Outline · [ Standard ] · Linear+ FAN FICTION by REDLEAF...

[redleaf]

/^_^ Multumesc Cursed, multumesc Tenshy..... /love Sper sa postez noi episoade cat mai curand...... /smile

[shuin]

Desi am citit absolut toate ep, acum imi dau seama k nu am postat aici. Si rau am facut. Pt k meriti laude redleaf ;)
Povestea ta se dezvolta la fel de frumos k si a demonei, si ai si avantajul k iesi din tiparele fantasy si aduci un aer de originalitate. Din pacate postezi episoade cam rar... mie imi place sa citesc povestea kre e 'addictive'... dar ep vin cam rar... intelegi ce vreau nu? ;)

Cam jumate din episoade au loc in trecutul lui Aru, in copilaria sa, si sunt curios sa vad cum se leaga cu situatia in kre se afla Aru in prima parte... dead that is.

pe cand un nou ep?

[redleaf]

/^_^ Shuin iti multumesc pentru aprecieri, sper sa nu dezamagesc fanii fictionului, asa ca m-am mobilizat si acum am reusit sa mai termin un episod! Promit sa accelerez postarea episoadelor, desi sunt convinsa ca o sa mai dureze o vreme buna pana sa fie gata fictionul, deoarece actiunea prinde amploare.... /smile Asadar, pentru ep 19, iata terminologia :

HAYASHI NO GO YOOSO = ?Padurea celor 5 Elemente?
(hayashi = padurea, no = celor, go = cinci, yooso = elemente)
(Templul) YANE NO TSUKI = yane ?acoperis?/ no ?al?/ tsuki ?luna?
= Acoperis al Lunii

EPISODUL 19 : ?PLECAREA LUI ARU?

ARU gasi in cele din urma o ?fereastra? semi-circulara si apuca sa se adaposteasca la timp. Era o ?fereastra? nu aproape de tortza dar nici foarte departe, asa ca era luminata pe jumatate. ARU se ascunse in jumatatea intunecata si incerca sa respire din ce in ce mai putin, ca nu cumva sa scoata vreun sunte nedorit si sa fie prins. Pasii si vocile se apropiau intr-un ritm alert? Si se oprira deodata la nici 3 metrii de fereastra in care se ascundea ARU?
Batranul Yokoshima Na : - ?Doamna Roosoku decizia a fost luata. O sa facem asa cum am stabilit si nu vreau sa mai aud plangeri. V-am mai spus ca am nevoie de acest baiat.? Si imediat dupa ce spuse acestea isi sprijini ambele palme de zidul din caramida, acoperit de un usor strat de praf galben si incepu sa mangaie caramida roasa de timp si sa priveasca cu ochi nostalgici culoarul si zidul in intregime. Apoi se uita la doamna Roosoku si spuse pe un ton neobisnuit de ciudat pentru autoritatea sa necontestata :
- ?De atatia ani familia Hatsuyama detine autoritatea asupra acestor taramuri?. Oamenilor de rand le este frica de noi si de puterea pe care o detinem? Hayashi No Go Yooso, acest loc inspaimantator de viu? si muntele nostru inaccesibil pentru cei ordinari? Acestea sunt privilegiile noastre?.printre altele?. Acest castel si domeniul peste care sunt stapan ma reprezinta?. Dar membrii familiei mele imi sunt indispensabili de asemenea, Doamna Roosoku, mai mult decat serviciile dumneavoastra. Asa ca la urma urmei, in loc sa ma descotorosesc de ARU, as prefera sa ma descotorosesc de persoana dumneavoastra?. La urma urmei, imi sunteti extrem de antipatica, si mi-au ajuns vocea dvs cea hodorogita, privirea de sub ochelari si istericalele de zi cu zi?.?
La auzul acestor confesiuni si acuze, Doamna Roosoku scoase un strigat scurt de indignare, fiind totodata mai, mai sa lesine de uimire. Apoi adauga : - ?Stapane Yokoshima Na, nu-mi vine sa cred ca ati putut spune asa ceva despre mine? Eu care v-am fost atat de credincioasa?.si?.? dar batranul o intrerupse din nou extrem de plictisit : - ?Gata! Gata! Destul! Am ascultat destul!? si scoase din buzunarul hainei o bucata mare de hartie, incepand sa scrie lucruri indescifrabile pentru Doamna Roosoku care amutise si privea nedumerita semnele ciudate?. ARU, inca adapostit, in siguranta, profita de acest moment ca sa rasufle?. In acelasi timp vorbele pe care tocmai le auzise, despre autoritatea familiei Hatsuyama si despre cum batranul planuieste sa se descotoroseasca de el, si despre Hayashi No Go Yooso, loc despre care nu mai auzise pana atunci, ii pusesera stapanire pe ganduri?. Si acum privea in gol ingrijorat, rumegand toate informatiile si punandu-si in sinea lui tot soiul de intrebari : ?Cum adica sa se descotoroseasca de mine? De ce? Cu ce-am gresit? Si oare ce reprezinta locul acela?. Hayasho No Go Yooso? Nu l-am mai auzit mentionat pana acum de nimeni? Oare este undeva departe, departe? Cel mai mult ma intriga dominatia familiei noastre de atatia ani asupra oamenilor de rand?. De ce sa-I tratam ca pe sclavii nostril??? si tot adancindu-se in ganduri, ARU isi pierdu echilibrul si ii aluneca usor piciorul?. Inima incepu sa ii bata din ce in ce mai tare, realizand ca a fost auzit cu siguranta?
Batranul Yokoshima Na : - ?Ce a fost asta? ? si privi uimit, cu sprancenele incruntate, in jurul sau?. Doamna Roosoku nu spuse nimic dar isi aranja ochelarii mai bine pe nas si se adaposti in spatele batranului.
Yokoshima Na : - ?Doamna Roosoku, cineva este aici cu noi?.? Lua o tortza cu mare grija si incepu sa cerceteze fiecare fereastra semi-circulara din raza lor?. ?Cine esti? Arata-te?. Ce cauti aici?? si ARU isi tinea suflarea, simtind cum bataile inimiii se intensifica? Parca inima lui era gata gata sa explodeze? Se prinse cu mana stanga de bluza sa?. apoi isi duse mana in dreptul inimii, acoperind-o? voia sa faca in asa fel incat bataile sa se auda din ce in ce mai incet si apoi sa se opreasca?. Sa se faca liniste din nou?. Sa dispara cumva?.
Yokoshima Na se apropie de fereastra in care se adapostea ARU? Apropie tortza, il vede? Doamna Roosoku : - ?Te-am prins obraznicule!? si izbucni in ras?.
Yokoshima Na : - ?Doamna Roosoku va rog sa va potoliti! Controlati-va!? si zicand acestea il lua pe ARU de gulerul bluzei si il dadu jos?. I se adresa pe un ton sever, dar fara sa se rasteasca : - ?Ce cautai aici ARU?? ARU il privea in ochi pe batran si inghitea in sec nevoie mare? Nu putut sa scoata nici un cuvant de frica? Genunchii ii tremurau? Isi pironi privirea resemnat in pamant si astepta verdictul batranului, lasandu-se in voia sortii?.
Yokoshima Na il elibera din stransoare. Il privi fix, ingandurat, si apoi ofta. Spuse :
- ?Nu vrei sa spui nici un cuvant, ARU? Nimic?? si il lua de barbie, ridicandu-I privirea. Il fortza sa se uite in ochii lui ingropati sub niste sprancene albe si stufoase?. Vazand ca ARU era prea speriat ca sa reactioneze, ii inmana tortza Doamnei Roosoku si adauga :
- ?ARU?.uite, ia aceasta bucata de hartie?? si ii inmana lui ARU hartia pe care isi facuse insemnarile indescifrabile?. Continua apoi?.
- ?Stii in ce limba sunt insemnarile? Intelegi?? si analiza curios reactiile baiatului?.care cerceta insemnarile?.
Lui ARU ii mai trecuse spaima, vazand ca batranul nu-l cearta? Si acum era absorbit in descifrarea acelor semne ciudate? ARU intelegea? si era tare surprins? Cum se putea asa ceva?
ARU : - ?da, Stapane Yokoshima Na? inteleg? par a fi niste titluri de carti? Unele sunt in Greaca, altele in Latina?..dar cele mai multe sunt in aramaica?. Stapane, ce este cu aceste carti? De ce mi-ati inmanat aceasta bucata de hartie?? si il privi in ochi pe batran, care parea foarte multumit de raspunsul baiatului?.
Yokoshima Na : - ?Am luat o decizie, ARU?. Ai grija de aceasta lista de carti cu pretul vietii tale? Sunt carti unice, rare, iar eu am nevoie de ele? Am decis sa te trimit intr-o calatorie, ARU?.? Si incerca sa zambeasca, pastrandu-si totusi o umbra de severitate in privire?. Baiatul nu stia exact cum sa reactioneze? mai ales dupa ce ascultase discutia ce avusese loc mai inainte? spuse sfios : - ?O calatorie? Ce fel de calatorie? Unde? De ce? Pentru cat timp? ??si apoi pleca iarasi privirea in pamant?.
Yokoshima Na : - ?Cum? Nu te bucuri ARU? Credeam ca ai sa te bucuri?. De atatia ani esti in acest castel?. Nu ai vazut mai nimic din lume? Nu cunosti mai nimic? Nu ti-ar placea sa cunosti cat mai multe, ARU??
ARU raspunse ingandurat si precaut : - ?Ba da, mi-ar placea sa cunosc? dar pentru asta exista bibliotecile? Biblioteca din acest castel este atat de mare? Sunt sigur ca acolo voi avea parte de accesul la toata cunoasterea de care am nevoie??
Yokoshima Na : - ?Cartile nu iti pot oferi toata cunoasterea de care ai nevoie, ARU!?
Si ARU stia asta prea bine, doar ca nu voia sa plece in nici o calatorie? avea el motivele sale sa fie cat se poate de suspicios? asa ca nu zise nimic?.
Yokoshima Na : -?Ai sa pleci in aceasta calatorie, ARU! Fie ca iti doresti sau nu! Am decis, iar decizia mea ramane de nestramutat! Calatoria ta va dura 10 ani de zile! ?
ARU facu deodata ochii mari si intreba disperat : - ?10 ani? Stapane, va implor! 10 ani de zile este o perioada foarte indelungata! Va gog, iertare? Nu ma trimiteti departe de casa pentru 10 ani de zile? Ce o sa se intample cu sora mea? Va rog?? si cazu in genunchi? plangand?
Yokoshima Na : ?- Decizia a fost luata! Calatoria ta va dura 10 ani de zile! In primii 5 ani, vei calatori prin lume, oriunde doresti! Am sa trimit cu tine 3 oameni ai mei de incredere, care sa te pazeasca si sa te ajute! Acesti 3 oameni vor tine permanent legatura cu mine prin corespondenta! Tot ei vor avea in grija si un cufar cu bani. De fiecare data cand va fi nevoie, vei avea acolo resursele financiare necesare care sa te scoata din orice fel de incurcatura. Tot ce trebuie sa faci este sa ceri! Veau sa pazesti in schimb, cu viata ta, lista de carti pe care ti-am inmanat-o! am nevoie de aceste carti! Vreau ca tu sa imi faci rost de ele! Aceasta este singura ta responsabilitate! Daca ai pierdut lista, vei fi crunt pedepsit in momentul intoarcerii tale acasa! In ultimii 5 ani de zile, vreau sa stai si sa aprofundezi cartile care se afla in bibliotecile Templului YANE NO TSUKI. Am vorbit deja cu unul dintre calugarii de acolo : Calugarul SUTERU! El va avea grija de tine si ma va tine informat asupra evolutiei si progreselor tale!?
Acestea fiind zise, ARU nu mai apuca sa spuna ce are pe suflet ca si fu inconjurat de 3 indivizi inalti si masivi care il luara pe sus. Batranul adauga in urma celor 4 care se indepartau pe culoar, in lumina tortzelor : - ?vei pleca maine dimineata! In noaptea aceasta sa dormi bine sis a te odihnesti! Ia-ti la revedere de la AOI, caci nu ai sa o mai vezi timp de 10 ani de zile?.? Si zicand acestea, Yokoshima Na intoarse spatele doamnei Roosoku, care ramasese perplexa de rapiditatea desfasurarii evenimentelor, si se indrepta incet incet catre turnul albastru al lui AOI?.privind ingandurat lumina unduitoare a tortzei pe care o tinea in pumnul inclestat??

TO BE CONTINUED????.
.

[Tenshi]

Oh, ce rece e stapanul asta!! Bietul Aru e doar un copilash nevinovat. :(

Interesanta faza cu cartile, chiar n-am idee ce poate sa insemne...

Astept continuarea. /^_^

[redleaf]

:roll: Stiu ca nu am mai postat de mult vreun episod la fictionul meu, dar cum in ultima vreme (asta insemnand de mai bine de o luna) am avut tot felul de activitati si alte cateva probleme, pur si simplu nu a mai ramas timp sa ma ocup de scris... Dar acum parca lucrurile s-au mai linistit si sper sa mai recuperez din cititorii fictionului meu, postand mai multe episoade... /^_^

Iata, asadar, ep 20 din fiction:

EPISODUL 20: ?INCEPUTUL CALATORIEI?


Cu pasi grei, prin semi-obscuritate, batranul YOKOSHIMA NA ajunse in dreptul scarilor in spirala: Turnul Albastru. Se opri pentru o clipa contempland piatra gaurita a treptelor din ce in ce mai intunecate. Privii apoi in sus si dupa un oftat apasator incepu sa urce cu grija. In timp ce inainta, flacara tortzei se unduia usor, parca sincronizandu-se cu ritmul mersului calculat al batranului. Dupa o vreme, se afla in fatza usii incaperii lui AOI. Nici nu apuca bine sa bata ca usa se deschise singura. Departe de a fi surprins, batranul zambi intr-un mod ciudat. Intrand in incapere, privirea i se opri in dreptul ferestrei deschise, de unde venea un vant puternic. AOI se afla langa fereastra. Usa se inchise brusc, singura. Batranul ramase langa usa. Nu scotea nici un sunet. Privea cu nesatz spatele alb-albastrui al lui AOI si isi mentinea zambetul acela ciudat pe chipul alb, aproape cadaveric, luminat puternic de flacara tortzei. Parul cel lung si negru al lui AOI, cu reflexe in nuante de albastru si violet, prinsese viata. Suvitzele groase se zbateau parca, salbatice, despicandu-se in nenumarate bratze vanjoase, furioase... Incercau sa se napusteasca asupra batranului... AOI purta aceeasi rochie alba, subtire, cu inflorescente indigo, cu care se prezentase la masa. Fara sa-si intoarca privirea catre batran, AOI rosti cu o voce groasa, oarecum neobisnuita....
- ?De ce la ora aceasta tarzie? Cu ce gand vii aici, stapane??
Batranul prinse tortza intr-unul dintre suporturile de pe zidul incaperii si apoi inainta inspre AOI. Parul cel negru care se zvarcolea in acea adiere a vantului atingea acum fatza batranului. Deodata, siroaie subtiri de sange se ivira pe chipul sau. Batranul isi pipai obrajii si, dupa ce isi privi degetele, zari sangele... Isi incrunta sprancenele, iar zambetul ciudat se transforma intr-o grimasa furibunda. Prinse violent suvitzele de par ale lui AOI si le stranse in pumnul drept cat putu de tare. AOI scoase un tipat de durere si apoi cazu in genunchi langa fereastra. Striga resemnata printre lacrimi:
- ?Ajunge! Ajunge, stapane! Ai mila!? si isi apuca parul cu ambele maini, incercand sa-l salveze din stransoarea batranului. Batranul ranji triumfator si deschise incet pumnul sau drept, lasand suvitele sa cada pe podea... Apoi o prinse pe AOI de gat cu ambele maini si spuse ranjind in continuare....:
- ?Tu....Tu esti a mea....Intelegi? Ma intelegi?? ultimele cuvinte rostindu-le pe un ton rastit si agresiv.... AOI isi prinse ambele maini de bratzele batranului care ii inclestasera gatul si cu jumatate de glas, gata, gata sa se sufoce, spuse indurator:
- ?Da... Da....Ai mila....A I...M...i...l...a, sta....stapane...? si il privi cu ochi inlacrimati pe monstrul care ranjea satisfacut.....
Batranul inchise ochii multumit si ii elibera gatul din stransoare... AOI abia isi relua respiratia... Se ghemui toata la picioarele batranului, masandu-si totodata locul unde fusese inclestata.... Urmele degetelor batranului, rosii spre vinetii, se vedeau acum din ce in ce mai clar pe gatul alb si fin al fetei... Yokoshima Na ii prinse barbia in palma si ii inalta privirea catre el.... Apoi, cu acelasi zambet ciudat ca la inceput, ii spuse:
- ?Fratele tau....ARU....pleaca maine intr-o lunga calatorie....La ordinele mele... Nu ai cum sa-l opresti! Nu poti face nimic! Vei ramane aici, cu mine.... Iar cand se va intoarce el, va fi prea tarziu... Mult prea tarziu pentru tine...? Ochii fetei se inlacrimara inca o data... De fiecare data cand incerca sa inchida ochii, ca sa nu-l mai priveasca, batranul se infuria si ii strangea barbia intr-un mod dureros... Nu avea ce face... Trebuia sa suporte totul si sa-si pastreze calmul... Altfel, totul ar fi degenerat in ceva cu mult mai groaznic si mai inspaimantator?. Batranul continua:
- ?I-am dat o sarcina importanta?. Daca nu-si indeplineste sarcina insa, micutzul ARU va fi aspru pedepsit la intoarcere... Asta bineinteles, daca se va mai intoarce... Ramane sa decid asta pe parcurs... Totul depinde foarte mult si de cum te vei comporta tu in asteptarea sa, frumoasa mea AOI... Nu uita... Nu uita ca imi apartii... Si daca ma infurii, lucruri foarte neplacute pot avea loc... Si va fi din cauza ta... Din cauza ta... gandeste-te bine... ? si zicand acestea batranul se apleca mult asupra chipului fetei, dar se opri fix asupra buzelor ei.... Ranji din nou... Ii elibera barbia din stransoare si se indeparta incet.... AOI ramase pironita.... Asa in genunchi cum era, cu privirea alba si cu lacrimile uscate pe obraji de spaima.... Il fixa pe batran cu niste ochi mari si nu indraznea sa scoata nici un sunet.... Parul cel negru ii atarna acum fara vlaga de-a lungul umerilor, acoperindu-i spatele, imprastiindu-se pe podea in mod haotic....Batranul isi lua tortza din suport si se mai intoarse o data catre AOI... Usa insa nu se mai deschise singura, iar fata isi acoperea acum chipul cu palmele neindraznind sa mai spuna ceva.... Batranul zambi satisfacut si apasa pe clanta usii... Iesi incet, iar usa se inchise singura in urma lui... AOI ridica usor privirea din causul palmelor si asculta cu atentie sunetul pasilor batranului ce rasunau de dincolo de usa, in timp ce acesta se indeparta de incapere, coborand scara in spirala.... Dupa ce nu se mai auzi nimic de dincolo de usa, AOI ofta, oarecum linistita... Isi lasa bratzele sa cada in voie pe langa trupul care ramasese ghemuit langa zid, si privi in gol... O voce subtire, intrerupta din cand in cand, se facu auzita in incapere, dar in diferite locuri, cateodata mai tare, cateodata mai incet, de parca sunetul calatorea dintr-un unghi in altul si nu avea stare....
- ?...Numele meu.... Care este.... nu-me-le.... Spune-mi... Spu-ne.... Nu-me-le.... Care este numele....meu....?? AOI isi ridica privirea deodata, speriata.... Se ridica brusc in picioare si incepu sa pipaie zidurile, lipindu-si din cand in cand urechea de peretele de caramida....doar, doar o afla locul de provenienta al vocii.... Dupa o vreme, dandu-si seama ca nu ajunge la nici un rezultat, spuse raspicat:
- ?Nu stiu! Nu stiu cine esti! De unde sa stiu eu care este numele tau? Cine esti tu? Cine esti tu?? si se invarti confuza in toata incaperea, privind speriata toate colturile, toate unghiurile, pipaind zidurile... Vocea se auzi din nou, mai intens:
- ?Tu stii.... Stii prea bine... Care este numele... Nu-me-le meu.... Spune... Spune nu-me-le meu....si ai sa fii libera....? Dar AOI simti ca i se taie respiratia si isi pierdu cunostinta, pravalindu-se pe podea...
Intre timp, ARU, pazit de cele 3 personaje masive, terminase de impachetat tot ceea ce considera ca este necesar pentru calatoria sa si se indrepta acum catre camera servitorilor. Ajuns in dreptul incaperii, ii ruga pe cei 3 barbati sa-l astepte pe culoarul de piatra. Acestia incuviintara. Multumit, ARU lasa sa cada sacul mare si gros in care isi impachetase cele de drum si se napusti in camera cu ochi inlacrimati. O zari pe doamna PEKOPEKO intr-un colt al incaperii. Fugi tinta catre ea si i se arunca in bratze. Doamna PEKOPEKO, foarte surprinsa, tinandu-l pe ARU in bratze, zise zambind:
- ?Ce este micutzul meu ARU? Ce s-a intamplat? Si...de ce plangi??
ARU, oftand si suspinand, cu jumatate de glas, explica:
- ?Stapanul Yokoshima Na a decis sa ma trimita intr-o calatorie timp de 10 ani de zile, dandu-mi in acelasi timp o sarcina importanta... de indeplinit neaparat. M-a amenintat. Mi-a spus ca daca nu indeplinesc aceasta sarcina voi fi crunt pedepsit la intoarcere. Si ca nu cumva sa scap, m-a lasat in grija a 3 namile de oameni. Oamenii lui. Paznicii mei. Ce ma fac? Ce ma fac? 10 ani de zile este o perioada atat de lunga... Daca nu am sa va mai gasesc la intoarcere? Ce o sa se intample cu voi cat timp voi fi eu plecat?? si o privi cu ochi tristi pe doamna PEKOPEKO care ramasese fara cuvinte, mangaindu-l usor pe crestet.... Toti ceilalti servitori din incapere, asistand la aceasta scena, intrerupsesera orice activitate si priveau nedumeriti.
Domnul KYABETSU: - ?Micutzule ARU....Imi pare atat de rau ca trebuie sa pleci...?
Domnul MOYASU: - ?Si o calatorie timp de 10 ani de zile... Cata cruzime...Oare ai sa te descurci tu, ARU??
Doamna SUPPAI: -?Eh, nu inteleg de ce trebuie sa ne facem atatea griji! Doar are 3 paznici, nu? Cred ca este oricum in interesul stapanului sa aiba grija ca ARU sa supravietuiasca calatoriei si sa-si duca la indeplinire sarcina, nu-i asa??
Domnul CHIKASHITSU: -?Doamna SUPPAI, va rog, nu incepeti din nou... Sa va reamintesc ca ARU este doar un copil? Credeti cumva ca nu ii este teama? Dumneavoastra cum v-ati simti in locul sau? Departe de toti cei la care tine, sau care tin la el, timp de 10 ani lungi de zile... Nu vorbim de o calatorie de 3 saptamani, totusi... Si cate pericole il asteapta... Lumea este mare si primejdioasa....?
Domnul MOYASU si domnul KYABETSU in acelasi timp: - ?Asa este!? uitandu-se apoi amandoi surprinsi unul catre celalalt.... si zambind.... Intre timp, agitata doamna EBI isi facu aparitia in incaperea in care se crease forfota... Batu nervoasa din palme si striga cat putu de tare:
- ?Ce inseamna asta? Ce inseamna asta? De ce ati intrerupt munca?? si suflecandu-si manecile de la halat pana in dreptul coatelor, se indrepta furioasa catre doamna PEKOPEKO, care il tinea aproape pe ARU... Il lua deodata de bratz pe baiat si spuse:
- ?Stiu de la stapan si de la doamna ROOSOKU ca trebuie sa pleci intr-o calatorie ARU... Inteleg ca nu esti pregatit, dar asta nu este un motiv serios ca sa vii si sa stai pe capul oamenilor... Aici se munceste in continuu, stii prea bine, si nu avem timp de pierdut... Asa ca, daca vrei, ia-ti ramas bun de la cine doresti si apoi te rog sa iti vezi de drumul tau...? si, zicand acestea, ii elibera bratzul din stransoare si il lasa sa isi ia la revedere.... ARU isi sterse lacrimile de la ochi, ii imbratisa puternic pe doamna PEKOPEKO, pe domnul KYABETSU, pe domnul MOYASU, pe domnul CHIKASHITSU si chiar si pe doamna SUPPAI....si apoi adauga cu jumatate de glas:
- ?Va multumesc tuturor...? si dadu sa plece, cu privirea in pamant, resemnat...
Domnul MOYASU: - ?Curaj, ARU! Si sa te intorci cu bine!?
Domnul KYABETSU: - ?Ai grija de tine, micutzule ARU, si nu mai fii trist! Noi vom fi aici si te vom astepta....?
Domnul CHIKASHITSU: - ?Mult succes, baiete! Ai incredere in tine! Ai sa reusesti!? Doamna SUPPAI privea jenata intr-o parte si nu stia ce sa spuna... Fusese foarte surprinsa de imbratisarea baiatului... In cele din urma, se hotara sa-l imbratiseze puternic, la randul sau... Gestul ei surprinse pe toata lumea din incapere.... In timp ce-l strangea in bratze, doamna SUPPAI ii sopti baiatului ceva la ureche.... ARU facu niste ochii mari la auzul spuselor doamnei SUPPAI si apoi incuviinta din cap. Nimeni nu banuia ce ar fi putut sopti doamna SUPPAI... dar toti isi dadeau cu presupusul in sinea lor, urmarind scena cu deosebita atentie.... In sfarsit, dupa ce si doamna SUPPAI se retrase la locul ei, privirea lui ARU ramase indreptata catre doamna PEKOPEKO...parca cerandu-i ajutorul.... Aceasta, la randul ei, nemaiputandu-si stapani emotia puternica, o ruga pe doamna EBI, cazand in genunchi, sa o lase sa-l insoteasca pe ARU pana la portile castelului... Sub presiunea privirilor tuturor servitorilor, care parca o somau sa incuviinteze, doamna EBI ceda in cele din urma si acorda permisiunea doamnei PEKOPEKO.... Acum ARU, cei 3 paznici masivi si doamna PEKOPEKO se indreptau cu pasi marunti catre portile castelului, parcurgand nelinistiti culoarele de piatra si caramida, semi-obscure.....



TO BE CONTINUED........

[shuin]

No, redleaf ar trebui sa'ti dam o mama d bataie.. norocul tau k n'a inventat nimeni bataia online.. (desi VirginBlood crek ar obiecta, cu al ei slap).

Pai.. cum poti sa ne lasi in aer? Alaturi de 'Vanatorul de Suflete' al Demonei, fanficul tau m'a captat cel mai mult.. Ink mai sper k o sa continui povestea ta fara nume, pt k e f captivanta si tin minte k avea o atmosfera superba (in timp c citeam, vizualizam povestea in minte si..era fain)

No, i'm waiting...

[Demona]

Is she back? Is she? :blink:

[candy_bam85]

Wow...!atat pot sa spun.M-a captat povestea,este pur si simplu minunata,creand dependenta.Nu renunta la ea...ar fi pacat...! :unsure: