un obraz si pe altul.Avea sprancenele ca la mosi.Prea dese,iar ochii ii erau ca la doi vulturi neciopliti.Cum era sa-i dau atentie? Lua orice vorba in gura si o ducea mai departe.Ca-i buna ,ca-i rea.
In privinta fustei avea dreptate.Chiar aveam una pe mine.Era alba cu doua modele mari de floarea-soarelui pe o parte si pe alta.Nu era chiar scurta,la tara nu purtam asa ceva.Daca te vedeau vecinii cu ceva foarte mini,erai o considerata o fata saraca care isi castiga painea facand ,,prostii’’ dupa cum spuneam eu.Nu ca as vrea sa port si eu,dar aceasta gandire mi se parea mult prea medievala.Eram in anul 1989 si inca mai credeau in blestemele din vechile carti.Comentariu mare nu prea dadeam pt ca se intelegea.Satul era sarac.
Baiatul,prea vesel ca intotdeauna,ma privea in continuare.
-Eddy,nu ma intereseaza! Cu asta i-am spus inainte ca el sa-mi raspunda cu ....
-Daca te mariti cu mine te voi duce eu la Paris! Iti voi plati toate scolile!
Da.El era singurul bogat din sat. Prea cu nasul in aer,dar cam ,,prost’’,iar tatal sau un om prea,prea zgarcit.Sa nu mai spun despre mama...... .
-Ti-am spus!
-Ce?
-NU Ma Intereseaza!
Din nou imi venise cu aceea expresie de mare boier pe fata.Prea ,,tantos’’ de sine
-Sunt bogat,cu timpul ai sa-ti dai seama ca ai nevoie de mine?
Eu? Nu-mi dorema bani numai pt placere.In acest fel mi se pareau murdari.Si de ce sa-mi dau seama ..... nu avea nimic special .Acel ceva care sa ma impresioneze.Sa ma faca sa ard.Sa-mi dea fiori de neinteles.
Dar,oare ce era pasiunea pt mine? Nu am simtit asta niciodata,nu am descoperit-o.Nici macar cand eram doar fetiscana mica

[darkbombonik]

numai continuii povestea? :(..nu-mi spune ca ai renuntat...

[yuki91]

nu-ti fa griji darkbombonik :P ....
nu renunt la poveste.Toata chestia
e ca am lasat-o ,,putintel'' balta
pt ca nu mi s-a scris la ea ....si
aveam nevoie de opinii :D


now.......comes the next chapter :) (unul mai scurt)




Capitolul 2

Priveam dupa o zi lunga si prea lnistita,priveam din camera de-abia racorita de vantul rece intunecat,dar totodata caldut.Vantul drag al verii bogate.Priveam cu ochii mei verzulii,marindu-i si miscandu-i neincetat din orbite.Ii alungam dintr-un colt in altul.Ba acolo, ba dincolo,unde gaseau ceva care sa-i tina nemiscati de pe tinta.Ma gandeam sa merg putin afara,in gradina intunecata si dupa o gandire de un minutel,imi luasem singura esearfa de un albastru al cerului senin pe care o aveam.Nu era incarcata cu felurite flori sau modele care sa exprime norii de pe bolta oceanica.Puteam fi multumita cu doar o culoare simpla pentru ca imi dadea o impresie de un lucru mai elegant,nu prea strident si destul de finut.
Cu rochia alba de noapte se potrivea destul de bine.Eram constienta de faptul ca nu aveam sa merg in public si sa-mi arat putinele haine din garderoba,dar eu chiar ma simteam asa.Vi-am spus doar,imi placea sa fiu atenta.
Faceam pasi marunti incat sa nu o trezesc pe mama care dormea deja cu gandul la Dumnezeu si Maica Sfanta cat si lui Iisus.Inainte culcare obisnuia sa citeasca din Biblie.Considera acest mod unul de relaxare dupa o zi lunga,dar si un bun respect fata de credinta.
Deschideam usurel usa,cu mana pe broscuta argintie,lasand-o usor in jos si apoi prea rapid in sus.Dintr-o data un miros de lalele imi izbise simturile nazale.Unele prea luminate,altele prea inflacarate.Din nou priveam.Eram atenta la aceea stea prea frumoasa.Acea stea ce-mi invaluia ochii in ntr-o sclipire slaba, combinata cu nuante foarte slabe de un albastru inchis si deschis.Era asa-zisa Stea A Rasaritului caruia i se mai spunea Venus,Istar si Astarte.Consideram acea stea o zeita.De fapt chiar era.Se numea Venus.Ea isi avea locul ei pe cerul infinit al noptii viclene.Singura ce lumina bezna nedefinita era luna,mama noptii.
Iubeam bezna la fel ca ziua.E cum nimeni alta nu e.Are propria sa originalitate.E moale la atingere si-i simti greutatea in palme.Daca-ti deschizi gura,se afunda inauntru si-o simti cum alcatuieste o minge inchisa in pantecele tale.Poti jongla cu ea,te poti feri de ea,poti inota in ea,poti trece usor prin ea,ca o fantoma pierduta.O poti deschide ca pe o usa in mijlocul amaraciunii,dar nu poti sa sti ce se afla dupa ea pentru ca atunci,intri in regatul reginei Noaptea,iar primejdiile pot aparea.De asta nu se putea sti pentru ca bezna are secretele ei pe care lumea nu le va putea descoperi niciodata in viata.
Vantul batu usor,dar indeajuns sa-mi strapunga gandurile adancite.Ma uitam prin imprejurari.Simteam aerul ca pe o persoana.Doaream sa-i vad regatul.Doream sa stiu cine era regina si de unde avea puterea de a da libertate.Era usor,prea usor,precum un inger de nevazut,dar simtit de lumea intrega.Atat de liber incat te visai plutind imprejurul lui,incat sa-ti prevezi viitorul dinainte si sa-l poti schimba in bine de-ar fi rau.Presupun ca asa vedeam eu vantul.Eram matura ,dar nu incetam sa cred si sa-mi imaginez lucruri fantastice.Iti aduceau din nou copilaria la suflet.Amintirile luminate parca nu vor sa-si deschida lanturile din fier si butuc.Doresc inchisoarea pentru viata.Copilaria e viata unui om care inca mai zambeste si crede in nadejde.De aceea trebuie sa o iubesti pentru ca mama imi spunea ,,Nu lasa speranta si copilaria in urma pentru ca daca ele nu ar fi existat atunci oamenii nu ar mai fi!’’
Din nou batu vantul,dar foarte usor si la fel de placut la atingere.Ma cuprinsesera mici fiori pe langa pielea-mi alba,de sus pana-n picioare. Pentru inceput nu-i dadusem importanta,dar cand se intamplase a doua oara,simteam cum pielea mea captura frigul,lasand deoparte cel calduros.Cu toate astea ma gandisem sa ma strecor inapoi in casa,in camera si apoi in patul moale de unde puteam sa zaresc in continuare Regatul Noptii.Cu miscari usoare,deschisesem usa casei si incercam sa patrund usor in camera.Imi dadusem papucii rosii din plastic ,jos.La urma,imi intinsesem putin mana spre pat ca apoi sa-mi pot adaposti tot trupul in el,iar parul castaniu il asezasem inspre perete alb deoarece patul era lipit de el.Ochii verzui mi se lasau tot mai greu,acoperind orbitele lor.Cu ganduri mari in minte ,incercam sa gandesc doar fenomene pozitive.Vroiam sa merg la oras.Sa descopar rafinementul,lumea aglomerata si cea moderna si o slujba pe care sa o mentin intr-un echilibru bun,dar si una care sa-mi deschida o cariera frumoasa.

[darkbombonik]

destul de misto :P mie imi place... continui? <_<

[yuki91]

Yep...continui .....Scuze pt MAREA INTARZIERE ,dar imi e praf hard-ul de la calc........Nici acum nu scriu de la calcul. meu <_< ... Si cand ma gandesc la documentele mele,muzica si pozele :( trebuie sa le recuperez pe toate :unsure: :(


so......anyway...here I come :P






Capitoulul 3

[Ring,Ring]..........[Ring,Ring].
Poate ca va intrebati ce era si de unde aveam noi asa ceva.
[Ring,Ring]...........[Ring,Ring].
Desigur,era telefonul.Unul mai vechi pe vremea noastra.Il primisesem de la matusa mea din Paris.O ruda din partea tatei care a fugit pentru a nu fi inchisa din cauza faptului ca a dat foc barului din sat.Stiam ca era beata pe atunci.Cu toate astea,era o persoana destul de calma din cate stiam sau din cate imi spunea mama.Tot ea isi dadea seama de zilele rau prevestite,atunci cand statea la marginea strazilor din sat,cu o sticla de vodca in mana stanga,iar in cealalta cuprindea o sticla de lichior.Se clatina de colo-ncolo si incerca sa scoata doua,trei cuvinte pe gura ce mirosea a acool,incercand sa atraga atentia satenilor,iar apoi lesina la marginea santului,moarta de bautura.Eh,presupun ca aveam rude cu vieti mai palpitante.Totusi,imi doream sa o cunosc nu numai caracteristic ci si fizic.
Mama vorbea la telefon fiind foarte prinsa in subiect.Ma gandeam oare de ce.
La urma urmei,dupa cate minute lungi,mama inchise receptorul negru.Se uita la mine.Se ridica de pe scaunul de stejar batran si se apropie usor de mine.Ochii ei sclipeu in varful fruntii albicioase.Era fericita,era surprinsa? . Cu toate astea....era putin misterioasa..
-Eliza!
-Da?
-A sunat matusa ta din Franta? A spus ca va veni pentru o scurta vizita in satul nostru....
-Sa se-mbete sau s-o faca pe frantuzoaica?
-Eliza! Matusa ta schimbat de cand a plecat! Nu o caracteriza fara sa o cunosti!
Ce-i drept e drept.Nu o cunosteam si cu toate astea presupuneam ca ramasese aceeasi matusa.
Mama se uita din nou la mine.Cu aceeasi sclipire in ochii ei verzi, incerca sa readuca din nou subiectul principal..
-Cu toate ca nu as vrea sa se intample asta,ma gandeam ca aceasta ocazie ar fi mare pentru tine!
Am fost putin surprinsa de tonul ei,dar si de caracter.Eram confuza.Pe o parte era fericita,iar pe alta destul de trista.
-Matusa mi-a spus ca are de gand ca la plecarea ei de aici,sa te duca in Franta ,la Paris! I-am spus de dorinta ta acum patru luni,la telefon si imi spusese ca se va gandi la un lucru! Pana la urma a decis! Probabil vei face studiile in alta tara si vei avea un trai mai bun.
Eram bucuroasa,dar vocea mamei ma intrista.Stiam ca acel gand al ei,era faptul ca avea sa fie total singura.Imi macina inima cand o vedeam,mai ales lacrimile amare ce-i scapara fara vointa propie.Imi iubeam mama.Ma obisnuisem prea mult cu ea.Daca acum era rau pentru mine, atunci imi era teama chiar si de plecarea mea. Odata mi s-a spus ,,Fi puternica’’ .Cred ca urma sa inteleg ce inseamna sa fi puternic pentru prima data in viata.
,,Tu esti aici,dar acolo sus este o parte care-ti lipseste! Dute si atinge-o! Astfel vei deveni dorinta proprie’’

Dorinta-mi era mare,dar durerea la fel.Parca eram intre doua abisuri intunecate.Una in stanga si una in dreapta.Fiecare avea un drum de viata pe care eu trebuia sa-l aleg.Doream sa fac ceva.Ceva de unde sa scap de simtirea asta.Ochii mei se plimbau sacadat in anumite colturi ale casutei cherchelita ,dar se oprisera brusc spre masa de lemn invechit.Masa din bucatarie.
-Matusa va sosi azi?
-Da,la apusul soarelui e posibil sa fie aici sau poate putin mai tarziu!
-Si mancarea? O vom face acum?
-Eu carpesc hainele! Mai am patru de spalat!
-Raman eu cu ea atunci!
Mama nu m-am intrebat ce fel de mancare voi face.Ramasese cu gandul asupra faptului ca ca stiu sa gatesc destul de bine de la treisprezice ani.Pe atunci era doar norocul incepatorului.Luasem din mica noastra camara prafuita,din coltul bucatariei: varza rosei,ceapa,prazi,morcovi si napi.Le curatasem,iar apoi le taiasem felii cu muchia cutitului.Resturile fusesera aruncate intr-un cos de paiete.La urma urmei erau azvarlite unde se putea mai bine.Tocam legumele linistita,la marginea mesei gaurita in toate cele patru colturi.Cu cateva linii trase in sus , in jos,in stanga si in dreapta ,care sa formeze o stea,puteai descoperi o Pentagrama reusita.Totusi,asta era parerea mea.In timp ce apa fierbea,facea bulbuci la marginea oalei,desprinsesem muchia cutitului de pe legume si le aruncasem in apa fiarta.

*
* *
Mama sosise de afara.Toata era uda pe sortul de casa,iar pielea rosie a degetelor era cretulie.Se uita putin intrebator la mine,iar eu la fel,dar nu ce aceeasi expresie la fata.Privirea ei parca ma intreba ,,Ai terminat?’’. Ii aratasem cu mana dreapta spre masa unde se afla supa de legume.Se multumise cu o simpla aratatura si se indrepta spre patul camerei sale.Nu avea intentia sa se schimbe atat de devreme.Intotdeauna isi cauta altceva de lucru.Deschisesem usa casei pentru a pasi catusi pe iarba proaspata,imbalsamata in natura divina.Ma oprisem in mijlocul curtii, cu chipul indreptat spre cerul care-ti dadea impresia unei flori nuantata intr-un porticaliu aprins.Intelegeam aceasta graba a mamei.Apusul batea deja din pragul usii.Ma gandeam sa ma pregatesc.Doream sa-i arat matusii ca am laturi destule de fine si elegante,pline de sperante si bogate in sursurul unui parau limpede in care iti puteai oglindi frumusetea oarecare.
Cu mainile prin saracul meu dulap,cautam rochia primita de la doamna Marriete.Era o persoana destul de daruitoare.Fiica ei era plecata in Rusia asa ca imi dadea mie hainele ce le primea de la anumite rude.Odata,de ziua mea,imi daruise o rochie rosie.Era dreapta in solduri si putin,putin cretulie pe la genunchi,unde se termina.Odata cu ea primisem si o palarie aurie ce avea in jurul ei o funda alba,mare.Asa era moda in zilele noastre.Desii nu stiam multe,aflam asta de la copii vecinilor.Dupa cum am spus,satul era sarac,dar barfele zburau ca vantul.
Deja imbracata,m-am asezat pe scaun in fata onglinzii care o aveam de la mama. Rama era din lemn si patrata.Era o oglinda simpla si ma multumeam cu ea.
Imi priveam reflectia si ma caracterizam.Deci....... aveam saptesprezece ani,o fata cu ochii verzi si cu un par castaniu,lung pana la solduri.Eram destul de inalta,aveam aproximativ un metru si saptezeci si patru inaltime.Tenul imi era putin inchis,iar buzele trandafirii.Imi priveam mainile.Aveam degetele lungi,poate pentru ca imi placea sa scriu.Prin asta,cred ca am facut un simplu rezumat nu prea dezvoltat,al fizicului meu.
Imi situasem parul pe umarul stang,lasand ca piaptanul,cu ajutorul mainilor,sa-mi curga prin firele groase si ondulate.Mai gaseam cate un ghem de incalcitura pe ici-colo,dar cu putina incapatanare rezolvam treaba.Il impletisem intr-o coada si il lasasem sa se prelinga pe celalalt umar,dreptul.

[Miroku]

my god...cat timp liber aveti ..... :huh: :o

[darkbombonik]

destul de interesant subiectul..bv tie.Se vede ca ai imaginatie,sper sa nu ti-o pierzi pe parcursul anilor :P Succes in continuare :D

[mistic_angel]

Acuma ti-am terminat de citit povestea. Super tare.
Ai o imaginatie foarte bogata si asta imi place foarte mult.
Ai descriere..care este superba...naratiunea nici ea nu lipseste ..chiar daca este putina...la fel ca si dialogul...
Ai mici greseli de tastatura, dar se pot trece cu vederea..
Astept continuarea.
Bafta si succes in continuare..
Sper sa iti iei alt hard si sa scrii de acum incolo la calculatorul tau.... :)
Succes in continuare.
JA NE

[yuki91]

eh....ms ms :lol: :P :) .....
Mistic_angel .....cam greu o sa se intample sa-mi fac calcu. ca de fapt nici hardu nu mai pot sa-l schim ....asa ca ...La second hand cu el :lol: .....trebuie sa-mi i-au altul noi ......

so....next chapter :)






Capitolul 4

Mama tocmai plecase pentru a o intampina pe matusa Jane.Nu arata nu stiu cum.Purta pantofiorii de lemn pe care i i-am imprumutat eu.La picior avea cam aceeasi marime cu a mea.Isi luase costumul mov cu buline albe pe care il purta in zilele de duminică.Pe langa asta,purta o boneta pe cap,dar nu in felul in care o purta majoritatea femeilor care legau colturile sub barbie sau la ceafa.Mama prefera una care se indoia intr-un bor larg in jurul fetei,acoperind in intregime parul si ale carei colturi atarnau de o parte si de alta a chipului.
Eu ,asteptam pe scaunul din bucatarie,cu supa de legume pregatita si cu matura langa mine.Chiar nu stiam de ce.Ma tinusem de curatenie doua zile si nu din cauza sosirii matusii ci pentru ca mama imi spunea : ,,Intotdeauna trebuie sa fie curat in casa! Nu stim cand ne bate la usa pe neasteptate musafirii!’’.La urma urmei am inceput sa ,,indragesc’’ matura,cat se putea de bine.
Dupa cateva minute bune,in timp ce dadeam cu carpa uda pe masa,deodata auzisem voci la usa de la intrare in casa-glasul mamei si glasul unei femei ce stralucea asemenea unei lame lustruite.Vocea ei imi sugera covoare bogate,carti,perle si blana.Bucata de lemn vopsit,considerata usa,se deschisese brusc.In privire aveam doar imaginea unei femei elegante,fina,cu perle albe ce se insiruiau mici in spate,medii pe laterale si mari in fata,iarl la ureche purta doi cercei aurii ce se complectau cu un diamant mic in mijloc.Parul ei era negru ca negura,ca abanosul si era prins intr-un coc cu putin mai in sus de ceafa in asa fel incat sa fie vizibil si in partea din fata.Pe langa bijuteriile din urechi,puteai zari doua suvite de par,carliontate.Ochii erau de un cenusiu translucid si erau tiviti in gene dese si foarte negre ceea ce imi atragea atentia destul de mult.Pe corpul se odihnea o rochie aurie,mulata, dreapta si foarte simpla.Picioarele-i erau imbracate intr-o pereche de panofi ce aveau aceeasi culoare cu rochia,iar la varf erau ascutiti precum un cioc drept de vrabie.
-Jane,ea este Eliza,fiica mea!
-Dumnezeule! Bonjur,draga mea! Si cu asta imi sari in brate.
Chipul ei stralucea de zambete.Pana la urma nu credeam ca matusa e o fire atat de ...................simpatica.
-Am auzit ca ai saptesprezece ani! Dupa cum te vad,nu prea pari o fata de la sat!

Hmmmmm................ poate ca totusi era adevarat.De mica obisnuiam sa cred ca sunt o fata de la oras,dar asta nu insemna ca detestam locul unde ma nascusem sau persoanele din el. Pur si simplu consideram ca e un vis devenit in realitate.

Mama o asezase pe Jane la masa.Ca sa va spun,am pus un pahar de vodca in mijlocul mesei.Ma gandeam sa vad daca totusi era aceeasi matusa de mai demult.Ma pusesem si eu la masa,iar din cand in cand priveam cu coada ochiului sa vad daca o ,,ispiteste’’ paharul.
Prima data nu daduse nici un semn.A doua oara la fel si nici a treia oara.M-am dat batuta asa ca incercam sa ma fac auzita prin cele doua doamne. Fiind destul de curioasa,am intrebat-o pe matusa cum ajunsese aici la noi.
-Am luat avionul direct Franta-Olanda,din aeroportul din capitala! Stii tu....A Frantei! lua putin aer in piept si se gandise.Apoi ,dupa 3 sau 4 ore,am ajuns in Amsterdam si de acolo am veni cu o masina inchiriata.Am lasat-o la capatul satului! si zambi
Dar stai asa,La Capatul Satului? intelegeam ca matusa nu mai sta la tara,dar totusi.....nu si-a dat seama ca pe acolo intra oamenii cu caii,caprele si vacile? Maine isi va gasi masina mototolita si de ce nu venise cu ea pana acasa?.Atunci mama intervenise...
-Jane,nu trebuia sa-ti pui masina acolo! nu e un loc destul de potrivit!Apoi,de ce nu ai venit cu ea in fata casei?
-Animalele intra pe acolo! am intervenit eu
-Si e posibil ca oamenii sa ti-o ,,arunce’’ de acolo pentru ca e o blocare de drum chiar daca e parcata la margine! spuse mama putin stresata
Matusa ramase muta....
-Masina mea?? crezi ca-i las sa o atinga? si-si lua poseta ei de dama si pleca in graba dupa autovehicul.Ma duc sa o aduc ,,nevatamata’’!
Mama se uita la paharul cu vodca.Nu-si amintise sa-l fi pus acolo,dar intinse mana si-l daduse peste gat de parca ar fi in disperare.Se vedea pe chipul ei ca era destul satula pe moment,apoi sa uit la mine.
-Ai grija de casa pana vin! ma duca sa o scot pe matus’-ta din probleme!Vezi cum e .......prea de la oras.Deja a uitat si viata de aici! si pleca la fel ca Jane.
Eh! ramasesem singura si fara paharul de vodca.Ma gandeam sa mai pun unul,dar nu cred ca avea rost.Il voiam pentru matusa,dar dupa cum reactionase mama,nu doream sa nu-si stie de cap in seara asta.

[mistic_angel]

Atat??? Continuarea cand o vei pune?
Mie imi place povestea si ti-o citesc de fiecare data cand postezi un nou capitol.
Astept continuarea.
Bafta si succes in continuare. :)

[yuki91]

mistic_Angel ..ma bucur ca-ti place povestea tnx :P
Sorry ,...pt marea mea intarziere :( ......acum revin cu un nou
capitol ...nu prea lung <_< :(


Capitolul 5


Se facuse deja noapte.Astrii sclipeau pe un cer curat,prea frumos imbracat intr-un voal de un blomaren inchis ce era complectat cu cateva luminite pe fiecare colt,mijloc sau margini.


-Eliza,sa nu-mi spui ,,matusa'' sau ,,tusa''! Ma simt imbatranita asa.Daca vrei,spune-mi Jane! spuse matusa in timp ce scosese o pipa subtire din gentuta.O aprinsese cu un mic chibrit pe care il oferise mama.Dupa cateva trageri de aer alb combinat cu gri,camera fusese inundata de un miros de fum nu prea bine voitor.Ma ridicasem de pe scaun,iar atunci mama isi indreptase privirea-i intrebatoare.
-Unde pleci?
-Ma retrag in camera pentru putina.....................sanatate! iar apoi m-am indreptat spre odaia mea.Fumul acela era ,,strigator la cer'' pentru mine.Ma luau tusele de-a randul din cauza acelei pipe.
Inchisesem usa,iar apoi ma spijinisem cu spatele pe ea.Ma bucuram de un aer placut al noptii.Geamul fusese deschis in camera.Imi dadea senzatia unor brate primitoare ce ma asteptau PE MINE sa le cad in vraja.Doream sa fiu involburata de acel moment,dar in spate am auzit o conversatie ce-mi atragea atentia.Am intredeschis usa si am privit cu ochiul drept spre cele doua femei ce stateau la masa din bucatarie.
-Doresti sa o duci cu tine intradevar?
-Pe cine? Aa,da! exclama Jane.Va fi nevoita sa se poarte ca o doamna in devenire de acum in colo!
-Da! Sper sa ajunga la drumul care si-l doreste!
-Cumnat-o,Parisul eate finetea in persoana! si trase din nou un fum scurt din pipa care se nimicise.
Nu auzisem pentru prima data de aceasta plecare.Doream sa merg acolo.Doream sa muncesc.Doream un tel anume.La urma urmei,nici nu m-am gandit ce facultate voi face.


-Eliza,te-ai culcat? striga mama.
-Nu! am tresarit eu
-Jane doarme cu tine in noaptea asta!
In acel moment auzisem acei pasi de dama asemanatori cu cei de dupa-amiaza,venind spre camera mea.



O noapte,un fir de intuneric.Am petrecut-o cu matusa Jane.Ii priveam stilul de adormit din cand in cand.Avea un somn dezordonat.O mana se odihnea pe fruntea ce avea mici crapaturi de riduri,in timp ce cealalta se intindea intr-o forma ascutita pe podea.Picioarele ii erau largite pe dinafara patura avand aceeasi forma cu mana dintr-o linie franta.Eh! pur si simplu acesta era somnul ei.

A doua zi se anuntase pregatirile pentru plecare sau ,,expediere'' dupa cum spunea Jane.Matusa era implinita in fericire,dar eu aproape ca izbucneam in plans.Nu-mi venea sa cred ca asta ar fi ultima data cand aveam sa vad rasaritul soarelui ce ma uimea prea tare de fiecare data cand il priveam.Nu aveam sa mai pasesc pe iarba proaspata de-acasa.Unde vor fi vantul de noapte ce-mi dadea fiori si stelele ce-mi facea fata sa lumineze? Dar mai ales,unde va fi mama?]
Imi pregateam mica valiza care mi-o imprumutase matusa.Cuprindea hainele purtate din ziua in care a sosit Jane,esarfa ce o comparam cu albastrul boltii,rochia alba de noapte si cea cu modele de floarea-soarelui.Am adaugat si caseta ce cuprindea piaptanul,elasticurile pentru par si doi cercei de aur,micuti si rotunzi pe care ii aveam din ziua botezului.
La urma,trebuia sa-mi pun o imbracaminte.Nu am pomenit de asta,dar matusa mi-a adus un costum movaliu in stil parizian.
Ma pusesem in fata oglinzii.Imi priveam chipul si inchisesem ochii.Chiar paream intre doua abisuri.Trebuia sa aleg un drum spre viata si acela ar fi Paris,dar casa era casa pana la urma.


Usa camerei de deschisese usor.
-Te asteapta!inspira putin aer pentru moment.Valiza matusii e gata.Te asteapta afara!
Am intors privirea spre ea.
-Esti sigura?adica...............vei ramane singura,apoi casa o sa fie o mare povara pentru tine.Nu ai sa mai faci macar doi,trei bani pe zi atat de repede.Te va cuprinde durerea de atatea galeti de apa!
-Eliza..
-Imi va fi dor de casa! cu aceste spuse imi aparura doua lacrimi pe obraju-mi rosu.Le simtisem gustul cand se prelinsesera pe buzele-mi crapate.Erau doua picaturi transparente,sarate.
-Eliza......ma descurc! si mama zambi.Am fost crescuta langa munca asta.Crezi ca imi va fi greu?din nou zambi.Iar tu,ce faci? Esti domnisoara! Ai viata inainte,ai o ocazie mare! Ai visat la aceasta posibilitate,iar acum renunti?
Pentru un moment ma facuse sa o privesc cu un chip inocent,unul de copil.Nu imi placea sa renunt,dar nici la mama nu puteam.Ma atasasem destul de mult de ea.
-Hai,gata! Dute si priveste in fata nu inapoi!
-Dar......
-Nu te primesc in casa daca nu pleci! La mine nu calci fara diploma de facultate!
M-a facut sa chicotesc putin.
-Hai fuguta! Nu rade.Cineva de asteapta afara!
Nu-mi venea sa cred.Ma convinsese atat de usor.



Trecuse totul atat de repede.Totul de transforma intr-un jurnal.Era ziua pe care nu aveam sa o uit.Treizeci si unu august,anul 1989.Data in care am plecat de acasa.

O imbratisasem pe mama.Matusa facuse la fel.
-Nu uita sa-mi aduci ce ti-am spus!
-Promit!
Jane,nerabdatoare,intrase in mica noastra conversatie.
-Gata,gata! Iti va aduce acel ceva,dar timpul trece!

Soarele era deja pe mijlocul boltii albastrii.Ultimul soare.
Iarba mirosea deja a fan.Ultima iarba.
Paraul cu valuri reci ma astepta,dar eu nu veneam.
Pentru mine era ca un ......... ,,Adio''

[darkbombonik]

destul de interesante capitolele astea...abia acum am putut posta (si citi) pentru ca abia mi-a revenit netul :( :D oricum tare povestea...felicitari!!