Am revenit guys!Cu forte noi!Sper ca aveti rabdare sa cititi toata asta:
Inchise ochii...Kikio inchise ochii.De ce asa?De ce acum trebuia sa se intimple?Dar...
Satul in care traia acum Kikio era unul obisnuit.Batrini.copii,muncitori,calugari..si o preoteasa.La Kikio se adresau multi,stiind ca face minuni.Dar in ultima vreme,Kikio a devenit tacuta.
Nu ajuta pe nimeni.Se uita intruna in golul orizontului si parca incerca sa inteleaga ceva.Asa si s-a aflat ca miko Kikio nu mai are puteri de preoteasa.Dar din ce motiv,asta a decis sa afle singura Kikio.
Banuia ceva legat de Naraku,dar mai mult se gindea doar la una:Kagome.Oare nu aceasta miko i-a luat o parte din suflet?Oare putea sa-i ia si puterile?
S-a decis sa porneasca in cautarea raspunsului intr-o seara cind sedea pe iarba din fata casei ei si se uita oftind
la arcul si sagetile sale...
-InuYashaaaaa!!InuYashaaaaaa!se auzi un strigat de fata.
-Ce e?
-InuYasha...Sesshoumaru!
-Nani?!?(cee?!)Ce cauta aici?Ah!O,nu!A stiut ca i-am dat sabia lui Totosai!
-Vrea sa profite de faptul ca nu ai sabia si sa te elimine definitiv!-Striga ingrijorata Kagome!
-Stai fara griji,Kagome!Ma descurc si fara ea!
Inainte de asta...
-sesshoumaru-sama!Uite cit peste am prins!Jaken a cazut in riu si s-au prins pestii de el!Cu greu i-am scos de pe dinsul!Avem si niste raci!Hi-hi!
Sper ca este bine Jaken-ku.-spuse Rin.
-Rin.
-Da,Sesshoumaru sama!
-Ia-l pe A-UN si duceti-va cit mai departe.
-Dar de ce?Aaa!Sesshoumaru sama!Uitati-va!Vine un nor de fum!
-RIN!AM SPUS SA MERGI!!!
-Da...-lasa capul in jos fata.
-Naraku.Vad ca vii singur in ghiarele mele.
Un salt,si norul de fum fu spintecat in doua,iar in mijloc raminind chiar inaltimea sa Naraku The Evil.
-Sesshoumaru...-spuse acesta pe un ton linistit si vesel-Vad ca tot nu l-ai nimicit pe fratele tau mai mic.Pacat...Te credeam un Youkai...
Dar s-a dovedit ca esti MAI JOSNIC DECIT UN SIMPLU MURITOR!!!
Cu aceste cuvinte,il ataca pe Sesshoumaru,mutindu-se in spatele lui cu asa repeziciune,cu care nici Sesshoumaru nu putea sa
se miste!Totusi,nu ramase prea uimit de asa o abilitate.
-MORI,YOUKAI BLESTEMAT,SI DA-MI PUTEREA TA!!!!!!!!!NIMENI NU VA RAMIINE IN VIATA DIN ACEASTA FAMILIE DE CIINI-DEMONI!
VEI MURI MAI JOSNIC DECIT TATAL TAU!
-Tu!!!Nu ai dreptul nici sa stai in fata unuia ca mine,CORCITURA DE OM SI DEMON!!!
-Nani?!
Paianjenul de pe spatele lui Naraku incepu sa pulseze.
-Onigumo...Inima blestemata ce esti!
Vintul se inteti.Totul imprejur incepu sa se ridice in aer!Ochii lui Sesshoumaru se inrosisera,colti mari au aparut,
si tinarul demon si-a aratat latura lui adevarata!Autotputernicul Sesshoumaru acum era in felul in care s-a nascut sa fie-
YOUKAI INU!
-Wrargh!!!!Rasuna glasul acestuia,si o laba mare se napusti sa-l farime de tot pe Naraku.
Acesta se da la o parte,si eliberind o droaie de demoni inspre Sesshoumaru,scoase un zimbet diabolic.
-Draga Kanna,sper ca nu ma vei dezamagi!-sopti el.
Rin si Jaken stateau departe linga un tufis.Se auzeau ecourile unei batalii dintre demoni.
-Sper ca Seshhoumaru sama va fi teafar.-sopti Rin.
-Nu te nelinisti,copila nesabuita.Tu nu stii ca nici un demon nu se poate compara cu Sesshoumaru-sama.
O!Seshoumaru sama!De cite ori am purtat lupte impreuna!De cite ori fugeam eu de demoni cu...aaa.adica:De cite ori luptam brat la brat si spate la spate cu tine,Sesshoumaru sama.
Si acum..Si acum,ma lasi sa stau cu fata asta,ca o dadaca pentru muritori,si sa nu-ti vad bataliile!
-Nu te nelinisti,Jaken-sama!Vom mai avea parte sa mai fugim de demoni!-Surise fata.
-Hm!-se imbufna Jaken.
Dar..se ridica repede si incepu a cauta cu privirile prin imprejur.
-Ce e,Jaken ku?
-Sa stai si sa nu te misti,copila!E CINEVA PE AICI!
Intr-un tufis sclipi o raza de lumina.In oglinda se reflecta imaginea unei persoane,si sufletul ii intra in oglinda.
-Totul e gata.
-Bine.Suie aici,Kanna.Ne intoarcem la palat,-spuse o fiinta,si scotindu-si o pana din par,pluti usor in vazduh.
Cind cineva din spate cazu,Jaken repede se intoarse speriat.Fara suflare,cu ochii larg deschisi,in genuchi,zacea Rin..
Cind cineva din spate cazu,Jaken repede se intoarse speriat.Fara suflare,cu ochii larg deschisi,in genunchi,zacea Rin.
-Rin!Rin!!-striga Jaken catre corpul neinsufletit.
Isi ridica capul in sus si vazu pana mare pe care zbura Kagura.
-vRAJITOAREA!Ea a pus totul la cale!Trebuie sa-i spun lui Sesshoumaru-sama!!-spuse Jaken.
-A-Un!Uitati-va dupa Rin!
"Wraar"-se auzi dupa ordin.Jaken-sama alerga cit putea ca sa-l ajunga pe Sesshoumaru,care se lupta cu Naraku.
-Ce va fi cind ii voi spune?sopti Jaken
"-Sesshoumaru-sama!Rin!A fost omorita de Kagura!"
"-Ce?!Si tu nu ai putut sa o protejeziii?!"
"-Dar eu,Sesshoumaru-sama..."
'-MORI,NATREBNICULE!!!"
-Uuuuh!-se cutremura Jaken-Sper ca nu va fi asa.
In poiana din padure,doi youkai duceau o lupta aspra.Sesshoumaru tot mai mult il ataca pe Naraku,iar acesta se alegea teafar doar datorita scutului.
Deodata,Naraku auzise in capul sau o voce:
"-Am facut totul cum ai cerut,Naraku"
-Perfect.-zimbi acesta.
-Sesshoumaru!-spuse in continuare-Ce e?Nu mai poti?Am auzit ca puterile ti le concentrezi asupra unei muritoare!
-Rin!-spuse Sesshoumaru.
-Acea fata!Sper ca te vei recupera,si vei avea mai multa putere data viitoare,acum cind...NU MAI AI PE CINE DADACI!!!
-NARAKUU!!-racni sesshoumaru,si ridicind o laba in sus...nu dovedi sa-l atinga pe demon,care de-acum isi luase talpasita intr-un nor.
Sesshoumaru reveni la forma normala.Atunci iesi si Jaken dintr-un tufis.
-Sesshoumaru-sama,Rin a...
-Jaken.-spuse calm Sesshoumaru.
Acesta inchise ochii in asteptarea unui atac.
-Pune-o pe Rin pe A-UN.Mergem pina la fratiorul meu.
-Inuyashaaaaa!Sesshoumaru vine!-striga ingrijorata Kagome.
-Da!Dar ma descurc si fara Tessaiga!
-Sesshoumaru!-striga Inuyasha-Hm!Ai venit sa imi faci o vizita?
-Fara vorbe dasarte,Inuyasha.Vreau ceva,ce imi vei da.
-Daca te referi la Tessaiga,sa sti ca nu e la mine!!
-Dar nu am venit dupa sabie,fratiorule.AM VENIT DUPA BUCATILE DE GIUVAIER RAMASE!!!
Si cu asta Sesshoumaru se indrepta repede inspre Inuyasha,care se feri,dar..nu a prevazut ca-i va aparea inaintea sa iar.Sesshoumaru isi infipse
ghiarele otravite drept in pieptul fratelui sau,si il impinse cu piciorul intr-o casa,care s-a darimat de greutatea hainyou-lui.Inuyasha scrincea si miriia
intr-una,dar nu putea sa se scoale.
Privirea lui Sesshoumaru se indrepta spre Kagome.Cind vazu saculetul mic ce-i atirna la git,se pricepu cine din ei tine giuvaierele.Vroi sa se napustasca asupra ei,dar de undeva din cer se auzise tare:
-HIRAIKOTSU!
Si bumerangul mare trecu pe linga Sesshoumaru,si ajunse drept in capul lui Jaken,care zacea cu 9 cucuie.
In cer,Sango si Miroku,pe Kirara,se indreptau inspre Sesshoumaru.Acesta isi scoase lessa.Cu o miscare,Kirara fu lovita si cazuta jos,impreuna cu ceilalti pasageri.
Si iarasi ochii aurii se intilnisera ca cei ale lui Kagome.
-Omule!Da-mi giuvaierele!ACUM!!!
Si fugi inspre Kagome.
-Kagomeee!!!Fugi!-striga Inuyasha,care zacea la pamint si nu se putea misca.
-Kagome!-spuse Sango si fugi impreuna cu ea.
Dar,nu le-au fost drumul mare:in fata lor aparuse o prapastie!Sesshoumaru era aproape linga ele!
O miscare cu ghiarele,si micul saculet de la gitul lui Kagome ateriza pe pamint.La gitul fetei aparura 4 zgirieturi singeroase.
-Hiraikotsu!!!-se auzise din nou din partea lui Sango!Sesshoumaru para atacul cu lessa,si Hiraikotsu se opri si cazu jos.
Sesshoumaru zimbi diabolic.Sango isi scoase sabia,dar...lessa lui Sesshoumaru o apuna de un picior,si o arunca drept in prapastie!
Resturi de darimaturi de lemn erau imprastiate peste tot locul.Apusul soarelui juca umbre pe fata alba a unei femei.Statea jos,culcata pe pamint.Singele-i rosu era pe haina ei imprastiat. Pana si pe calciie,petele rosii cuprindeau totul.In fata ei statea un necunoscut cu ghiarele negre pline de singe.Necunoscuta faptura darima tot ce gasea.Vroia giuvaierul.Dar nu il simtea.
Ce fel de Youkai care nu simte Shikon no Tama?Giuvaierul nu-l pot simti doar muritorii si...hainyo!Oare ceea ce statea in fata lui Kikio era un hainyo?
Creatura darima o casa si lua o fatita in miini.
-Miko!Daca nu-mi spui unde e Shikon no Tama,ucid aceasta muritoare!
-Ce e cu tine,faptura?Nu poti simti giuvaierul?Ce fal de youkai mai esti?
Oare...oare nu cumva esti hainyo?-spuse Kikio,iar pe buze inflorise un suris.
Necunoscutul casca ochii!Cum...?
-Asculta,hainyo!-spuse Kikio.
-NU SUNT HAINYO!!!-se enerva faptura.-Sa taci din gura,miko!Doar daca nu vrei sa omor tot satul!
-Hainyo!Ce e cu tine?Unde ai fost pina acum?Nu stii ca Shikon no Tama s-a facut bucati?!
-B...bb..ucati?-sopti mascatul.
-Incepe sa devina interesant!Un hainyo care nu stiu pe unde umbla si nu stie de Shikon.Unde ai fost,hainyo?
-Nu se poate...Bucati?
Mascatul a ramas socat.Kikio se intinse .Lua arcul si sagetile.Cu greu se scula si intinse arcul.
-Nu mai sunt miko,dar inca mai stiu a trage cu arcul!
Soarele a apus.Marea Luna aparu pe cer.Afara era intuneric.
-HAINYO!!-a strigat Kikio,si cind acesta se trezi din ginduri,o sageata ajunse in umarul drept.Fetita se elibera si fugi.Faptura cazu in genunchi,parind sa aiba dureri mari.
-Ce e cu el?-gindi Kikio-Un hainyo nu ar trebui sa aiba asa dureri de la o simpla sageata.
Mai intinse inca o data arcul.O sageata a suierat pe linga urechea mascatului.A crezut ca a trecut pe alaturi.A crezut ca Kikio nu a tintit bine.
In aceeasi secunda acea masca din material,cazu jos.Fata necunoscutului se dezveli!!!
-NU SE POATE...-sopti Kikio...
-HOOSI-SAMA!-striga Sango-chan,cazind in prapastie.
-Sango!-intr-un glas strigara Kagome si Miroku.
-Sango...spuse Miroku inca o data.
Kirara statea jos,ranita.Inuyasha,cu ochii mari,se uita inspre prapastie.
-Stati asa!Ma duc dupa Kirara!-spuse Kagome.
-Kagome...-sopti Miroku-e prea tirziu...
In ochii lui Miroku sclipira doua lacrimi.Se intindeau pe obraz,si terminau a cadea in prapastie.
-Ce rost mai are sa stringem bucatile din giuvaier,daca in rezultat,cineva moare...-spuse Kagome.
Inuyasha isi aminti de bucati.Sesshoumaru disparuse.
-Sango...Nu te voi uita.Ma voi razbuna.Pentru tine si pentru fratele tau.-spuse incet calugarul.
-Miroku-sama.Fii puternic.-spuse Kagome.
-Da...De acum,de acum nu voi mai avea cui sa-i pun mina pe fund in fiecare seara...Doar Inuyasha ma va omori daca ma ating de tine,nu,Kagome?
-CEEEEEE?-se rasti Kagome.
-Hooshi-sama...-se auzi blind de-asupra capului lui Miroku.
-Da.Sango!Iti aud glasul.Cred ca iti spui adio pentru totdeauna de mine.-Spunea Miroku cu capul in jos.
-Cit as mai vrea sa fac pentru ultima data un lucru!-a zimbit calugarul si a intins mina in sus.
Dar...a dat de cava moale si a inceput a pipai!
Un pumn puternic a aterizat pe fata lui,si Miroku a zburat piiiiina la Inuyasha.Cazind peste si asa saracul semi ciine,s-a uitat
surprins inainte.
-Sango-chan!!!-a strigat Kagome.-Esti vie!!!Dar cum...
Din urma lui Sango era nu altcineva decit...
-Nu se poate...sopti Kikio.
In fata ei statea nu altcineva decit...UN OM!Era un om,un muritor!Era un tinar cu parul negru,impletit intr-o coada groasa,prinsa la virf cu 2 clopotei,avea o lenta gri pe frunte,pe care era desenat...o pisica!Se scula cu greu in picioare,umarul fiind rosu de singele provocat de sageata.Dar cum putea fi om?Mai devreme avea ghiare negre!Ochii lui se intilnira cu cei a lui Kikio.Nu!Nu era om atunci!Ochii lui sunt intunecati!Kikio a tinut bine minte ochii lui de atunci:avea un ochi albastru si unul galben!Dar acum...acum sunt simpli ochi de muritor!
-Vino.-sopti Kikio si cu greu ii intinse miina.
Nu era genul lui Kikio sa intinda mina dusmanului.Dar acum era om,si avea si o sageata in umar.Dar ceva ii spunea lui Kikio ca el era de incredere.
-Lasa-ma..-spuse incet tinarul.Nu vreau mila ta!
-Nu iti ofer mila!Vei intra in casa si vei spune cine esti si de unde vii!Din umar iti curge singe siroaie.Vei muri de pierderea singelui.Daca nu ma vei lasa sa te ajut.
-Pot sa-mi port singur de grija!-racni el la fata.
Isi scoase sageata din umar si isi strinse dintii cu putere.
Miko il apuca de mina si il trase inauntru in casa.
Kagome se uita in prapastie.Cind colo,repede tisni de acolo Sango!
-Sango-chan!Esti vie!Dar cum?
Din urma lui Sango statea nu altcineva decit...Kouga!
-Hei,potaie!Vad ca acum nu mai tii cont de vietile prietenilor tai!
-Inchide gura,salbaticiune!-racni Inuyasha,dind sa se scoale,dar cazu iar.Peste Miroku,care statea co ochii bulbucati si cu gura deschisa.
-Sango!Chiar!Esti vie!
-Da,si vad ca tu nici dupa presupusa mea moarte nu te lasi de prostii!-spuse fata si se enerva.
-Kagome!-rosti Kouga,luind-o de miini-Vezi ca cu potaia asta esti in pericol?De ce nu vii cu mine?Eu iti voi alina durerile provocate de aceasta corcitura!
-Kouga!-zimbi Kagome-Apropo,ce faceai tu in prapastie?
-Eram in drum spre Pestera Celor Trei Luptatori,cind am simtit mirosul tau.Am ridicat capul in sus si am vazut ca cade cineva.
-Pestera Celor Trei Luptatori?Ce mai e si asta?
-Cum,nu stii?Se zice ca acolo sunt nenumarate comori si ca acolo au cazut ultimele bucati de giuvaier.
-Dar,daca e Pestera Celor Trei Luptatori,nu ar trebui sa fie protejata de acele persoane?-intreba Kagome.
-Cei trei luptatori au fost vrajiti cu mult timp in urma.Dar se mai zice ca dupa ce s-a spart Shikon no Tama,ei au reinviat.
-Presupun ca asta era vraja:sa nu se trezeasca pina cind nu se va sparge giuvaierul.Cel ce a pus vraja nu credea ca va fi chiar asa.Deci a facut o mare greseala.-spuse Kagome.
-Oare cine a pus vraja?-zise Sango.
-Puteau sa o puna doar doua persoane.
Si Kagome se intoarse spre Inuyasha.
-Putea sa o puna doar Kaede sau...Kikio.-spuse ea.
Focul isi juca dansul umbrelor pe fata tinerei Kikyou.Statea linga foc.Mana si abdomenul ii era bandajat.Luna plina de afara vestea noapte luminoasa.Nici urma de nor..Totul era linistit..Prea linistit,s-ar spune.
Doi ochi suri se uitau incruntat la para focului,la fiecare miscare a acestuia,schimbind ochii spre Kikyou.
-Nu este nevoie sa ma tii aici.-spuse tinarul,cu umarul bandajat.
-Nu te tin-raspunse Kikyou.
-Atunci...-zise tinarul,si dadu sa se scoale.
Privirea i se incetosi,si clatinindu-se putin,se aseza iar.
-E efectul plantei lecuitoare.Si a ranii,desigur..-spuse Kikyou.
-De ce ai facut asta?De ce m-ai lecuit?Iti era jale de mine?
Fata nu raspunse.
-Hm..Ar trebui sa-ti porti de grija,miko,nu sa aduci fiinte necunoscute in casa.
-Ce esti?-spuse miko.
Tinarul strinse pumnul.Facu un efort si se scula totusi.Cu pasi inceti,se apropia de iesire.
-Nu te mai intereseaza Shikon no Tama,omule?-se auzi din urma lui.
-Shikon no Tama..-sopti omul.
-Da.Shikon no Tama,giuvaierul pentru care ai facut atita taraboi in sat...si mi-ai provocat atitea rani.
-Oricum nu il ai..De ce as mai sta?
-Ai uitat cine sunt?
-He..Miko,nu ai nici puteri.Motiv dublu.
-De asta nu stie nimeni.Nu stia nimeni.Doar tu si eu.De asta nu pot sa-ti dau drumul atit de usor.
Ochii preotesei se incruntara.
-Nu are rost sa pleci.Ai rani,iar medicamentul te va face sa-ti pierzi cunostinta daca vei merge.
Miko avea dreptate.Necunoscutul incepu sa simta cum ii tremura picioarele,iar pamantul se duce sub el.Se rezema de perete.
Umbra focului batu asupra fetei lui.Parul lung,impletit,ajungea pina la pamant.Mainile tremurau usor de la leac.Ochii erau tristi si abatuti...Tristi..Kikyou nu intelegea ce se petrece cu el.Ai zice ca e un om simplu,dar de ce atunci,cind a atacat-o era altcineva.Oare..
Ochii i se deschisera tare de uimire.Se intoarse cu fata spre fereastra si se uita la luna.Oare era un hainyo?Si oare azi era ziua cind isi pierdea puterile?
Nu mai raminea indoiala.Dar trebuia sa vada cu ochii ei...Si pina dimineata nu mai ramineau decit citeva ore.
Rasaritul soarelui..Cit de lunga poate fi asteptarea acestuia?O clipa..O eternitate...
Pentru oamenii ce dorm linistiti in casa,nu are importanta.Demo,pentru cei ce nu sunt oameni..cit de lunga poate fi?Se pot varsa lacrimi,vieti pot fi luate,creaturi pot fi disparute.Doar in aceste citeva minute ce separa noaptea de zi:in timpul rasaritului.Desigur,nimeni nu poate prevedea asta.Oare nimeni?..
-Il vezi?
-Da.E noaptea cea rea.E om.
-Drace!Asteptam sau..
-Ai avea puterea de a-l pune in genunchi pe cel ce este deja la pamint?
-Hm..Si de ce nu?De fapt,noi suntem cei slabi,nu el.
-In acest moment?
-Nu.Dar..
-Asculta,vulpito,daca vrei sa o faci:fa-o si taci din gura.
-Ia nu-mi inchide mie gura,lup badaran ce esti!
-Ai chef de joaca acum?
-Hm!
-Exact!Si eu sunt de aceeasi parere!
-Ne ducem acum!Altfel..ma voi razgindi.Ne vom razgindi.
-Pe mine nu ma amesteca in asta.
-Poftim?Si cum crezi ca o s-o fac singura?Ce fel de tovaras imi mai esti?
-Tovaras-da.Prieten-nu!
-Cee?!Adica cine a stat spate la spate cu tine in fiecare batalie timp de 200 de ani?!
-Da.Spate la spate.Dar m-ai ajutat stind acolo?
-Neghiobule,si cine ti-a salvat blana de miko aia?
-Ce folos?Te-ai pus in fata sagetii,dar dupa tine am urmat si eu!
-Si el..
-Cu dinsul a fost mai dificil.El nu a vazut cine era dusmanul.Si miko a tintit prin intuneric.Nici prada si nici vinatorul nu s-au vazut.
-Mai stii de ea?
-Tu stii?
-Nu.
-Atunci cum pot sti eu,care am reinviat cu 20 de secunde mai tirziu?!?
-Choto nitel!
-Ce e?
-Ia uite-te cine e muritoarea ceea?
-Care?
-Care a iesit acum din casa dupa apa!
-De cind esti interesata de acelasi gen?!
-Prostule!Am zis uite-te!
-Bine..E o..MIKO!E MIKO!BLESTEMATA MIKO!
-Asa si am stiut!Nu a murit!Vezi Shikon?
-Nu..Poate e in casa.
-Da,cu pisica aia hitra care stie doar giuvaier si gata!Baka!Ce ai in cap?Animalul ala avea sa o stearga cu tot cu Shikon de acolo,indiferent daca era ranit sau ca era om!
-Ai dreptate!Dar acum ca miko e in viata..
-Da.E timpul razbunarii!Hi-hi!
Doua umbre coborau in graba dealul padurei.Coada albie a primei creaturi era leganata de vint...Iar urechile cafenii al celui de-al doilea erau inaltate in sus,pentru a prinde mai bine sunetele de prin imprejur...
Haina alba a lui Sesshoumaru era strabatuta de vintul puternic ce inconjura misteriosul si intunecatul loc...Fara urme de prezenta..Fara trecut..Castelul lui Naraku...
-Iesi acum,spuse incet Sesshoumaru.
Insa nu urma nici un raspuns.Ochii youkai-ului se strinsera intr-o furie inimaginabila.
-IESI ACUM SAU VIN EU DUPA TINE!!!-tipa acesta.
-Calm,draga!-spuse cineva care iesise in pragul usii.Vintul se potoli si o pana alba zbura din parul lui Kagura.
-Naraku te asteapta.Intri sau..
Cuvintele femeii se oprira brusc,cind pretioasele bucati de giuvaier ajunsesera la picioarele ei.
-Shikon..no Shards..Nu ai de gind..
-Hm,hm...Exact cum ma asteptam...-spuse stapinul castelului,pe cind buzele ii inflorira intr-un zimbet diabolic.
-Naraku.Nu mai intinde timpul.-scrisni din dinti Sesshoumaru.
-"Agitat?..Sesshoumaru..e furios?Din cauza unei muritoare?Il vad pentru prima data..Ingrijorat"-gindi Kagura.
Naraku intinse mana si lua bucatile de giuvaier.Sclipirea deveni mai puternica cind acesta scoase la iveala..aproape intregul giuvaier.Cind le lipi impreuna,realizase ca mai trebuie doar 5 bucati.Ultimele 5 bucati ramase pentru a obtine puterea..Pentru a domina.
-Acum inapoiaza ceea ce ai luat-zise Sesshoumaru.
-Iti apreciez genul de blinda caritate,zimbi Naraku.-Kanna,vino.
In pragul usii iesi mica faptura cu par alb si oglinda blestemata.
-Poti sa te apropii,Sesshoumaru.Si sa-ti iai cadoul.
Zimbetul plin de rautate nu disparea de pe fata lui Naraku.Planuia ceva.Si nu era ceva bun.
Sesshoumaru facu pasi lenti inspre Naraku.Ii mai ramineau doar citiva metri..3..2..1..Doar citiva pasi..
Naraku lua oglinda lui Kanna.Cind Sesshoumaru se apropie destul,cel din urma ii inainta oglinda fermecata.Sesshoumaru lua oglinda in manile sale,cind deodata,aura demonica din jurul castelului incepu sa se inteteasca.Ceata cenusie incepu a le cuprinde pe Kanna si Kagura..Naraku scoase citeva incantatii,si in acelasi moment,trupurile femeii si a tinerei fetite se luminara intr-o lumina orbitoare.Fara a-si da seama,cele 2 fiinte disparura..Naraku le absorbi pe amindoua!
-Ha-ha-ha!!So!Eu v-am creat,si imi trebuie putere!Atunci dati-mi-o!Dati-mi puterea voastra!!!
O lumina de nerezistat era dezlantuita din corpul demonului.Acesta indrepta Giuvaierul spre Sesshoumaru,si apropiindu-se de el repede,isi lipi obrazul sau de al lui,soptindu-i la ureche:
-Cu bine,youkai.Sau mai bine zis..om?
Ochii lui Sesshoumaru se deschise larg.Naraku spuse ceva giuvaierului,dar acesta nu mai auzi.Simti cum ceva din interiorul lui se schimba,ceva il apasa,il face mai greu.Fara a mai clipi,Naraku il ridica in aer,si cu o simpla miscare de mana,il arunca ceva mai departe de castel.Ceata cenusie disparu,impreuna cu castel si impreuna cu stapinul lui,care cu citeva clipe mai in urma,cu ajutorul Giuvaierului si a puterii celor 2 fiinte pe care le-a absorbit,l-a transformat pe Sesshoumaru din intreg youkai in-om...
Soarele sclipea cu razele sale jucause,luminind poiana in care cazu puternic Sesshoumaru.Parul ii era cafeniu inchis.Ochii negri priveau puternic deschisi spre faptura mica linga care cazu.
-Rin...-sopti acesta.
Sleit de puteri,facuse un efort si inainta mana sa spre cea a micutei copile.Ii atinse pielea fina si rece.
-Sesshoumaru sa..ma..?-sopti Jaken care iesise din tufis.
Insa acesta nu auzea nimic.Tot privind la fata,mana icepu a-i tremura putin.
-Rin..Gomene...-sopti el.
Doua slabe sclipiri aparura in ochii acelui fost youkai..Pentru prima data,Sesshoumaru..plingea.
Camera slab luminata de acel ramas foc descoperea chipul trist al fostei miko.Fata in fata cu ea,dar in celalalt capat al camerei,statea omul pe care l-a adus in casa sa si l-a ingrijit.Adormise cu putin dupa discutia pe care a avut-o.Planta tamaduitoare isi facuse efectul,si ranile nu il mai dureau.Kikyou auzea un slab marait din partea lui si parca un sunet,pe care il fac doar pisicile-necunoscutul torcea.Kikyou nu intelegea ce e acest om,si de ce i-a trebuit Giuvaierul,dar simtea ca il cunoaste si ca parce..l-a vazut undeva.Se rasarea de ziua cind linistea din jur fu spulberata de un strigat al unei copile de afara.Kikyou se repezi din loc sa vada ce e,dar spre mirarea ei,fu oprita de tinarul care mai acum o clipa dormea.
-Nu te preocupa.E treaba mea.Sunt dupa mine.-spuse acesta.
-Si e satul meu,de aceea trebuie sa ies.-zise Kikyou.
-Miko..-zimbi tinarul-..Ai zis ca n-ai puteri.De ce iti faci probleme?
-Am spus asa ceva?Imi reamintesti cind?
-Hm..Ai mult curaj..Kikyou!
Miko ramase incremenita.
-De unde ma stii?!-zise aceasta.
-Ma mira faptul ca nu ma recunosti.
-Eu?..Dar..
Fara a termina de vorbit,camera fu invadata de 2 necunoscuti,care darimara usa intrarii.Primul-un youkai lup,inalt,cu parul alb si intr-o haina neagra cu puf,si a doua-o semi-vulpe,tinara cu urechi si coada de vulpe,cu parul albastriu mai jos de umeri si ochi rosii.
-Yo,Nekojin!-spuse primul.
-Urusai(gura)!Ai uitat ceva,poate?
-Iar tu..-continua vulpea-..Tu ai ceva sa ne spui,miko!Sau ne-ai uitat poate?
-Voi..-rosti Kikyo-..Voi sunteti..Si tu..Voi sunteti Cei Trei Luptatori!!Dar cum..
-Blestemul,miko,blestemul.Nu ai uitat,nu?Si iata ca s-a adeverit!
-Blestemul?Ce tot vorbiti?Si ce legatura are ea cu toata asta?-spuse tinarul om.
-Gura,tradatorule!Ai gindit sa fugi,da?Pacat ca nu stii adevarul.
Cu ultimele cuvinte,kitsune(vulpea) scoase un pumnal si se repezi sa o atace pe Kikyo.Tinarul o lua in brate pe miko si sari afara,aterizind pe acoperis teafar.
-Tu..-sopti miko.
-Asa e.Sunt unul din Cei Trei Luptatori,Nekojin.Te miri?Doar de cite ori nu ai incercat sa ma vinezi,si nu ai reusit.Am reinviat,nestiind cine mi-a pus blestemul.
-Eu..Eu nu am tintit spre..
-Eu nu am vazut cine a fost.Si de aceea nu pot sa te invinuiesc.
-Dar de ce m-ai salvat?
-Si tu?Tu de ce ai facut la fel?
Primele raze ale luminii incepura a se ivi de dupa deal.Tinarul o elibera pe miko din brate.Avea ochii blinzi si pe fata un zimbet inocent.Inchise ochii si se lumina putin.Vintul incepu a-i bate prin parul des,si printre firele de par negru ii aparu 2 urechi negre,iar din urma ii rasarise o coada,si ea neagra.Tinarul deschise ochii,si in fata lui miko statea iarasi acea faptura care a atacat-o,cu ghiare lungi si negre,demna de numele pe care il purta-Neko Jin.
"-Stai unde esti!
-De ce?
-Stii de ce!Da-mi Giuvaierul inapoi sau..
-Sau ce?
-Sau o vei pati.
-Chiar as vrea sa vad asta.
-Nu cred ca vei mai dovedi.
Sageata trasa din arc scoase un suiet dureros.Giuvaierul se desprinsese din manile youkai-ului,si cazuse jos.
Youkai dadu sa se intoarca,dar nu mai vazu nimic,si nu din cauza noptii,care bintuia atunci,ci din cauza blestemului soptit de cea care a tintuit.Si totul se termina..."
Cei Trei Luptatori erau gardienii tinutului intregii Japoniei Feudale.Unde era nevoie,ei ajutau pe toti si eliminau orice obstacole,fie ca erau youkai,fie demoni.Kenshi,youkai din rasa lupilor,Kitose,hainyo vulpe si NekoJin,hainyo pisica,erau cei trei luptatori care erau salvarea tuturor.Dar cind un youkai le-a povestit despre Shikon no Tama,si despre miko care il detine,ultimii doi,Kitose si NekoJin se gindira ca ar fi bine daca ar deveni youkai intregi.Asa ar avea mai multa putere si ar lupta mai bine.Dar sufletele haine le-a facut sa se tradeze unul pe altul.Fiecare vroia giuvaierul in scopurile sale,pentru a deveni inca si mai puternic.Astfel incepu goana nebuna dupa acea mica bijuterie.Dar nu le-a fost mult.Kitose a murit apirindu-l pe Kenshi de sageata vrajita,ambii fiind blestemati sa dispara din lume pina cind giuvaierul nu va mai fi intreg.Pe NekoJin l-a asteptat aceeasi soarta,insa nici miko,nici haynio nu s-au vazut unul pe altul.Miko Kikyou credea ca un simplu demon a venit sa fure giuvaierul,pe cind NekoJin nu stia ca persoana care il vineaza era insasi acea miko.Astfel au disparut toti trei si demonii si alte spirite rele au inceput a invada lumea.Nu mai avea nimeni sa mai apere satenii si fiintele nevinovate de demonii,care pareau ca nu mai aveau numar.Si blestemul s-a dovedit a fi rupt odata cu sageata lui Kagome,care a spart bijuteria.
Pfiiiu!Astept parerile!Apropo:astia sunt,dupa parerea mea,noile personaje.Enjoy! :P
(IMG:
http://i106.photobucket.com/albums/m272/Higure_2006/1.jpg)
(IMG:
http://i106.photobucket.com/albums/m272/Higure_2006/3.jpg)
(IMG:
http://i106.photobucket.com/albums/m272/Higure_2006/2.jpg)
Inuyasha In Action!!!my Story.
Aug 20 2006, 06:33 PM
