Outline · [ Standard ] · Linear+ Shikon No Tama - O Fantezie Proprie

[Angel-Asakura]

Sunt fana Inuyasha declarata si de aceea am urmarit cu mare atentie serialul acesta. Am observat ca in serialul Inuyasha Shikon no Tama este doar Giuvaerul celor Patru Suflete, ce avea menirea de a aduce tristete si nenorocire oricarei persoane care intra in contact cu el. Era un giuvaer foarte dorit si cautat. Mie mi-a trecut prin minte sa fac o noua viziune a Shikon-ului. Nu stiu cat de bine ma pricep la scris, dar iata incercarea mea umila :

Locul unde începe totul ...

Universul ... o imensitate ... un ocean necuprins în care domneşte întunericul ... Când noi, pământenii, ne uităm în sus, vedem cerul ... El pare un imens capac albastru, pus – parcă – să străjuiască prin protecţie, Pământul ... a treia planetă de la Soare ... Pe cer se plimbă de la est la vest, maiestuosul Soare, ce dă căldură şi lumină tuturor; alteori, nori albi ca nişte pufuri delicate închipuind diverse forme apar din senin asemenea unor pete; în alte dăţi se adună de-a valma nori negrii furioşi şi fulgere, asemenea unor cicatrici luminoase, încep să-l brăzdeze ... Acesta este cerul, văzut de pe Pământ : un ocean de albastru în toate nuanţele posibile ...
De te duci în spaţiu, situaţia se schimbă radical. Privit dintr-o staţie spaţială, cerul nu mai este altceva decât un imens val de catifea neagră. La o privire mai atentă, însă, catifeaua neagră începe să-şi dezvăluie, încetul cu încetul, comorile : minunate broderii de praf de stele, de planete, de stele de diverse forme şi dimensiuni, toate formând un ansamblu bine închegat, menit să fascineze pe oricine ar privi delicatul tablou.
Undeva departe în acest vast Univers exista o mică planetă, pe care nimeni n-o găsise vreodată, n-o descoperise şi n-o numise. Doar şoaptele neînţelese ale Universului vorbeau că acolo ar fi sălăşuit Puternicul Stăpân al Timpului ... Pe acea planetă exista un singur uscat şi o singură apă. O Pangeea uriaşă ocupa suficient spaţiu cât pentru 4 continente. Acel vast uscat era împărţit, la rândul lui, în 4 ţinuturi...
În primul ţinut nu vedeai decât cărbuni încinşi, arzând continuu; munţi vulcanici erupând mai tot timpul erau o reală ameninţare pentru orice creatură vie; fâşii de lavă se răspândeau încotro vedeai cu ochii, unele erau în mişcare, altele împietriseră locului; petice imense de deşert dădeau singura pată palidă de culoare. Totul acolo părea stăpânit de elementul Foc, focul cu dogoarea lui arzătoare; focul care aduce distrugere, lacrimi, cenuşă; focul care aduce atâtea beneficii ... Acolo era Vestul, un ţinut al serii, al cursei descendente a soarelui către casa în care va dispărea, o zonă a nonmanifestărilor, locaş ideal al Melancoliei. Aceea era casa Toamnei, o zână cu părul ruginiu, cu rochie colorată în verde, galben, maro, roşu ... Ea aducea minunata paletă de culori specifică anotimpului ei, dar şi feluritele roade bogate ...
În cel de-al doilea ţinut vedeai formaţiuni stâncoase închipuind forme alegorice, cascade, râuri, păduri ... Era un ţinut al Pământului, element care ne dă roade atât de felurite şi gustoase, element ce nu va putea fi niciodată, pe deplin controlat de om ... Acolo era Sudul, un ţinut al pisajelor diverse, al soarelui de amiază, sediu al Bunei-Dispoziţii, al Voioşiei ... Aceea era casa anotimpului Vara, o zână cu părul bălai ca soarele şi-o rochie plină de broderii minunate ...
În al treilea ţinut nu vedeai decât jeturi de aer, ridicat în tornade ce chiuiau ca la ele acasă; curenţi de aer cald se ciocneau violent cu cei de aer rece, dând peisajului un aspect auster ... Însă, de te uitai mai atent, o minunată paletă de culori te ademenea, căci, parcă verdele sub orice nuanţe şi aspecte îşi revendicase locul acela ... Acolo era Estul, un ţinut al naşterii ori renaşterii, al soarelui, al Aerului îmbălsămat, locul unde domneau Bucuria, Exaltarea ... Aceea era casa Primăverii, o zână printre zâne, cu părul de culori feerice, cu rochii colorate în cele mai diverse şi plăcute nuanţe ...
În ultimul ţinut nu vedeai decât Apa sub toate aspectele ei. Totul acolo era acoerit de o uriaşă calotă glaciară, ce se extindea, se contracta şi pulsa continuu în ritmul lent, însă violent, al unei inimi vulcanice ... Peste tot nu vedeai decât zăpadă, ţurţuri uriaşi, ape ce formau imense cascade îngheţate, cu suprafeţe vălurite, ca şi cum apa ar fi încremenit pe loc sau s-ar fi pietrificat în curgerea ei ... Acolo era Nordul, ţinut al celor două planuri infernale, neantul din care venim şi-n care ne ducem după moarte, locul de unde vin frigul, noaptea, Nimicul.. Aceea era casa anotimpului Iarna, Crăiasă a Zăpezilor, cu lumea ei pustie şi rece, acoperită de zăpadă, loc în care domneau frigul şi vânturile puternice ... Iarna era o zână cu păr alb şi rochii la fel şi se simţea minunat în lumea ei împietrită, unde doar Aurora Boreală lumina cerul noaptea, unde se aciuiase Tristeţea ...
Astfel era împărţită marea Pangee .. Fiecare punct cardinal îşi adjudecase locul, fiecare element se simţea la el acasă în ţinutul lui, fiecare anotimp avea casa lui şi fiecare stare emoţională îşi făcea simţită prezenţa acolo unde-i era casa ... Totul eran Armonie, Echilibru... Dar, curând, avea să se schimbe totul ...

Deocamdata, doar atat, caci astept cu mare interes multe pareri ale voastre inainte de a mai posta inca o parte. Cu bine ! :)

[shinigami]

Vrei sa stii pareri? Ok, de obicei nu comentez la sectiunea fanfiction (Mi s-a spus ca si o critica e mai buna decat nimic. Sa vedem.) Heck, de obicei nici nu citesc, dar la ora asta tarzie nu aveam altceva mai bun de facut.

Stii care e parerea mea?
Ce ai scris tu imi suna teribil de asemanator cu stilul sa zicem "New Age". Parerea mea. Daca ma insel, disregard my comment. Daca nu, nu e nevoie sa caut link pentru comparatie, nu? ;)

[Angel-Asakura]

Multumesc tuturor celor care "indraznesc" sa comenteze ceea ce scriu eu sau macar sa citeasca !!! Desigur, astept mult mai multe pareri, dar si una singura e mai buna decat niciuna !!! Iata urmatoarea parte din poveste :

Cum s-a creat Shikon -ul ....

Între cele patru anotimpuri totul părea să fie echilibrat, dar zânele erau patru surori, una mai frumoasă şi mai aprigă decât cealaltă şi în curând începu lupta pentru supremaţie între ele, căci fiecare-şi dorea ca ea să fie Regina Anotimpurilor ...
Vara-şi etala soarele ce-i era logodnic şi toate fructele se pârguiau; Toamna se juca cu culorile şi crea peisaje de neuitat; Primăvara avea o voce dulce ca a unui înger şi când vorbea, copacii înmugureau şi se umpleau de flori ... Numai Iarna avea un fel de a fi arţăgos, mereu arătându-şi doar puterea şi forţa : viscole şi îngheţuri, zăpezi înalte, friguri mereu mai puternice ...
Dar, marea Pangee avea un loc mirific, unde se întâlnea ceva ... Dacă trăgeai o linie de la est la vest şi una de la sud la nord, obţineai un mare plus (+), iar unde cele două linii se întâlneau dând o tangentă, se afla Turnul Echilibrului ... Turnul nu era o construcţie ieşită din comun, nici prin arhitectură, nici prin design, nici prin volum, ci doar prin faptul că acolo locuia Puternicul Stăpân al Timpului ... El veghea ca totul să fie bine proporţionat şi la locul lui, nimic să nu încalce regula Marii Balanţe ...
Văzând Stăpânul Timpului că cele patru anotimpuri-surori începuseră să se certe pentru supremaţie, le chemă la dânsul şi le aduse în faţa lor o mare oglindă spunându-le :
─ Dragele mele, această mare oglindă este o străveche Oglindă a Adevărului şi vă arată adevărul despre firea voastră. Aşezaţi-vă, pe rând, în faţa ei şi ea vă va reflecta lumea voastră, aşa cum este ea. Pe care dintre voi patru o va plăcea cel mai mult oglinda, aceea va fi Regina Anotimpurilor ...
Cele 4 surori au ascultat de sfatul Stăpânului Timpului şi au început să se aşeze, pe rând, în faţa oglinzii ... Prima s-a aşezat Primăvara şi oglinda a reflectat însăşi esenţa anotimpului ei : verdeaţă, bucurie, renaştere. A urmat Vara şi ei i s-a arătat o lume plină de verdeaţă nesfârşită, dogoarea soarelui ... A urmat rândul Toamnei şi ei i s-a arătat minunata paletă coloristică, feluritele roade pe care le aducea. Când Iarna s-a aşezat şi ea, lumea ei reflectată era una pustie, rece, acoperită de zăpadă ... doar viscol, îngheţ, atmosferă încremenită ...
Când Iarna şi-a văzut lumea reflectată, s-a înfuriat şi a vrut să ia oglinda spre a o duce acolo unde nu mai avea nimic de reflectat, dar când a pus mâna pe ea, oglinda a început să se zgâţâie şi să se cutremure, de parcă binele şi răul s-ar fi luptat pentru supremaţie şi oglinda s-a spart. Toate cele patru surori au făcut un şoc, dar Iarna a început să plângă, părându-i rău pentru ceea ce făcuse. Lacrimi de cleştar curgeau din ochii ei încheţaţi şi cu cât picau pe jos, cu atât cioburile se adunau una lângă alta, strângându-se la un loc ... I-a venit Vara în ajutor care, cu dogoarea ei, a dat formă rotundă cioburilor cristalizate de lacrimile Iernii ... A sărit şi Primăvara, suflând pe deasupra un vânt recişor şi aromat, iar Toamna a colorat globul maestuos. Când şi-au terminat treaba, i-au dat obiectul rezultat Stăpânului Timpului. Acesta, l-a luat în mână şi l-a privit îndelung : era o sferă perfectă, dar care nu însemna nimic. Uitându-se el la acel glob, gândindu-se ce întrebuinţare i-ar putea da, o lumină venită cine ştie de unde, a început să se strângă în acel glob, el prinzând, deodată, viaţă ... Aşa a fost creat Shikon no Tama – Globul Anotimpurilor ...

Astept noi pareri !!!! :)

[shinigami]

Vad ca nimeni nu a postat, asa ca fac tot eu munca patriotica.

Sunt cateva exprimari care nu suna bine.

De exemplu:
"marea Pangee avea un loc mirific, unde se întâlnea ceva"?
Volumul turnului?
"au ascultat de sfatul Stăpânului Timpului "? (si nu e chiar un sfat, o cerere mai degraba, daca nu chiar un ordin).
Au facut un soc?
"Lacrimi de cleştar curgeau din ochii ei încheţaţi şi cu cât picau pe jos cu atât cioburile se adunau una lângă alta, strângându-se la un loc "?

Mai sunt si alte probleme legate de stilul tau, uneori hilar in mod involuntar, dar nu m-o nascut mama critic, deci o las balta.

Am insa o intrebare:
Foc/Vest/Toamna
Pamant/Sud/Vara
etc
De ce?

[Angel-Asakura]

Multumesc pentru munca patriotica pe care unii se incumeta sa o depuna. In primul rand apreciez observatiile, in al doilea rand imi cer scuze ca n-am precizat de la inceput ca nu sunt scriitoare innascuta. Cochetez de ceva vreme cu scrisul, dar nu inseamna si ca ma pricep grozav de mult. Dupa unele aprecieri sau critici se pare ca nu ma pricep deloc la scris.
Nu stiu de ce nord/apa/iarna; est/aer/primavara. Asa mi-a venit sa le asociez. Poate m-am gandit la faptul ca in nord e mereu noapte si frig, nordul nu e luminat niciodata de soare si am asociat nordul cu iarna. De unde am asociat nordul cu apa ? Nici eu nu stiu. Oricum, este o inchipuire de-a mea, o fantezie.... Am inteles ca intr-o fantezie este permis orice !!!
In fine, nu stiu ce explicatii as mai putea da, dar eu continui sa postez urmatorul fragment din poveste :

Cearta...

Stăpânul Timpului era încântat de munca celor patru surori şi privea globul aflat în mâinile sale cu uimire şi admiraţie, dar nu avea de unde ştii că în trei dintre surori începea să încolţească o devoratoare dorinţă : dorinţa de putere, măreţie ori alte beneficii ce s-ar fi putut obţine de pe urma frumosului glob... Trei dintre surori îşi doreau cu ardoare să pună mâna pe Shikon no Tama pentru a obţine ceva închipuit şi nu ezitară să acţioneze în acest scop. De-odată, Vara se repezi şi înşfăcă globul din mâinile Stăpânului Timpului şi dădu să fugă cu el, dar o opri Primăvara, iar Toamna nu-i dădea voie să mai facă un singur pas. Aşa au început cele trei surori să se certe pentru Shikon, care dintre ele să-l ia, să-l aibă, să-l folosească...
Cearta dură mult timp şi Shikon-ul se sparse la un moment dat în 4 bucăţi egale, câte una pentru fiecare anotimp... O forţă neştiută a separat cele patru bucăţi aducând câte una în mâinile fiecărei dintre cele patru surori. Văzând una ca asta, Stăpânul Timpului le-a vorbit pe un ton trist :
─ Dragele mele, înainte una dintre voi îşi dorea să devină Regina Anotimpurilor, iar eu v-am adus Oglinda Adevărului pentru a vă spune ea care dintre voi merită acel titlu... Iarna a reuşit să spargă frumoasa oglindă datorită nemulţumirilor sale, dar, apoi, cu toatele, aţi reuşit să creaţi ceva frumos, astfel luând fiinţă Shikon no Tama... Acum, v-aţi certat trei dintre voi pentru că vroiaţi Shikon-ul pentru voi înşivă, reuşind să spargeţi ceea ce tocmai aţi creat împreună... V-aţi ales cu patru bucăţi din întregul de-odinioară. Ce-o să mai faceţi acum ?!!?
În timp ce Stăpânul Timpului vorbea, Iarna, cea care nu se certase, îşi privi bucata din mâinile sale. Observă că aceasta căpătase diverse nuanţe coloristice : albastru precum apa, alb precum zăpada şi gheaţa, bleu precum sclipirile îngheţate ale gheţarilor, gri-cenuşiu precum atmosfera iarna... Bucata ei trimetea o lumină rece, stranie, feerică... Îşi dădu seama şi că bucata înmagazinase în ea forţa Apei, acest mare benefic, constructor, modelator, dar şi distrugător. Închisese înăuntrul ei puterea frigurilor mereu mai aspre şi îngheţurilor iernii... Totul în acea bucată era specific anotimpului Iarna, dar şi elementului Apă... Văzând ea una ca asta, se hotărî să spună :
─ Stăpâne, am observat că bucata mea a căpătat caracteristicile fireşti ale anotimpului meu. Nu cred că am s-o păstrez, pentru a nu cădea şi eu în ispita surorilor mele şi să-mi doresc mai mult... Am s-o las liberă să plece. Fie ca forţa vânturilor aprige ale Iernii s-o poarte şi s-o călăuzească unde va crede ea de cuviinţă să se oprească !
Spunând aceste, Iarna dădu drumul bucăţii ei, care, mânată de-o forţă incredibilă, dispăru din mâinile ei şi din acele locuri...
Observând una ca asta, celelalte surori se uitară şi ele mai atent la bucăţile lor. Bucata ce era la Primăvară avea o culoare verde-pal, ca frunzele ce de-abia încep să se ivească timid după căderea florilor din copaci; păstra o nuanţă alb-roz asemenea florilor ce plezneau vesele când Primăvara venea... Avea înăuntrul ei „ferecată” puterea Vântului călduţ care adie printre crengi când anotimpul renaşterii venea şi o lumină blândă, caracteristică anotimpului Primăvara...
Vara observă că bucata ei avea cele mai diverse nuanţe coloristice : verdele puternic al frunzelor, covorul multicolor al florilor, roşul palid al cireşelor şi al fructelor ce se pârguiau, galbenul strălucitor al soarelui de vară, albastrul cerului şi alte palete de culori care mai de care mai vesele şi mai frumoase... Bucata ei păstra înăuntrul ei puterea şi forţa Focului, acest mare distrugător, cel mai puternic dintre elemente... Lumina bucăţii ei era una vie, strălucitoare, asemenea focului, a Verii...
Toamna văzu că bucata ei avea o culoare roşiatică spre maroniu, simbol al „îmbătrânirii” frunzelor, un verde stins, un gălbui palid, toate simbolizând moartea naturii spre o nouă renaştere în următoarea primăvară... Bucata avea înmagazinată puterea Pământului, cel care ne dă feluritele sale roade bogate... Lumina caracteristică era una palidă, melancolică, tomnatică, specifică anotimpului Toamna...
Văzând una ca asta, surorile Iernii au început să-i dea dreptate şi au lăsat şi ele bucăţile lor libere... o forţă incredibilă şi neştiută le-a făcut şi pe acelea nevăzute din acele locuri... După aceea, liniştea reveni peste Pangeea, dar aventura bucăţilor plecate de-abia începea....

Asta a fost noua parte. Ce parere aveti ? :(

[Arien]

Pentru a nu fi acuzata de lipsa de patriotism :twisted: , dar nu numai, am si eu cateva comentarii legate de ceea ce ai scris pana acum. Subliniez inca de pe acum ca sunt subiectiva, nu am cum sa fiu altfel, iar parerile mele vor putea suna putin rigide. Anyway, orice critica, atata timp cat se vrea a fi constructiva, poate fi binevenita.
Uite, ceea ce m-a izbit inca de la prima parte postata de tine a fost izul de basm popular romanesc. OK, nu ma intelege gresit, nu e neaparat rau acest lucru, atata doar ca scriitura este neslefuita, pe alocuri infantila. Plus ca asta ridica probleme ale incongruentelor dintre mitologiile astiatice si folclorul est-european. Pentru ca a asta suna povestirea ta - adica folclor. Iar Shikon-no-Tama nu are nici o legatura conceptuala cu acesta, zic eu. Inteleg faptul ca e o fantezie, iar in fantezii everything goes, dar totusi... :huh: Daca am inteles eu bine, tu iti propusesesi sa elaborezi o mitologie in spatele Shikon-no-Tama, care sa expliciteze puterea sa. Ori, ceea ce ai scris tu nu are absolut nici o legatura cu InuYasha sau ceva similar. Pur si simplu paradigmele in care se opereaza sunt complet diferite, de aceea probabil unicul hint pe care l-am avea ca legatura cu, hai sa nu fac iar referire la InuYashaci la ceva mai neutru, un mythos de tip asiatic este prezenta numelui giuvaerului! (Care, by the way, l-ai introdus pur si simplu, fara nici un fel de explicitare, si se presupunea ca inteles din context <Stăpânul Timpului era încântat de munca celor patru surori şi privea globul aflat în mâinile sale cu uimire şi admiraţie....dorinţa de putere, măreţie ori alte beneficii ce s-ar fi putut obţine de pe urma frumosului glob...Trei dintre surori îşi doreau cu ardoare să pună mâna pe Shikon no Tama pentru a obţine ceva închipuit şi nu ezitară să acţioneze în acest scop. >...well, lucrurile nu stau chiar asa...noi am inteles numai pentru ca tu ne-ai spus ca vei scrie despre el :D )
Bun, asta pentru stilul in care e scrisa povestirea ta. Ca rezumat, este facila, neslefuita, putin incoerenta si infantila. Asta pentru inceput. Urmeaza sa postez legat de cateva nelamuriri ale mele si de formulari gramaticale indoielnice.

[shinigami]

Legat de incongruente, basm, mitologie, fantezie etc

Nimeni nu spune ca nu poti sa scrii absolut ce vrei tu, insa aceasta se presupune ca este fanfiction, nu o simpla poveste despre care tu spui ca se refera cumva la Inu Yasha.
Inu Yasha are o mitologie asociata si in momentul in care ai inceput sa scrii ti-ai asumat asta. Desigur, folosesti doar 4 elemente, dupa model occidental. Chiar si atunci insa, ma asteptam sa ai niste asocieri traditionale. Acest "am scris ce am vrut eu" se simte in incercarea ta de a crea o, sa zicem, mitologie si strica atmosfera.

[Arien]

In primul rand, Shinigami face o subliniere foarte importanta: ceea ce ai scris tu se vrea un fan fiction. Ceea ce implicit inseamna ca fanteziei respective ii e imprimata o anumita directie, adica adio "licenta poetica"!
Si acum, revenind la alte aspecte neclare: <Stăpânul Timpului era încântat de munca celor patru surori...> Corecteaza-ma daca gresesc, dar care munca? Globul nu a fost creat accidental, din lacrimile lor? Dar sa trecem peste asta... sa zicem ca citim aici un soi de travaliu creator :unsure:
Tu folosesti foarte multe exprimari-cliseu, de genul formularilor standard care sunt predate la Compunere in clasa a 2-a de generala. Acum iti explic si la ce ma refer.
<...albastru precum apa, alb precum zăpada şi gheaţa, bleu precum sclipirile îngheţate ale gheţarilor, gri-cenuşiu precum atmosfera iarna... Bucata ei trimetea o lumină rece, stranie, feerică>
<...forţa Apei, acest mare benefic, constructor, modelator, dar şi distrugător. Închisese înăuntrul ei puterea frigurilor mereu mai aspre şi îngheţurilor iernii>
<...bucata mea a căpătat caracteristicile fireşti ale anotimpului meu...>
<Cearta dură mult timp şi Shikon-ul se sparse la un moment dat în 4 bucăţi egale, câte una pentru fiecare anotimp... O forţă neştiută a separat cele patru bucăţi aducând câte una în mâinile fiecărei dintre cele patru surori> (asta e o formula absolut reduntanta, la fel ca discursul miscator-explicativ al Stapanului Timpului <─ Dragele mele, înainte una dintre voi îşi dorea să devină Regina Anotimpurilor, iar eu v-am adus Oglinda Adevărului pentru a vă spune ea care dintre voi merită acel titlu... Iarna a reuşit să spargă frumoasa oglindă datorită nemulţumirilor sale, dar, apoi, cu toatele, aţi reuşit să creaţi ceva frumos, astfel luând fiinţă Shikon no Tama... Acum, v-aţi certat trei dintre voi pentru că vroiaţi Shikon-ul pentru voi înşivă, reuşind să spargeţi ceea ce tocmai aţi creat împreună... V-aţi ales cu patru bucăţi din întregul de-odinioară. Ce-o să mai faceţi acum ?!!?>)
Si ma opresc aici...cred ca ai inteles la ce ma refer. Adevarul e ca in momentul in care ti-ai asumat acest rol de creator de literatura (stiu, e mult spus, dar ar fi fost mai exagerat sa spun scriitor), ai responsabilitatea de a exersa mult si, prin asta, de a te debarasa de limbajul de lemn in spiritul caruia am fost crescuti noi, cei din generatiile mai, hmm... mari.
Ok, continuam. Se pare ca tu simti nevoia sa folosesti foarte multe explicitari in propozitiile tale, sa dai cat mai multe sinonime. Aceasta e o practica retorica foarte buna, dar daca te folosesti exagerat de ea, va deveni obositoare. Repetitivitatea nu face decat sa ingreuneze un text. Din nou, urmeaza sa-ti exemplific.
<...dorinţa de putere, măreţie ori alte beneficii ce s-ar fi putut obţine de pe urma frumosului glob...> (plus, formula aceasta de "putere, maretie si alte beneficii" e cel putin vaga si rigida)
<...Aşa au început cele trei surori să se certe pentru Shikon, care dintre ele să-l ia, să-l aibă, să-l folosească>
<...aceasta căpătase diverse nuanţe coloristice : albastru precum apa, alb precum zăpada şi gheaţa, bleu precum sclipirile îngheţate ale gheţarilor, gri-cenuşiu precum atmosfera iarna... Bucata ei trimetea o lumină rece, stranie, feerică... Îşi dădu seama şi că bucata înmagazinase în ea forţa Apei, acest mare benefic, constructor, modelator, dar şi distrugător. Închisese înăuntrul ei puterea frigurilor mereu mai aspre şi îngheţurilor iernii... Totul în acea bucată era specific anotimpului Iarna, dar şi elementului Apă> cred ca asta e cea mai semnificativa fraza pentru a-mi sublinia punctul/punctele de vedere legate de limbajul de lemn, repetitivitate obositoare si explicitari inutile.
Sa zicem ca pe moment am terminat. Desigur, acestea sunt doar liniile mari, as mai avea lucruri minore de spus, mai degraba de amanunt. Desigur, ar mai fi si greselile gramaticale, dar nu are sens sa ma leg propriu-zis de ele. Nu ele sunt scopul acestui post.

[shinigami]

Ahem, intervin din nou.

Motivul pentru care am ales sa comentez aici si nu in alte topicuri, e ca fic-ul tau are probleme remediabile. De catre tine. (Nu vreau sa ma exprim mai
clar ca sa nu insult alti ficceri :P )

Vazand ca mai posteaza Arein, am recitit fic-ul tau :P si am mai descoperit ceva care nu suna bine. 99% limbajul tau e adecvat scopului, cu arhaisme etc. Si apoi din cand in cand apar neologisme de genul:

"nuanţe coloristice"
"benefic, constructor, modelator, dar şi distrugător"
"beneficii"
Fiecare din ele poate fi inlocuita cu ceva care curge mai bine in fic-ul tau, fara sa se piarda nimic din ce ai vrut sa spui.

Little touches can make all the difference :)

[Angel-Asakura]

Multumesc tuturor celor care au indraznit sa ma critice. Este destul de constructiv si ma ajuta sa ma dezvolt. Pentru a nu mai agoniza mult acest topic, care oricum se anunta cam "rasuflat" am sa postez restul povestii pana la sfarsit. Am sa va rog sa lasati impresiile voastre si critica, pentru a sti cum modifica povestea sau cel putin cum fac una noua Va multumesc anticipat !
Iata ceea ce a mai ramas din poveste :

Războiul...

Bucăţile plecate îşi începură lunga călătorie prin universul cel larg. Aveau în ele doar puterea celor patru anotimpuri, care le deţinuseră pentru scurt timp. Bucata de culoare albastră deţinea puterea Iernii, cea cu multe nuanţe devenise cu timpul doar verde şi deţinea puterea Primăverii, cea de culoare roşie purta puterea Verii, iar cea cu nuanţe portocalii, maro, galbene puterea Toamnei... Bucăţile au călătorit cale îndelungată prin univers şi s-au oprit din drumul lor pe o planetă fără nume, unde-şi aveau „casa” cele patru elemente : focul, aerul, pământul, apa... Cele patru elemente erau patru fraţi, ce trăiau în pace şi armonie unul cu altul.
Focul era asemenea elementului cu acelaşi nume : o sclipire, o văpaie, un jucăuş. Avea părul roşu ca para focului şi ochii ca şi flăcările... Lui îi pică în mână bucata roşie, care aparţinuse cândva Verii... Aerul era nevăzut, doar simţit atunci când vântul adie sau la venirea unor miresme. Nici că puteai să-i dai o formă sau să-l descrii. Lui îi căzu bucata verde ce aparţinuse Primăverii. Pamântul era asemenea elementului său, nestăpânit, plin de taine, bogat şi generos în roadele ce le oferă... Avea părul galben, ochii de miere şi lui îi reveni bucata galben-maro-portocalie ce aparţinuse Toamnei... În sfârşit, Apa era un tânăr cu păr alb, cu ochi albaştrii, asemnea elementului său. El aducea atât beneficii, dar şi distrugere uneori. Lui îi reveni bucata ce aparţinuse Iernii...
Nimic deosebit nu se întâmplă când cele patru bucăţi intrară în posesia fraţilor şi nici aceştia nu prea ştiau la ce să le folosească... Însă, duşmani necunoscuţi, invadatori străini, care auziseră că pe acea planetă ar putea fi ascunse comori imense, călătoriră prin spaţiu, venind acolo unde era casa elementelor, cu gând să cucerească planeta aceea, pornind din senin un război crunt. Fiinţele acelei planete s-au adunat într-o mare armată care să facă faţă cotropitorilor, condusă de către cei patru fraţi.
Războiul începu, dar fraţii erau cei care conduceau de departe lupta, deşi luptau doar trei dintre cei patru. Pământul îşi folosea puterea, înghiţind mii de cotropitori în nisipuri mişcătoare ivite din senin, în tornade de praf şi omorând alte zeci de mii cu bolovani sau pietre care cădeau din cer, de parcă ar fi plouat cu ele. Focul pârjolea totul în calea lui, nelăsând nici măcar un stârv în urmă, ci doar cenuşă. Vântul îi completa pe cei doi făcând tornadele de pietriş sau nisip mai ameninţătoare sau amplificând puterea flăcărilor. Numai Apa nu lupta căci nu vroia. Luptele deveniră din ce în ce mai aprige şi duşmanul, printr-un vicleşug bine ticluit, reuşi să-i doboare în luptă pe cei trei fraţi.
Văzând Apa, ultimul frate rămas în viaţă una ca asta, îşi chemă în ajutor verii, care nu erau alţii decât cele patru vânturi. Verii celor patru fraţi veniră pe dată. Se înfăţişă Vântul de Vest, care zbicea feţele, usca pielea, secătuia puterile, îi veni în ajutor Vântul de Est care aducea miresme îmbătătoare, puternice, încăt bieţii duşmani erau copleşiţi de-atâta mirosuri. Sări şi Vântul de Sud, care stârnea furtuni groaznice, pe el, completându-l Vântul de Nord, care chiuia şi sufla un frig năpraznic peste duşmani. Fratele rămas, le spuse verilor să-i ia de pe câmpul de luptă pe fraţii lui morţi şi să-i ducă într-un loc tainic, unde nimic nu n le-ar fi tulburat somnul, ca el să le facă cele cuviincioase într-o astfel de situaţie.
Apa, ultimul rămas se uită la duşmanii lui ameţiţi de-atâta vânturi şi îi privi cu ură. Atunci, toată puterea apei îşi făcu simţită prezenţa... Din cer cădeau ropote de picături de ploaie mari, amare precum durerea Apei, care-şi jelea fraţii morţi, apele creşteau pe solul planetei, venind cu o putere de neînchipuit spre duşmani. Valurile apelor ce se rostogoleau năvalnic peste armata vrăşmaşă păreau ca nişte călăreţi ce veneau în ropote de cai ca să nimicească duşmanul. Apele erau atât de reci, că păreau săgeţi de gheaţă care îi străpungeau pe duşmani fără milă, nelăsându-le nicio posibilitate de contraofensivă sau de apărare. Într-un potop uriaş de apă toată armata vrăşmaşă fudsese înghiţită... Nimic nu mai rămăsese în urmă...
Apa plecă din acel loc, cu ajutorul verilor lui şi se stabili în altă parte, unde să nu-şi mai amintească chiar atât de des de moartea fraţilor sai. Când ultimul rămas i-a pregătit pe fraţii lui pentru înmormântare, a găsit asupra lor celelalte trei bucăţi. Apa le-a luat spre păstrare, căci era singura amintire pe care o mai avea de la fraţii lui şi apoi i-a îngropat aşa cum se cuvenea. A jelit mult timp moartea fraţilor săi, dar a observat la un moment dat că celelalte trei bucăţi aveau fiecare câte o formă şi o tăietură. Atunci, şi-a scos bucata avută asupra lui şi a pus-o lângă celelalte.
Cele patru bucăţi erau din nou una lângă alta şi Apa a observat că fiecare dintre cele patru margini ale bucăţilor se potrivea la o alta. Era ca un puzzle care fusese împrăştiat şi bucăţile lui trebuiau reasamblate. Apa a cerut din nou ajutor celor patru vânturi şi împreună au reuşit să reunească cele patru bucăţi într-una singură. Bucăţile redeveniseră un întreg, dar nu mai aveau strălucirea de odinioară ca atunci când făcuseră parte din Shikon no Tama, ci ceea ce rezultase era doar o bucată mată, fără viaţă, fără lumină, de parcă toată disperarea s-ar fi adunat înăuntrul ei.... Apa a luat bucata şi a plecat departe cu ea, ducând-o pe planeta unde locuiau Păcatele, Virtuţile şi Viciile. Acolo avea să-şi găsească bucata din nou strălucirea...


Recăpătarea strălucirii de-odinioară...


Apa a ajuns în locul unde se perindau nestingherite toate sentimentele omenirii. Era un fel de mare grădină a multitudinii de sentimente pe care omul le trăieşte, le deţine... A lăsat acea piatră fără formă la o statuie ce închipuia o fecioară neasemuit de frumoasă şi apoi plecă. Acolo, pe acea planetă, printre atâtea manifestări sufleteşti ale omului, trăia Nadejdea. Era un bătrân gârbovit, asupra căruia anii îşi puseseră pe deplin amprenta. El era singurul care mai îngrijea de statuia aceea, căci doar el ştia că acea statuie fusese Iubirea, care se sacrificase pentru ca Păcatele şi Viciile sa nu mai fie atât de puternice, dar dăduse greş în încercarea ei.
Toţi îl batjocoreau pe acel bătrân crezându-l senil. Într-o zi, când bătrânul se duse după obiceiul lui ca să îngrijească statuia, se strânseră mulţi în jurul lui şi vroiau să arunce în el cu te miri ce, ca să-l determine să nu mai vină să îngrijească un chip împietrit de parcă ar fi viu. Tocmai când se pregăteau să arunce în el cu ce avea fiecare, o lumină orbitoare se ivi din statuie şi aceasta prinse viaţă şi vorbi :
─ Cine sunteţi voi să judecaţi acţiunile bătrânului ? Vă credeţi în stare să purtaţi în voi lumina veşnică a celei ce odinioară a fost Iubirea ?!!? Veniţi ! Încercaţi-vă norocul şi îi dăruiesc celui ce-o să căştige lumina mea ! Ţine-ţi minte, nu e o lumină oarecare ! Oare veţi fi voi în stare să faceţi faţă puterii Iubirii ?!!?
Nimeni n-a răspuns atunci, căci toţi vroiau în acel moment doar un singur lucru : să intre în posesia frumoasei lumini. Au venit pe rând, care mai de care să-şi încerce puterea, dar lumina îi respingea unul câte unul, până n-a mai rămas decât bătrânul... Atunci, lumina zise :
─ Bătrâne, tu de ce nu încerci ?
─ Timpul şi-a pus prea adânc amprenta asupra mea, răspunse el. Am obosit tot aşteptând o putere asemenea ţie care să dăruiască pretutindeni putere, dar o putere răspândită cu înţelepciune, ci nu aiurea. Să-mi fie cu iertare, dar nu voi încerca nimic, însă am o cpilă, lucrul cel mai drag mie pe care aş vrea s-o aduc aici ca să încerce şi ea. E mai timidă din fire...
─ Adu-o, bătrâne, zise lumina.
Bătrânul îşi aduse copila în faţa statuii şi luminii ce glăsuia din ea. Copila nu era înaltă de statură, părea firavă din fire, era delicată ca un fulg de nea şi frumoasă ca o zână din poveşti. Lumina ei interioară era plăpândă, dar atât de caldă, de binecuvântată, că marii lumini din statuie îi plcău tare mult de acea copilă şi intră înăuntrul copilei fără să-i facă vreun rău. Copila prinse curaj dintr-o dată, deveni ea însăşi o lumină puternică, o lumină care avea puterea de a îndeplini orice vis... Ea vorbi :
─ Iată aleasa mea, zise o voce familiară şi toţi îşi dădură seama că vorbea lumina ce fusese în statuie şi acum era în interiorul copilei.
Se recunoscură toţi învinşi, dar în acelaşi timp erau de acord cu alegerea marii lumini. Lumina ieşi din copilă sub forma unei pietre rotunde, care lumina în toate zările, fiind în stare să străpungă şi cel mai întunecat loc. Acea copilă era SPERANŢA şi a luat piatra aceea cu ea, luându-şi rămas bun de la bătrânul ce avusese grijă de ea şi plecă din acele locuri.
Colindă mult prin univers, oprindu-se în cele mai diferite locuri, dar niciunul dintre ele nu i se păruse a striga după ajutor atât de tare ca frumoasa planetă Pământ. A coborât atunci pe pământ, convieţuind nevăzută printre oameni, dându-le putere celor care credeau în ea. Celor care aveau un licăr de speranţă în ei le dădea forţa necesară să lupte împotriva relelor şi greutăţilor. De la coborârea ei pe Pământ, ea s-a transformat încet încet în Shikon no Tama – Speranţa, colindând mereu nestingherită pe pământ şi binecuvntându-i pe cei care cred în ea. Însă timpurile au modelat lumea, făcând-o ceea ce este ea astăzi, iar mulţi dintre oameni au uitat de Speranţă, dar Shikon-ul nu i-a părăsit pe oameni, ci el veghează neadormit, căutând mereu noi oameni care să creadă în el...

Asta a fost, fratilor. Acum astept sfaturile si criticile pentru a le rumega pe indelete pe toate !
:wub:

[Adela]

let's see...am citit si eu azi fan-ficul tau...am cateva critici, care insa sunt asemanatoare cu posturile de mai sus...ai folosit arhaisme (cum spunea arien parca, limbaj de basm), asta s-a observat chiar din prima parte: "De te duci în spaţiu" ... totusi nu cred ca era o problema daca pe langa ele nu apareau si neologismele...daca o sa iti recitesti fan-ficul o sa vezi ca ceva te deranjeaza. altceva...sa zicem ca ideea ti-a venit atunci cand ai urmarit inuyasha...nici o problema...dar nu are nici o legatura ce ai scris tu cu shikon no tama-ul de acolo. ultima parte mi-a placut cel mai mult, se pare ca povestea e oarecum o legenda...in rest mai uita-te o data pe ce au scris arien si shinigami si la urmatorul fan-fic tine cont de criticile lor. anyway, nice story ;)

[BlackHand]

Eu vreau aici sa zic un singur lucru. Introduci foarte multe nume in poveste, nume care ar trebui sa fie... hmm... criptice sa zicem (din lipsa de un cuvant mai bun). Cu toate acestea sunt introduse prea abundent. Sa ne gandim la Stapanul Inelelor, o creatie de referinta in genul fantasy. Acolo numele locurilor si a unor personaje la care se aduce referire sunt introduse treptat, si anterior se creaza atmosfera necesara. Parca te face sa vrei din tot sufletul sa afli acel nume, povestea acelui nume etc. Aici par introduse toate cam de-a valma si banuiesc ca daca ai face un minim de pregatire inaintea fiecarei denumiri noi si o mica lamurire la fiecare, totul ar fi mult mai bine. Explicatia poate surveni si mai tarziu pt a tine cititorii in suspans, dar in cazul acesta atmosfera trebuie sa fie una foarte tensionata. In rest subscriu la ce au postat Arien si Shinigami.

[D_Jay]

:( Ma unde va gasesc pe toti... Toti scrieti despre chestii tehnice cum ar fi prezentarea textului, numele personajelor si altele... A incercat vreunul dintre voi sa citeasca povestea expusa si nu insiruirea de fraze din posturi? Parerea mea este ca acest fanfic poate ajunge pe ecran si poate iesi chiar ceva bun din el. Exceptand faptul ca apare mai mult ca o povestioara pentru copilashi, eu am o parere foarte buna despre el. Bravo Angel-Asakura!