hello people! it's me again, cu o noua poveste....desi stiu ca nu am terminat-o pe prima Inuyasha fanfic, nu m-am putut abtine sa nu o afisez si pe aceasta, desi inceputa recent trebuie sa recunosc. Aceasta poveste are la baza o idee originala, care nu este inspirata din nici un anime, dar veti observa ca seamana foarte mult cu unul.
Deci nu va mai plictisesc, asa ca lectura placuta, enjoy! si va rog lasati un comentariu, privind parerea voastra sau eventuale observatii...va multumesc anticipat


“Mama!” striga copilul cu parul negru ciufulit din patul sau, cu cearceaful si patura albastra, plina de stele si planete.
“Dash, de ce strigi?” spuse Doamna Sarah Matthews, deschizand usa si intrand in camera. Aprinse lumina si se apropie de baietelul de 5 anisori.
“Mama, nu pot sa dorm. Imi spui o poveste?” intreba Dash stand in genunchi.
Sarah ofta si se aseza in pat, apoi lua baiatul in brate.
“Pe care vrei sa o asculti?”
“Cea cu ingeri si cu demoni!” striga baietelul batand din palme.
Mama rase si isi imbratisa mai tare copilul.
“Bine, cea cu ingeri si cu demoni. Dar vreau sa te bagi in pat si sa te acoperi cu patura.”
Copilul sari imediat si facu pe plac mamei.
“Cu mult timp in urma, pe cand jocurile pe calculatorul erau pura imaginatie, existau 3 lumi. Si oamenii calatoreau prin aceste lumi cu ajutorul unor porti magice.”
“Magice?” intreba Dash prefacandu-se ca aude povestea pentru prima oara.
“Da, magice. Si ca sa se deosebeasca lumile intre ele, fiecare a primit un nume: Pamant, Rai si Iad. Iar oamenii din aceste lumi se numeau pamanteni, ingeri si demoni.”
“Si ei cum erau?”
“Pai...”incepu Sarah atingandu-si barbia si ridicandu-si privirea. “Ingerii aveau 2 aripi albe si pufoase, iar demonii erau mai imbujorati la fata si aveau o coada lunga, dar subtire, cu un varf ascutit, si 2 coarne la inceputul fruntii. Iar pamantenii erau exact ca tine.” Termina Sarah ciupind nasul baiatului usor.
“Dar ce s-a intamplat cu aceste lumi?” intreba Dash razand.
“Nimeni nu mai stie. Portile s-au inchis dupa un razboi crunt, pornit din motive prostesti, iar acum deja sunt deteriorate.”
“Si stie cineva unde sunt portile?”
“Ce intrebari bune pui, Dash!” preciza mama zambind. “Pai, se spunea ca era una in vechiul oras Atlandida. Una in piramida de la Gizeh din Egipt, o tara foarte frumoasa dar...” se opri Sarah auzind un sforait. Sarah zambi si se ridica din pat. Il inveli mai bine pe micut si ii lasa un pupic pe obraz.
“Ai doar 5 ani pan’ la urma. Dar intr-o zi o sa aflii intreaga poveste.” Zambi Sarah. Stinse lumina si inchise incet usa, apoi se retrase in dormitorul ei.

Capitolul I
“O noua sansa”

Dash deschise ochii brusc, trezit de sirenele unei masini de politie. Se ridica din pat si privi prin fereastra din dormitorul sau. Nu putea sa deosebeasca mare lucru, cerul fiind acoperit de nori, iar strazile erau pustii, colindate doar de pisici vagaboande.
“De ce tot am visele acestea ciudate?” se intreba Dash cautandu-si papucii prin intuneric. “Macar asa, nu uit nici un detaliu din chipul tau mama....”sopti Dash gasindu-si drumul spre usa si parasindu-si camera. Pasi prin holul ingust si intra in bucatarie, nu inainte sa aprinda lumina. Isi deschise frigiderul argintiu imens si recupera cutia cu lapte. Isi turna intr-un pahar ratacit langa chiuveta si se aseza la masa. Privi in jurul sau, observand aragazul parasit, rar folosit, dulapioarele din lemn de cires, pline de conserve, cutii cu cereale si dulciuri, apoi o repera pe Sassy, sforaind zgomotos.
Sassy era o catea, din rasa ciobanescului german. Era cel mai bun prieten al lui Dash, mereu vesela si zglobie, dar era foarte zgomotoasa si facea mereu mizerie cand Dash lipsea prea mult sau nu ii erau satisfacute capriciile.
“Macar unul dintre noi poate sa doarma fara treaba...”gandi Dash sorbind din laptele sau, cand ochii lui ramasera atintiti asupra unui pergament vechi, aruncat neglijent pe masa. Isi intinse mana sa-l ia si il deschise. Ochii verzi ai lui Dash stralucira puternic.
Privi pentru a miliard-a oara pergamentul, cadoul lasat de mama lui inainte sa dispara misterios cand Dash avea 10 ani. Textul scris pe pergament parea tradus in 3 limbi. Primul fragment era scris intr-o limba neobisnuita, literele formate numai din linii rigide. Al doilea fragment parea rupt dintr-un manual de matematica, plin de figuri geometrice, sau linii frante si curbe. Dar ultimul fragment era singurul cat de cat apropriat alfabetului cunoscut de Dash. Putea recunoaste cateva litere, dar nu toate. Si din tot fragmentul, un singur cuvant parea repetat obsesiv, anume Atlantida...
“De 9 ani incerc sa-mi dau seama ce-i cu chestia asta, si pe cat de aproape simt ca sunt uneori, pe atat departe ma simt cand ajung intr-o infundatura. Unde ai plecat? De ce m-ai lasat?” se framanta Dash miscandu-si capul si abtinandu-se sa nu planga.
Isi aminti cum isi cauta mama disperat prin casa, intr-o zi friguroasa de ianuarie dupa ce se intorsese de la scoala, numai sa descopere ca persoana care il astepta mereu cu o masa calda si un zambet disparuse. Din ziua aceea fusese crescut de bunicul sau, din partea tatalui, singura ruda ramasa. Tatal sau, Eric Matthews,murise inainte sa aiba ocazia sa-l cunoasca intr-un accident de masina, dar datorita politei de asigurare,Dash primea in fiecare luna o suma frumusica, indeajuns pentru un trai decent, dar Dash avea sa beneficieze de aceasta suma numai pana la 25 de ani.
Dash se mutase in apartamentul actual cand implinise 18 ani, un simbol al independentei castigate datorita maturitatii sale, si meritul economiilor de-a lungul anilor, depozitate strategic intr-un cont bancar. Domnisorul Matthews a fost mereu un elev silitor si responsabil, dupa liceu intrand chiar la o facultate foarte vestita din orasul sau, Porthland, New Hampshire, dar parasi facultatea dupa 2 ani, considerand necesara o pauza, avand de gand sa-si reia studiile dupa un timp. Bunicul lui, Arthur, mereu i-a fost alaturi, si a fost de acord cu decizia nepotului sau, dar vizitele frecvente ramasesera o prioritate.
Dash inchise pergamentul brusc si se ridica de la masa. Parasi bucataria si intra in sufrageria spatioasa si se prabusi pe canapea. Cauta telecomanda printre perne, apoi aprinse televizorul Lcd pe canalul 16.
“Vremea maine va fi una frumoasa, dar calduroasa, cu 32 de grade la soare. O zi perfect normala pentru inceputul lui august. Nu ne asteptam la precipatii majore, iar vantul va fi moderat.” Transmise Katy Bellen telespectatorilor la buletinul meteo de la miezul noptii.
Dash se intinse pe canapea si incepu sa numere pe degete. “Maine e 4, exact 5 luni pana la ziua lui.” Gandi Dash zambind.
“Si asa se incheie buletinul meteo, cu a voastra Katy Bellen, urandu-va numai de bine si o zi minunata.”
“Poate maine trag o raita prin port.” Gandi Dash privind o reclama pentru “A 13-a fantoma”, film ce urma sa fie difuzat.