Outline · [ Standard ] · Linear+ FAN FICTION by REDLEAF...

[redleaf]

/^_^ Buuuun.... Asadar, dupa cum am promis, voi incepe si eu povestea mea in stil ANIME.... Sper sa aiba la fel de mare succes ca Fan Fiction-ul lui Demona, care este foarte reusit... :D Pacat ca nu voi putea folosi numele celor de pe forum, dar asta se cheama plagiat, si nu doresc... :wink: Desi nu sunt numele voastre, sper sa apreciati totusi personajele mele.... :oops: OK, here it goes.... Ah, mi-am adus aminte! Fan Fiction-ul meu inca nu are titlu... :shock: Asa ca poate ma ajutati voi, dupa ce veti citi mai multe episoade, sa-i gasim un titlu potrivit, bine?
Buuun, iata asadar primul meu episod.... Enjoy! /love

EPISODUL 1: "INCHISOAREA"

ARU (cuvant din limba japoneza = verbul "exista") era prizonier intr-un loc misterios, care pe dinafara
parea a fi o manastire, dar pe dinauntru era un soi de purgatoriu suprarealist. In spatiul interior
existau multe "compartimente", un fel de camere, unde se aflau mai multe fiinte... In mijlocul, centrul
acestui spatiu se aflau multe vartejuri de apa periculoase... Astfel ca singurul mod de a ajunge de
la un "compartiment" la altul era prin intermediul unor scari serpuitoare, care isi aveau sursa/baza
in orice loc... Adica, erau scari suspendate in aer, sau care (pt a ne exprima poetic) "curgeau" din
tavan... Unele incaperi nu puteau fi vizitate, ele fiind izolate oarecum de restul, prin faptul ca nu
existau scari de acces - nici macar serpuitoare, suspendate in aer. Oricine isi pierdea echilibrul si
cadea de pe scari nimerea drept in vartejurile de apa si, cel mai probabil, acolo isi gasea sfarsitul.
Desi, ARU, se tot intreba daca nu cumva vartejurile de apa duc undeva...intr-un loc nestiut de nimeni.
Existau mai multe iesiri din acest loc imens si intortocheat, dar absolut toate erau pazite. Paznicii
iesirilor, dupa cat aflase ARU, se numeau YORU (cuvant din limba japoneza = "noapte"). Acesti YORU
aratau ca niste gauri negre spatio-temporare. Practic nu aveau corp sau cap... Tot ceea ce puteai vedea
uitandu-te in abisul intunericului lor erau niste sclipiri puternice - doi ochi gigantici infioratori.
Totusi, in ciuda imposibilitatii aparente de a evada in vreun fel din acest loc, ARU descoperise ca
se putea negocia cu acesti YORU... In schimbul unei cunostinte sau a unei amintiri oricine avea dreptul
sa iasa din acest loc pentru un anumit interval de timp, evadare care, in functie de cat de pretioasa
sau importanta era cunostinta sau amintirea data la scimb, putea sa ajunga pana la un an... Un an afara
din acea dimensiune terifianta... dar, cu ce pret! Si, oricum, odata ce anul respectiv expira, fiinta
care facuse schimbul cu YORU era absorbita inapoi in inchisoarea suprarealista... Fara scapare... Cine
ajungea in aceasta dimensiune nu mai putea scapa decat printr-o minune... Si cum ARU nu credea in
minuni, se simtea pierdut pe vecie... Deja facuse doua negocieri cu YORU pentru a evada temporar, dar
il costase memoria parintilor sai - nu mai stia nimic despre ei, ca si cand n-ar fi avut vreodata asa
ceva - si cunostinta despre afectivitate - nu mai putea sa se ataseze emotional de nimeni si nimic,
nu mai stia cum... ARU devenise astfel o fiinta rece si rationala... In legatura cu celelalte fiinte
prizoniere in acest spatiu: toate, cu exceptia lui ARU, aveau handicapuri fizice - unele nu puteau
merge, altele nu puteau vedea (deoarece nu aveau nimic pe chipuri, nici un organ - erau fetze albe
asemeni unor pagini nescrise), altele erau paralizate complet... ARU, in mod ciudat, nu avea nici
macar o zgarietura... si totusi, ce cauta el acolo? Cum ajunsese prizonier? Paznicii, YORU, desi nu
aveau infatisare de nici un fel, puteau totusi comunica telepatic cu oricine. Ei ii explicasera lui
ARU ca toate fiintele aflate in aceasta dimensiune comisesera greseli mai mari sau mai mici, dar de
neiertat, pe parcusul existentei lor, iar acum, tot ce le-a ramas, in ciuda handicapurilor fizice,
este o legatura emotionala foarte puternica cu lumea de unde proveneau initial si cu fiintele pe care
le-au intalnit si indragit in timpul vietii lor. De aceea suferinta acestor fiinte era de doua ori
mai mare - pe langa handicapul fizic, mai aveau si legatura emotionala dureroasa cu ceea ce au pierdut.
ARU apucase sa discute cu unii, cu altii, avusese rabdare sa le asculte confesiunile... Dar nu simtea
nimic... Tot ce facea era sa le dea sfaturi - cum sa uite mai repede si sa se concentreze pe vindecarea
fizica. Dar nimeni nu ii urma sfaturile. Toti preferau sa sufere in continuare. Multi dintre ei
pierdusera pe cineva drag, altii, provocasera suferinta unor persoane la care tinusera, sau care au
tinut mult la ei, fara sa le fi rasplatit bunatatea si dragostea...etc... ARU intreba necontenit
paznicii YORU: "Ce caut eu aici? De ce trebuie sa ascult mereu confesiunile acestor fiinte bolnave,
care, oricum nu-mi urmeaza sfaturile? De ce ma tineti aici? Cand pot sa ies? Vreau sa ies!"
Dar niciodata nu i se raspundea... Nimic... Tacere... ARU simtea ca inebuneste incet dar sigur!

TO BE CONTINUED ....

[Demona]

Okey redleaf. Uite care e faza. Povestea e interesanta si spatiul in care o plasezi e freaky. Numele imi plac. Ceea ce nu mai ai voie sa faci e asta. Loose explicatziile de pe parcurs. De genul ARU(care inseamna nu`sh ce) sau (pt a ne exprima poetic). Lasa asta. Scrie direct "poetic", shi trece-l in ghilimele daca ai anumite dubii ca n-am intzelege. Dar, trust me, intzelegem. Fii singura. Daca se aduc referiri la chestia aia, e doar ca cineva doreshte sa te tachineze. :) Din primul episod care l-ai scris nu pot sa itzi dau inca un titlu. Ashtept continuarea pentru ca chiar bun. :) Ce ai facut tu, ai combinat povestea cu explicatziile despre fiecare chestie. Eu cred, ca explicatziile astea trebuie facute, daca sunt facute, sa arate ca o constatare a personajului shi nu a scriitorului. In fine, e doar parerea mea. Sper ca nu te-am descurajat cu nimic. Sa nu fii chiar deloc. Te rog... Eu una vreau continuare... :) /smile

Uhmmm, ce imi place foarte mult e cum ai descris faza aceea, cu ce i-a ramas lui Aru. It's almoust like Hell there. Cica atunci cand "mori" shi bla bla judecata, din toate simtzurile care le-ai avut mai primeshti doar 2. Cel fizic, ca sa simtzi durerea in Iad shi inca unu`, ma rog, care il primeshti tot in functzie de pedeapsa primita. Doar in Rai le primeshti pe toate inapoi. Those Bastards! Redleaf, freaky stuff goin` on there... Show more... :)

[Tenshi]

Uite ca pana m-am hotarat sa postez mi-a luat-o inainte Demona. Dar eu am fost prima care a citiiiiit! /smile

Critici nu mai are rost sa fac... geamana mea intunecata a scris tot ce trebuia. :wink: Asa ca imi raman niste laude. Si pe merit. Ai potential. HUGE.
Si sa nu mai aud pe nimeni cu chestii de genul: rivalitate, care scrie mai bine, da? /omg :D

Imi place mult ca reusesti sa redai chestiile creepy... I really freaked, u know?... Asa ca, atentie pentru cei slabi de inger... /^_^

Looking forward for episode 2!!!!!

[Demona]

... geamana mea intunecata a scris tot ce trebuia.  :wink:  !!!!!

Heare that people?! She finally admit it! :twisted:

[Tenshi]

Demona... am de ales?.... :twisted: /smile /^_^ De ce sa ne mai ascundem dupa deget? 8)

So Redleaf... ce voiam sa-ti mai spun... daca te-ai apucat de postat fanfiction, ai grija sa nu lasi sa treaca prea mult timp intre episoade... Acuma esti legata, nu ai ce face. Sunt dependenta de citit si curioasa sa vad ce se mai intampla... Asa ca treci la scris. Muza sa fie cu tine! :P

[Demona]

Mote it be Tenshi!!!

[Sidonix]

hm...redleaf...nu e nevoie sa explici in paranteza ce inseamna...asta strica aspectu narativ...se face o aditie explicativa...
Ps: eu as sugera ca toata vorbaria pe linga subiect sa fie mutata un topic gen comentarii la Fiction...altfel o sa iasa ca la Demona...un fel de babilon...cred ca ar trebui un Moderator pe threadu asta...

[redleaf]

/^_^ OK, I got it, I got it... Multumesc mult pentru ajutor....Demona, Tenshi, Sidonix...promit sa nu mai explic in paranteze - strica farmecul... 8) Si promit sa postez episoade cat mai des... Muza sa fie cu mine.... :D In legatura cu sugestia lui Sidonix.... /sweat Nush ce sa zic, eu pot sa postez numai episoade si, desi mi-ar fi placut sa citesc comentariile voastre in acelasi thread, daca este mai bine sa facem un topic separat cu comentarii la Fiction-uri.... asa sa fie... cum ziceti voi... /love Multumesc oricum si ma bucur ca va place.... /smile

[Demona]

Nu trebuie sa ne multzumeshti ca ne place. Noi trebuie sa multzumim ca scrii k lumea. :)

[redleaf]

/^_^ Asadar, ca sa nu va mai tin mult in suspans... Iata episodul 2! :D


Episodul 2: "Capela"

Intr-unul din "pelerinajele" zilnice ale lui ARU prin incaperile inchisorii, s-a intamplat sa ajunga
la un moment dat, in fata unui culoar intunecat... La inceput nu a acordat importanta, si a trecut
mai departe, din scara in scara, facand vizitele sale obisnuite pe la fiintele cu handicap... dar in
tot timpul petrecut cu bolnavii - ca un veritabil psiholog - nu putea sa se abtina sa nu se gandeasca
la acel culoar intunecat pe langa care trecuse nepasator... Ce se afla acolo? De ce nu era pazit de
YORU, ca toate celelalte potentiale iesiri? Poate ca nu era o iesire... Asa sa fi fost oare? In cele
din urma nu si-a putut stapani curiozitatea si, in aceeasi zi - sau noapte, caci nu avea de unde sa
stie - a decis sa se opreasca in dreptul culoarului intunecat si sa exploreze pe ascuns... Avand grija
sa nu fie privit din umbra de YORU, s-a strecurat pe nesimtite, tot din scara in scara, pana in dreptul
culoarului intunecat... A patruns in intuneric... Cu pasi marunti, cu mainile inainte drept pavaza,
ARU inainta temator de-a lungul culoarului... "Unde ma aflu oare? Ce este acest pasaj? De ce nu am dat
de el pana acum? Am o presimtire... negativa... De ce nu am fost surprins? YORU sunt atat de perspicace
si atat de periculosi... Cum de nu m-au observat? Ceva este putred aici... Nu-mi convine... Poate ca
ar fi mai bine sa ma intorc... Hmmmmm..." In timp ce se gandea intens pe masura ce inainta precaut,
ARU simti ca piciorul lui se loveste brusc de ceva tare si rece... Rece ca gheata... ARU nu avea haine
pe el, nici incaltari... In acest spatiu toti erau goi... Dezgoliti, fara protectie... Dar cum trecuse
deja atata vreme de cand se afla acolo - gandea ARU - nu mai conta... Nu mai avea nici o importanta.
Asadar, simtind ca s-a lovit de ceva tare si rece, ARU s-a aplecat si a inceput sa pipaie, bajbaind
prin intunecime, orbit complet, pentru a putea identifica acel obiect... "Doamne ce bezna! NU vad absolut
nimic! Ce poate sa fie aici? Hmmm...pare destul de mare in dimensiuni... Solid.. Rece... ESte piatra..
Da, sunt sigur acum... Piatra in toata regula... dar are forma dreptunghiulara.... Destul de voluminos..
... Un mormant?".... Numai gandind acestea si ARU inlemni pe loc... Pupilele i se dilatasera la maxim.
Ridica incet mainile de pe piatra, si se ridica speriat de moarte... Incerca sa se sprijine de ceva...
Macar de ar fi gasit un punct de sprijin... dar, desi avea forma unui culoar, pereti nu existau aici...
Era mai degraba un tunel... Un tunel imens... dadu sa strige, dar realiza subit ca YORU ar putea
ajunge langa el intr-o clipa... Mai bine nu... "Revino-ti ARU! Calm... calm... Ce? N-ai mai vazut morminte?
Hmda... adevarul este ca nu vad nimic... Sinistru... Absolut sinistru... Poate daca merg mai departe..."
Gandind acestea, ARU dadu sa plece si deodata... din intunericul acela infundat, fara urma de scanteie,
se forma in fata ochilor lui o deschizatura... O poarta... ARU ramase mut... Isi acopera ochii brusc,
deoarece lumina care patrundea din incaperea care tocmai se formase era orbitoare de-a dreptul...
"Ce-i asta? Ce se intampla?" ARU isi descoperi incet incet ochii si...mare-i fu mirarea... Indrazni sa
paseasca inainte, indreptandu-se catre incapere.... Lumina din incapere lasa sa se intrevada acuma clar
mormantul de care tocmai se lovise ARU... dar acesta era mult prea emotionat si socat totodata ca sa
mai observe cu atentie ce era cu mormantul respectiv... Trecu astfel de el si intra... Incaperea avea
forma circulara... Era ca un foisor... Atat podeaua cat si cupola - care era pe post de acoperis -
erau din marmura gri cu straluciri rosiatice... Era incredibil de spatios... Dar, aducea oarecum si
cu o capela... De jur imprejur erau coloane masive, dar nu existau ferestre... Doar spatii intre coloane.
Daca priveai dincolo de coloane, puteai zari paduri de un verde violent de jur imprejur...de asemenea,
coline si chiar cateva creste stancoase, foarte abrupte... ARU se freca la ochi de cateva ori...
"Nu-mi vine sa cred! Ce este locul acesta? Unde este?"... In timp ce gandea acestea, in fata lui ARU,
chiar in centrul capelei - sau ce o fi fost - se materializa deodata un barbat extrem de inalt, bine
facut, complet imbracat intr-un soi de uniforma bizara... Semana cu un portar al vreaunei case nobile;
pe cap avea un fel de toca, din acelasi material cu uniforma... ARU s-a speriat si a scos un sunet de
uimire... "Tu cine mai esti? De unde ai aparut asa deodata?" Dar personajul statea in centru nemiscat
si nu zicea nimic... Pe fatza lui nu se putea citi nici o expresie...

TO BE CONTINUED....

[edit] /^_^ Pentru ca am avut inspiratie - yeei, muza este cu mine - voi posta in continuare si episodul 3... :D Sper din tot sufletul sa va placa... dar, mai intai de toate, iata Terminologia - ca sa nu ramana ceva neclar... 8)

TERMINOLOGIE:

ARU = verbul "a exista"
YORU = "noapte"
AKAI = "rosu"
SHIROI = "alb"
AOI = "albastru"
KIIROI = "galben"
MIDORI = "verde"
GETSUYOOBI = "Luni"
KAYOOBI = "Marti"
SUIYOOBI = "Miercuri"
MOKUYOOBI = "Joi"
KIN'YOOBI = "vineri"
DOYOOBI = "Sambata"
NICHIYOOBI = "Duminica"

/smile Buuuuun.... Sper ca totul sa va fie clar.... Enjoy the third episode from this weird story.... 8)

EPISODUL 3: "MEMENTO"

- "Bine ai venit ARU"
ARU care tocmai isi rotea privirea de jur imprejurul sau, furat de stralucirile rosiatice de marmura,
si in acelasi timp de verdele violent al peisajului ce se intrezarea dincolo de coloanele reci, scutura
surprins din cap si spuse ridicand din spranceana...
- "Hmmm... Poftim? Ai spus ceva?"
Personajul rigid si imbracat din fatza lui statea la fel de nemiscat. Buzele incremenite, privirea fixa,
fara nici o expresie...
- "Probabil mi s-a parut... De ce nu spui ceva? De ce stai acolo fara sa clintesti?"
- "Ti-am spus Bine Ai Venit...ARU"
ARU ramase pentru o clipa mut de mirare, apoi isi reveni... Personajul bizar rostise totul fara sa miste
din buze... amortire totala... nici o reactie...
- "Hmda... telepatia asta... uitasem... Aici voi toti numai asa stiti sa comunicati... Devine enervant."
- "Hey... doar nu esti surprins..."
- "Nu...nu... doar nervos..."
Inainte sa mai zica vreun cuvant, ARU inainta catre personajul bizar... In acelasi timp, se intoarse cu
jumatatea superioara a corpului, ca sa poata observa ce se afla in spatele sau... Mai exista tunelul
de unde a venit, sau nu? Cand privi inapoi, simti un fior de gheata pe sirea spinarii... Corpul ii
ingheta de frica si nu mai putu sa faca un singur pas... Ramase nemiscat, asemeni personajului bizar,
fara sa scoata un singur sunet... Pupilele se dilatasera din nou, la maxim... Ce se intamplase? In
spatele sau, exact deasupra portii pe unde intrase in incapere se aflau cinci capete de femei moarte.
Abia reusind sa-si inghita saliva si sa-si reia bataile inimii, care se oprisera in loc pentru cateva
secunde, ARU izbuti sa balmajeasca vreo cateva cuvinte...
- "D..D..Doamne... Ce..Ce..Ce sunt? Ci..Ci..Cine sunt?"
Foarte calm, rostind cuvintele rar si cu greutate, se auzi vocea personajului bizar...
- "Hmmmm... Nu mai stii? Nu-ti mai aduci aminte...ARU?"
- "N..N..Nu.. A..A..Arata in..in..infricosator..."
- "Ei, haide, ARU... Revino-ti...Le cunosti prea bine...Doar sunt cele cinci surori ale tale!"
Inima ii statu in loc... de data asta ARU credea ca o sa se prabuseasca acolo... si nu o sa se mai
ridice niciodata... Inchise ochii... Isi impreuna palmele, le duse la frunte... Respiratia isi relua
cursul... Indrazni sa deschida ochii din nou... Incerca sa se convinga de absurdul situatiei... Izbucni
intr-un ras isteric...
- "Nu... Nu se poate... Minti... Asa ceva nu este posibil..."
- "Ba da... ARU... Trebuie sa-ti amintesti... Fa un efort..."
Rasul isteric se opri brusc... ARU ramase cu privirea in gol... Capul plecat... bratele ii atarnau
fara vlaga pe langa corpul lui dezgolit... Spuse deznadajduit...
- "N..N..Nu se p..p..poate..." ochii i se umezira, si, desi continua sa priveasca in gol fara sa
clipeasca, lacrimi capatau forma incet, incet... se scurgeau pe obraji si apoi cadeau, lovindu-se de
podeaua din marmura si spargandu-se in mii de picuri mici...
- "Ce se intampla aici? Ce sunt astea? Lacrimi? Lacrimi? ...Ce...?" inainte sa mai apuce sa rosteasca
vreun cuvant, in mintea lui ARU aparu o viziune... Cinci femei... Extrem de frumoase... Fiecare chip
in detaliu... Ochii mari, stralucitori, veseli, plini de viata... Valuri... Cinci valuri colorate...
Cinci culori... Cinci valuri colorate care acopereau cinci corpuri superbe de femei... Surorile lui...
AKAI, SHIROI, AOI, KIIROI si MIDORI... Intr-adevar... Deodata isi aminti...
- "Surorile mele..."
- "Da... ARU...AKAI, SHIROI, AOI, KIIROI si MIDORI...ma bucur ca incepi sa-ti amintesti..."
Un zambet amar aparu pe buzele lui ARU... Isi sterse ochii mirat... Isi redresa glasul, apoi zise...
- "Acum parca imi amintesc de aceste cinci femei...surorile mele... Dar... Tot nu inteleg ce cauta aici?
Mai ales... Ce cauta acolo? - arata cu degetul catre cele cinci capete sinistre care atarnau deasupra
intrarii in incapere - Cum au ajuns asa? Nu pricep..."
- "Ai sa iti amintesti... Asa incepe..."
ARU lasa sa-i cada bratul care tocmai aratase cele cinci capete... Il privi pe sub spranceana pe acest
personaj bizar... Apoi, punandu-si mainile in sold, adauga:
- "Ce incepe? Ce vrei sa spui? Lamureste-ma... Si, chiar asa... Tu cine mai esti? Spune-mi cine esti!"
- "Eu sunt...GETSUYOOBI...paznicul acestei capele..."
- "Exista si alte capele in afara de aceasta?"
- "Da... Mai exista inca sase, fiecare cu paznicul ei..."
- "Hmmm... Nostim... Ar fi trebuit sa-mi dau seama dupa numele tau... Hey, nu-mi spune! Nu cumva
pe ceilalti sase paznici ii cheama KAYOOBI, SUIYOOBI, MOKUYOOBI, KIN'YOOBI, DOYOOBI si NICHIYOOBI?"
- "Ba da"

TO BE CONTINUED ......

[axi]

mai mai ... ce avem aici ... o noua poveste de succes? ... se pare ca da ... multa bafta si muza sa stea cat mai mult cu tine :D
cu explicatiile sunt de acord cu ceilalti, chiar daca spun asta cam tarziu ...
sunt curios dca numele alese de tine, deloc la intamplare se pare, au intr-adevar o semnificatie in povestire si care va fi aceea ... dar va trebui sa astept ptr asta.
hmmm ... mi-a placut ideea cu "gaurile negre" ... chiar si verbul folosit: a absorbi prinde bine in context ... love it /love
nu zic prea multe acum ... astept continuarea

[kei]

hmmm--foarte interesant redleaf... avand in vedere versurile tale de la topicul 'Muzica' trebuia sa ma astept la ceva k lumea :D ...nu mi-am dat inca seama care af putea fi ideea din spatele povestii, insa as fi tare curioasa sa ne spui la sfarsit de unde te-ai inspirat..de unde a pornit totul...asa ca sa vad in ce masura corespunde 'stimulul cu reactia'--adik ceva de genu unde dai si unde crapa :D

u like japanaise?...cu ocazia asta mi-am dat seama ca nu stiam cum se zice 'verde' in jpn :D

astept cu nerabdare continuarea.. :wink:

[Majin]

nice work man...realy nice work..deja leam copiat pe hdd....astept continuarea
p.s.: cum o cheama pe muza aia a ta???nu are un nr de tel??vreau si eu muza taaaaaa!!

[kei]

nice work man

hei ..man...beware...is a miss ur talking to /... :D

[Majin]

gomeneeeeeeeeee..dar folosesc "man" cadn vb cu lumea...{asta e scuza...de fapt nu stiam ca he is a she...}
:P

[redleaf]

/^_^ Multumesc Kei... Yeap, I'm a SHE... da' nu-i nimic Majin, io nu ma supar... 8) Ma bucur mult ca va place... Am hotarat de acum daca vor mai fi nume noi in jap care apar in episod sa le scriu explicatia in romana inainte de episodul respectiv... You know? La Terminologie.... :roll: Sper ca asa este bine... Axi multam fain pt votul de incredere... Glad you'll be reading my story too... /smile Vei vedea care este rostul numelor alese de mine pe parcusul povestii.... OK people... /love Episode 4 comin' soon.... 8)

[Tenshi]

Redleaf, povestea ta imi aduce aminte de cateva filme care m-au inspaimantat... cum ar fi Cubul. L-ai vazut?... Well, e tot atat de... creepy!!! Sa nu pierzi pe drum the creepy stuff, ok?... /smile /^_^ :wink:

[Demona]

AAAAAAAAARRRRGGGGGGGHHHH! SUPER FAZA CU CAPETELE SURORILOR LUI ATARNATE ACOLO! AH MI-A PLACUT LA NEBUNIE! Funny faza cu padurile verzi-violetzi(...I've been so many places, I've seen so many faces, but nothin` compares to this Blue and Yellow-Purple Hills...). Glumeam... Roshcato! YOU RULE! 8) <--- "Roshcata" "ruleaza" ;)

Shi inca o chestie. This is personal... :roll: Cum se zice negru in japoneza? /smile Thank you dear... /sweat

[redleaf]

/^_^ Heeey, my sisters are with me... /love Tenshi, Demona, thank you girls... :D Demona, stai linistita ca vei afla cum se zice la negru in jap chiar in urmatorul episod.... 8) Asa ca deocamdata nu dezvalui... You'll see! /smile Tenshi, nu am vazut filmul Clubul, dar fii sigura ca the creepy stuff is just starting! /gg

[Demona]

Of course that we're with ya dear. Okeeeeeey! Ashtept next episode... :roll: