Outline · [ Standard ] · Linear+ Lumi Disparute

[black_wings]

hello people! it's me again, cu o noua poveste....desi stiu ca nu am terminat-o pe prima Inuyasha fanfic, nu m-am putut abtine sa nu o afisez si pe aceasta, desi inceputa recent trebuie sa recunosc. Aceasta poveste are la baza o idee originala, care nu este inspirata din nici un anime, dar veti observa ca seamana foarte mult cu unul.
Deci nu va mai plictisesc, asa ca lectura placuta, enjoy! si va rog lasati un comentariu, privind parerea voastra sau eventuale observatii...va multumesc anticipat


“Mama!” striga copilul cu parul negru ciufulit din patul sau, cu cearceaful si patura albastra, plina de stele si planete.
“Dash, de ce strigi?” spuse Doamna Sarah Matthews, deschizand usa si intrand in camera. Aprinse lumina si se apropie de baietelul de 5 anisori.
“Mama, nu pot sa dorm. Imi spui o poveste?” intreba Dash stand in genunchi.
Sarah ofta si se aseza in pat, apoi lua baiatul in brate.
“Pe care vrei sa o asculti?”
“Cea cu ingeri si cu demoni!” striga baietelul batand din palme.
Mama rase si isi imbratisa mai tare copilul.
“Bine, cea cu ingeri si cu demoni. Dar vreau sa te bagi in pat si sa te acoperi cu patura.”
Copilul sari imediat si facu pe plac mamei.
“Cu mult timp in urma, pe cand jocurile pe calculatorul erau pura imaginatie, existau 3 lumi. Si oamenii calatoreau prin aceste lumi cu ajutorul unor porti magice.”
“Magice?” intreba Dash prefacandu-se ca aude povestea pentru prima oara.
“Da, magice. Si ca sa se deosebeasca lumile intre ele, fiecare a primit un nume: Pamant, Rai si Iad. Iar oamenii din aceste lumi se numeau pamanteni, ingeri si demoni.”
“Si ei cum erau?”
“Pai...”incepu Sarah atingandu-si barbia si ridicandu-si privirea. “Ingerii aveau 2 aripi albe si pufoase, iar demonii erau mai imbujorati la fata si aveau o coada lunga, dar subtire, cu un varf ascutit, si 2 coarne la inceputul fruntii. Iar pamantenii erau exact ca tine.” Termina Sarah ciupind nasul baiatului usor.
“Dar ce s-a intamplat cu aceste lumi?” intreba Dash razand.
“Nimeni nu mai stie. Portile s-au inchis dupa un razboi crunt, pornit din motive prostesti, iar acum deja sunt deteriorate.”
“Si stie cineva unde sunt portile?”
“Ce intrebari bune pui, Dash!” preciza mama zambind. “Pai, se spunea ca era una in vechiul oras Atlandida. Una in piramida de la Gizeh din Egipt, o tara foarte frumoasa dar...” se opri Sarah auzind un sforait. Sarah zambi si se ridica din pat. Il inveli mai bine pe micut si ii lasa un pupic pe obraz.
“Ai doar 5 ani pan’ la urma. Dar intr-o zi o sa aflii intreaga poveste.” Zambi Sarah. Stinse lumina si inchise incet usa, apoi se retrase in dormitorul ei.

Capitolul I
“O noua sansa”

Dash deschise ochii brusc, trezit de sirenele unei masini de politie. Se ridica din pat si privi prin fereastra din dormitorul sau. Nu putea sa deosebeasca mare lucru, cerul fiind acoperit de nori, iar strazile erau pustii, colindate doar de pisici vagaboande.
“De ce tot am visele acestea ciudate?” se intreba Dash cautandu-si papucii prin intuneric. “Macar asa, nu uit nici un detaliu din chipul tau mama....”sopti Dash gasindu-si drumul spre usa si parasindu-si camera. Pasi prin holul ingust si intra in bucatarie, nu inainte sa aprinda lumina. Isi deschise frigiderul argintiu imens si recupera cutia cu lapte. Isi turna intr-un pahar ratacit langa chiuveta si se aseza la masa. Privi in jurul sau, observand aragazul parasit, rar folosit, dulapioarele din lemn de cires, pline de conserve, cutii cu cereale si dulciuri, apoi o repera pe Sassy, sforaind zgomotos.
Sassy era o catea, din rasa ciobanescului german. Era cel mai bun prieten al lui Dash, mereu vesela si zglobie, dar era foarte zgomotoasa si facea mereu mizerie cand Dash lipsea prea mult sau nu ii erau satisfacute capriciile.
“Macar unul dintre noi poate sa doarma fara treaba...”gandi Dash sorbind din laptele sau, cand ochii lui ramasera atintiti asupra unui pergament vechi, aruncat neglijent pe masa. Isi intinse mana sa-l ia si il deschise. Ochii verzi ai lui Dash stralucira puternic.
Privi pentru a miliard-a oara pergamentul, cadoul lasat de mama lui inainte sa dispara misterios cand Dash avea 10 ani. Textul scris pe pergament parea tradus in 3 limbi. Primul fragment era scris intr-o limba neobisnuita, literele formate numai din linii rigide. Al doilea fragment parea rupt dintr-un manual de matematica, plin de figuri geometrice, sau linii frante si curbe. Dar ultimul fragment era singurul cat de cat apropriat alfabetului cunoscut de Dash. Putea recunoaste cateva litere, dar nu toate. Si din tot fragmentul, un singur cuvant parea repetat obsesiv, anume Atlantida...
“De 9 ani incerc sa-mi dau seama ce-i cu chestia asta, si pe cat de aproape simt ca sunt uneori, pe atat departe ma simt cand ajung intr-o infundatura. Unde ai plecat? De ce m-ai lasat?” se framanta Dash miscandu-si capul si abtinandu-se sa nu planga.
Isi aminti cum isi cauta mama disperat prin casa, intr-o zi friguroasa de ianuarie dupa ce se intorsese de la scoala, numai sa descopere ca persoana care il astepta mereu cu o masa calda si un zambet disparuse. Din ziua aceea fusese crescut de bunicul sau, din partea tatalui, singura ruda ramasa. Tatal sau, Eric Matthews,murise inainte sa aiba ocazia sa-l cunoasca intr-un accident de masina, dar datorita politei de asigurare,Dash primea in fiecare luna o suma frumusica, indeajuns pentru un trai decent, dar Dash avea sa beneficieze de aceasta suma numai pana la 25 de ani.
Dash se mutase in apartamentul actual cand implinise 18 ani, un simbol al independentei castigate datorita maturitatii sale, si meritul economiilor de-a lungul anilor, depozitate strategic intr-un cont bancar. Domnisorul Matthews a fost mereu un elev silitor si responsabil, dupa liceu intrand chiar la o facultate foarte vestita din orasul sau, Porthland, New Hampshire, dar parasi facultatea dupa 2 ani, considerand necesara o pauza, avand de gand sa-si reia studiile dupa un timp. Bunicul lui, Arthur, mereu i-a fost alaturi, si a fost de acord cu decizia nepotului sau, dar vizitele frecvente ramasesera o prioritate.
Dash inchise pergamentul brusc si se ridica de la masa. Parasi bucataria si intra in sufrageria spatioasa si se prabusi pe canapea. Cauta telecomanda printre perne, apoi aprinse televizorul Lcd pe canalul 16.
“Vremea maine va fi una frumoasa, dar calduroasa, cu 32 de grade la soare. O zi perfect normala pentru inceputul lui august. Nu ne asteptam la precipatii majore, iar vantul va fi moderat.” Transmise Katy Bellen telespectatorilor la buletinul meteo de la miezul noptii.
Dash se intinse pe canapea si incepu sa numere pe degete. “Maine e 4, exact 5 luni pana la ziua lui.” Gandi Dash zambind.
“Si asa se incheie buletinul meteo, cu a voastra Katy Bellen, urandu-va numai de bine si o zi minunata.”
“Poate maine trag o raita prin port.” Gandi Dash privind o reclama pentru “A 13-a fantoma”, film ce urma sa fie difuzat.

[Autumn Shadow]

Buna treaba iygirl_4ever...

Imi place...te-ai intrecut pe tine...felicitari...

Am insa si cateva critici [nu ma intelege gresit...nu-ti port pica, poate nu iti dai seama cine sunt, dar noi doua suntem cunostinte vechi...]

1."Il impaturi mai bine pe micut si ii lasa un pupic pe obraz."

A impaturi inseamna a strange o patura, hartie...mai stiu eu ce prin indoire..., nu a inveli in patura...

2."Vremea maine va fi una frumoasa...perfect normala pentru mijlocul lui august." apoi Dash spune "Maine e 4" .

Pai hotaraste-te...ori e inceputul, ori e mijlocul lunii...

In rest ce sa iti...povestea pare tare interesanta...o sa o citesc in continuare, promit.


Multa bafta!

[black_wings]

merci mult autumn shadow pt observatii...si ma bucur mult ca-ti place :)

*
“Ha...ce?” se ridica Dash brusc auzind o usa inchizandu-se cu putere, cel mai probabil de la un apartament vecin. Casca lung si privi in jur. Sufrageria era invadata de lumina chiar si cu draperiile crem trase. Dash se ridica de pe canapea si intinse mana spre masuta de sticla de langa.
“E de abia 10...” casca Dash inca o data, privindu-si telefonul mobil.
Dash se ridica de pe canapea, unde adormi dupa vizionarea filmului de groaza, si isi tarai papucii pana in baie. Dupa un dus fierbinte pentru inviorare, Dash se schimba intr-un tricou negru cu Simple Plan si intr-o pereche de blugi albastri largi, apoi intra in bucatarie.
“Uite cine s-a trezit!” striga Dash asezandu-se la masa si trezindu-se cu Sassy la picioarele lui. “Ce faci nebunatic-o?”
Sassy latra in timp ce stapanul ei o alinta pe crestet.
“Vezi ca ti-am pus mancarea deja. Hai fugi!” striga Dash si Sassy alerga spre bolul ei cu mancare dintr-un colt al bucatariei.
Dash infuleca din bolul lui cu lapte si cereale Chocapic, preferatele sale, si se gandi la programul zilei de azi. Stia ca trebuia sa treaca pe la supermarket pentru o aprovizionare, dar se gandi ca putea sa lase asta mai pe seara.
“Vreau sa ma plimb prin port, sa vad ce mai e nou pe acolo, si poate dupa trec pe la bunicu.” Gandi Dash dupa ce arunca lingura in bolul gol.
Sassy isi ridica privirea dupa ce se satura si il observa pe Dash incaltandu-se.
“Vrei si tu sa vii cu mine?” striga Dash razand observad-o pe Sassy latrand si alergand in jurul lui. “Fie.” Sopti acesta in timp ce lua lesa rosie si groasa din cuier, apoi o lega de zgarda neagra a catelei si amandoi iesira din apartament.
*
“Capitane, instrumentele mele au fost incarcate?” intreba John Reinolds iesind din dormitoare si pasind pe puntea vasului.
“Da, domnule!” striga Derek O’Reilly de la prova, privindu-si echipajul aducand cutiile de provizii si instrumente la bord.
Derek era capitanul vasului de cercetare Brigette. Desi trecuse de 50 de ani se mentinea bine, fiind un om al marii de cand se stie si mereu in cautare de noi aventuri, chiar si cand reumatismul face fite. Era inalt, un pic mai durduliu din cauza trecerii varstei, dar inca un forta, desi cu un inceput de chelie la parul sau puternic grizonat. Avea pielea mai inchisa si ochii negri ca marea in timpul furtunii, dar era un batranel cu o inima mare si binevoitoare, iar prietenii sai adorau accentul irlandez si umorul un pic vulgar.
“Pops!” striga Dash alergand prin port.
“Ha?” se intoarse capitanul. “Dash!” striga batranelul placut surprins si facand cu mama.
“Pops...ce bine...imi pare sa te vad.” Sopti Dash chinuindu-se sa-si recapete rasuflarea dupa ce urca la bordul vasului peste rampa de lemn.
“De ale naibii 2 luni nu am mai trecut prin portul acesta. Ce mai faci, baiete?” rase batranelul trecandu-si mana prin parul lui Dash.
“Pops, imi strici freza la care m-am chinuit atata!” striga Dash iritat.
“Scuza-ma, nu stiam ca acum te dichisesti ca fetele!” rase Derek punandu-si mainile la solduri.
Dash zambi, rasul capitanului find intotdeauna molipsitor. “Ce ai mai facut lunile astea?”
“Pai...” incepu Derek “am fost cu o echipa de cercetare in pacific si am facut un documentar despre delfinii de acolo si alte specii pe cale de disparitie din cauza poluarii si a pescuitului intensiv. Am oprit acum o saptamana pentru reparatii, dar se pare ca plecam din nou.” Termina capitanul. Mereu cand vorbea despre aventurile sale, folosea pluralul, referindu-se la el si Brigitte. Derek avea o pasiune neobisnuita pentru vasul sau, pe care il carmuia de aproape 20 de ani. Mereu se infuria cand cineva se lua de vas, si cand Brigitte primea o lovitura, asa primea si irlandezul in inima.
“Pleci iar?” intreba Dash un pic dezamagit.
“Pai, 2 cercetatori au cerut vasul de la institut si poimaine pornim.” Raspunse Derek referindu-se la Institutul National de Oceanografie.
“Porniti unde?” intreba Dash curios rezemandu-se de palierul de otel.
“Pai...vezi tu...”incepu capitanul framantandu-se.
Dash il privi mirat, ridicand o spranceana.
“Nu ar trebui sa-ti spun.” Se apropie batranelul soptind. “Vezi tu..e secret.”
“Haide pops!” rase Dash. “Stii ca mie poti sa-mi spui.”
John Reinolds ii vazu pe cei doi discutand aprins si se apropie de ei traversand puntea vasului.
Capitanul il privi iscoditor, nesigur, apoi se apropie si mai aproape de Dash...”Mergem in...”
“Atlantida!” striga cercetatorul oprindu-se langa Dash si capitan.
“Domnule Reinolds?!” striga capitanul uimit.
“Nu-i nimic capitane, baiatul acesta pare demn de incredere.” Raspunse John zambind.

[Adela]

:D imi place si povestea asta :D felicitari :) ai talent...o sa citesc in continuare :P sper sa postezi mai des decat la "inuyasha fac fic" ;)

ja ne

[Crystall]

kyaa! another masterpiece!! o sa citesc si acest fanfic q multa placere ;) atlantida! i love stories like this :rolleyes:

[black_wings]

Capitanul il privi iscoditor, nesigur, apoi se apropie si mai aproape de Dash...”Mergem in...”
“Atlantida!” striga cercetatorul oprindu-se langa Dash si capitan.
“Domnule Reinolds?!” striga capitanul uimit.
“Nu-i nimic capitane, baiatul acesta pare demn de incredere.” Raspunse John zambind. “Cum te numesti baiete?” continua acesta intinzand mana.
“Dash Matthews.” Raspunse Dash usor uimit.” Si dumneavoastra sunteti...?” continua Dash strangandu-i mana barbatului.
“John Reinolds, cercetator marin si om de stiinta.”
Dash zambi. “Om de stiinta care porneste in cautarea Atlantidei?”
John rase. “Mai rar dar exista.”
“Exact sansa pe care o asteptam de atatia ani.” Gandi Dash. “Acum cum pot sa fac sa ma alatur echipajului? Pops stiu sigur ca ar fi de acord, asa ca mai ramane sa-l conving pe el.” Zambi smecher Dash, evaluandu-l pe cercetator. Dupa infatisare nu putea sa aiba mai mult de 30 de ani, cu fata inca clara si lipsita de riduri si seriozitate, ochii de un albastru clar si parul saten ravasit. Era cu o frunte mai inalt decat Dash si purta o camasa alba comoda, cu primii nasturi deschisi si o pereche de blugi albastri inchisi.
“Atlantida, exact pasiunea mea de mic copil.” Spuse Dash.
“Serios?Se pare ca deja am gasit un lucru pe care il avem in comun.” Raspunse John.
Pops privi suspicios spre Dash, intelegand exact la ce se referea. Derek era unul dintre foarte putinele persoane care vazusera pergamentul. Desi mereu incerca sa-l opreasca pe Dash din goana aceasta nebuna dupa orice dovada a existentei orasului sters din arhivele istoriei, intr-un fel il intelegea, mereu compatimandu-l pentru soarta cruda pe care a avut-o, fara parinti de la varsta de 10 ani. Dar acum ca pustiul descoperise care era scopul calatoriei, desi Derek nu impartasea aceleasi idei precum cele ale cercetatorilor de la bordul vasului sau, stia ce Dash va face orice sa paricipe la cercetare.
“Dar de fapt care este teoria ta asupra Atlantidei?”intreba Dash concentrandu-si intreaga atentie asupra lui John.
“Pai, sunt de acord cu declaratiile lui Platon, istoricul care a pomenit de Atlantida in cronicile sale, prezentandu-l ca un oras in plina dezvoltare, dar care a fost distrus de forta apelor care inconjura insula. Dar eu merg mai departe, sustinand ca orasenii au descoperit un mod de a supravietui chiar si cu orasul lor scump sub ape, si acum numai asteapta sa fie descoperiti.”
“Interesanta teorie, dar nu esti primul care vine cu o astfel de sugestie.” Raspunse Dash, intrigat de raspunsul lui John.
“Nu voi nici ultimul, dar recent am descoperit ceva senzational, o idee extravaganta, dar care merita considerata.” Raspunse John foarte entuziast acum ca isi impartasea ideile sale considerate de multe ori nebunesti.”
“Si aceea idee revolutonara, fiind?”
“Atlantida la marginea Oceanului Arctic!”
Dash ramase socat. Petrecandu-si nopti intregi printre carti si calculatoare, cautand orice despre obsesia sa,citise idei care mai de care mai prostesti sau nebunesti, dar asta le intrecea pe toate. Citise ca Atlantida a fost cautata in Marea Mediteraneana, in apele din Triunghiul Bermudelor, dar in cel mai rece ocean al planetei...era ceva nou.
“Si, daca nu sunt prea indiscret, ce v-a facut sa credeti asta?” intreba Dash, inca uimit.
“O serie de documente descoperite recent intr-un sit arheologic din Atena. Desi trebuie sa recunosc ca ideea m-a surprins si pe mine la inceput, nu am putut sa mi-o scot din minte, asa ca am cerut un vas de cercetare de la Institutul National de Oceanografie pentru mine si colegul meu pentru a investiga.”
“Coleg?” intreba Dash, realizand ca lucrurile se complica.
“Da, un prieten bun care nu mi-a dat una in cap cand i-am impartasit teoria si care a fost de acord sa mi se alature.” Rase John.
Pops isi ridica privirea, observand pescarusii zburand deasupra portului, si ofta.
“Vorbind de lup...”sopti acesta urmarind un barbat durduliu iesind urcandu-se la bordul vasului.

[Mogadorian]

Nice start...Atlantis, the lost empire...Sa vedem ce teorii ai tu legate de orash...shi dak nu e cu suparare ash vrea sa intreb dak Dash nu e cumva un fel de gardian sau ceva...shi daka in Atlantida e poarta spre rai?...oricum imi place inceputul...
P.S: in ce an are loc actziunea?

[Crystall]

ok, i like the new fanfic, but what about this one...?? :(

[Akimoto Kumiko]

Atlantida, interesant, nu am mai citit un fan fic despre Atlantida. Ideea e originala si imi place felul in care decurge actiunea. Astept continuarea