[ Outline ] · Standard · Linear+ Renasterea, - sau povestea unei lumi -

[darczon69]

Dupa aproape 3 luni (acest post este scris in data de 18.01.2012) de cand m-am decis sa scriu acest mic fan-fic, am ajuns, in sfarsit, in momentul in care chiar sunt multumit de ceea ce scriu.

Primul draft nu a reusit sa reprezinte tot ceea ce imi doream eu sa reprezint. Nu a reusit sa capteze toatele emotiile pe care doream sa le trasmit. Era, plain and simple, un dezastru.

Acum, dupa mai mult de 10 editari, re-editari, re-re-editari si aproape un toc de hartie folosit, sunt gata sa scriu.

Sper ca veti avea rabdare cu mine (nu am mai incercat niciodata un proiect atat de mare :D), sper ca ideea sa fie satisfacatoare iar executia placuta.

De asemenea, tin sa mentionez ca, daca vi se par unele scene cunoscute...probabil ca asa si este :). Am incercat sa adaptez momentele mele preferate din varii anime-uri si sa le invart in asa fel incat sa para naturale pentru personajele mele.

Asadar, daca doriti, pemiteti-mi sa va iau de manuta si sa exploram impreuna lumea ciudata care este mintea mea :).

PS. Daca aveti ceva probleme, am incalcat vreo regula a propriului univers, considerati ca o scena este prea incarcata/cheesy/lame/not-good-enough sau vreti pur si simplu sa ma sustineti, go right ahead and tell me :). Sunt mereu deschis la opinii si critica, preferabil constructiva :D.

[darczon69]

CAPITOLUL 5 - DISTANTA

- Vai de mine...e asa tarziu deja?, spuse Akila uitandu-se oarecum speriata la ceas. Shinji, trebuie sa ne grabim. Imediat incepe cursul, zise fata dandu-i geanta.
- Da...ai dreptate, veni raspunsul baiatului care parea cu gandul in alta parte.

Ajungand, in sfarsit, in sala de curs, Shinji observa cum Akila rasufla usurata spunand:
- Ce bine! Inca nu a intrat profesorul. Hai sa ne cautam niste locuri...ma intreb unde e Ashika, zise fata scanand multitudinea de fete, pe masura ce urcau in amfiteatru.
- Uite-o acolo. Al treilea rand de sus. Sta langa Mario, Shinji aproape scuipa ultima propozitie.

Akila ii facu entuziasmata cu mana, dar gestul ei a fost intrerupt de vocea lui Shinji:
- Haide, am gasit niste locuri libere aici.
- Hmm, se pare ca nu m-a observat...Oare e suparata pe mine? Am facut ceva gresit? Akila se aseza langa Shinji.
Privind norul intunecat care incepea sa ii acopere chipul fetei, Shinji o mangaie usor pe cap:
- Nu...ti-am spus. Eu sunt de vina, spuse el zambind cald. Akila il privi in ochi si toata indoiala ii disparu, iar un zambet ii inunda fata. Eu sunt de vina pentru tot...

- Vai...Shinji, vad ca esti mare Don Juan...stai asa...Akila, tu esti?
- L-Lin...buna.
Privind dincolo de Akila, Shinji se trezi admirand decolteul generos al lui Lin.
- De cand nu ne-am mai vazut...ce mai faci?, spuse aceasta, zambindu-i pentru o secunda baiatului, pentru ca mai apoi sa se aseze langa Akila.
- B-bine...dar avem mai toate cursurile impreuna...
- Serios? Nici nu mi-am dat seama. Scuze atunci, continua Lin, scotand dragalas limba. Auzi, daca nu te superi, ma lasi sa stau in locul tau? Vreau sa-i spun ceva lui Shinji.
- E-eh? Akila incremeni. S-Sigur...

Shinji asista la acest schimb mesmerizat de formele lui Lin, care se strecura prin spatele Akilei, asezandu-se apoi langa el. Parfumul ei ii invada simturile iar Shinji se simtea in al noualea cer. Ok...calmeaza-te...calmeaza-te...Be cool...You are cool...You are the master of cool...You are...
- Bunaaaa, Shinji. Ce mai faci?, spuse Lin seducator, imbratisandu-i bratul la piept.
Holy shiznitt! Her boobs are touching...Stai...ti-a pus o intrebare. Stop staring si raspunde!
Shinji isi muta cu greu privirea de la decolteul fetei, scufudandu-se apoi in ochii ei verzi.
- Buna, Lin...Uite, ce sa fac...m-am decis sa incerc o noua metoda de a lua notite.
- Serios? Ce fel de metoda?
- Uite asa! Raspunse Shinji, punandu-se cu capul pe banca si sforaind...Nu e prea eficienta...trebuie sa mai lucrez la ea, zise apoi baiatul deschizandu-si un ochi.
Rasul cristalin al fetei ii umplu inima lui Shinji. Fuckdamn...I'm good!
- Esti tare! Mi-a placut asta, raspunse Lin continuand sa rada.
- Incerc si eu...
- Uite...vroiam sa te intreb ceva...zise fata strangandu-l usor de brat si privindu-l pe baiat drept in ochi.
Oh god...nu din nou. Sa vezi ca iar imi cere ceva notite...
- Nu vrei sa iesi cu mine maine?
- Sigur ca iti imprumut not...poftim?
- Cum am zis...nu. ai. vrea. sa. iesi. cu. mine. maine?, spuse fata accentuand fiecare cuvant si apropiindu-se din ce in ce mai mult de baiat. Sau...ai altceva planuit? Lin parea trista zicand aceasta ultima propozitie.
- Nu...Nu...sunt liber ca pasarea cerului. WTF?! Lin ma cheama PE MINE la o intalnire?! Ceva nu e in regula aici.... Cine mai vine?
Lin parea surprinsa de intrebarea lui Shinji.

- Cum adica cine mai vine? Nu mai vine nimeni...spuse ea, sarutandu-l pe obraz. Vom fi doar noi doi, singuri-singurei. Shinji era inmarmurit...Neputand sa articuleze niciun sunet, dadu usor din cap.
- Ce bine! Abia astept!, raspunse fata, parand foarte fericita si rezemandu-si capul de umarul baiatului.

Asa ceva nu se poate intampla...precis e un vis, se gandi Shinji, in timp ce se pisca destul de tare de pulpa piciorului. Nu...nu e un vis, continua el, incercand sa nu lacrimeze din cauza durerii. Privind-o pe fata din dreapta lui, Shinji zambi. In sfarsit...fata dupa care alerg de atatia ani.... Insa, zambetul lui pieri cand o vazu pe Akila. Aceasta isi plecase capul, parul ei scurt acoperindu-i fata. A auzit totul... Mainile ei firave erau asezate pe genunchi...Tremura toata. O singura lacrima de diamand i se prelinse de pe chip, pierzandu-si avantul pe masura ce traversa pielea fina, lasand o dara scanteitoare in urma-i. Akila.... Shinji ar fi vrut sa mearga chiar in acel moment langa ea, sa o ia in brate si sa o intrebe usor: „Ce ai patit? De ce esti trista?�. Dar stia deja raspunsul. Nu...nu pot. Am asteptat prea mult pentru asta., gandi baiatul mangaind usor parul lui Lin, care-l privi fericita. Akila e puternica; se poate descurca si singura. Da...se poate descurca singura. Ajungand la aceasta concluzie, baiatul isi muta privirea spre profesorul care intra in sala.


In cele doua ore ale cursului, Shinji se gandi la peste 30 de planuri pentru intalnirea de maine...in tot acest timp, Lin il imbratisa sau il saruta pe obraz, retragandu-se apoi aparent rusinata, doar pentru a-i zambi delicios cateva secunde mai tarziu. Odata ce profesorul zise cuvintele magice: „Atat pentru saptamana asta!�, degringolada generala incepu: fiecare student incercand sa isi indese cat mai repede caietul si pixurile in geanta pentru a prinde loc la bufet sau pentru a ajunge acasa cat mai curand, dupa caz. Lin, Shinji si Akila nu faceau exceptie.
- Scuze, Akila, da-te un pic sa ies. Strecurandu-se pe langa Akila, Lin iesi pe culoar. Nu uita! Ne vedem maine! Te sun eu inainte...zise fata, trimitandu-i un pupic zburator, pe care, desi era imaginar, Shinji il prinse extrem de dramatic, dupa ce executa o figura a la Matrix. Lin rase usor si apoi se pierdu in puhoiul de studenti.
- Haide Akila...sa mergem si noi, spuse un Shinji care efectiv radia atat de tare, incat nici nu observa tristetea care o invaluise pe Akila ca o umbra. Sau nu-i pasa...
- B-bine.

Ajungand la iesire din sala, cei doi fura intampinati de catre Ashika. Zambetul lui Shinji pieri.
- Unde e minunatul tau iubit?, zise el printre dinti.
- S-a dus pana la masina, dupa halat.
- AH! Si eu mi l-am uitat!, spuse Akila, in timp ce se cauta prin geanta. Shinji, da-mi, te rog, cheile de la masina.
- Sigur. Poftim. Baiatul ii intinse cheile de la M5, atingandu-i usor mana. E rece...
- Multumesc...Ne vedem acolo.

Atat Shinji cat si Ashika o urmarira cu privirea.
- Haide...Sa mergem spre laborator, raspunse Shinji incepand sa mearga spre sala unde urmau sa tina lucrarile practice de azi.
Fara niciun cuvant, Ashika il urma. In timp ce coborau pe scarile care duceau la subsol, unde era sala de disectie, Ashika se opri, privind extrem de concentrata un punct de pe scara.
- De ce te-ai oprit...haide, ca intarziem, zise Shinji, oprindu-se si el. Dintr-o data, fata isi ridica privirea spre Shinji si-i spuse:
- Ce naiba a fost aia?
- Huh...cum adica? I-am dat cheile de la mas...
- Nu la aia ma refeream!, zise Ashika rapid. Tu si cu tipa aia, Lin.
- Da...pai, m-a invitat la o intalnire.
- Stergeti zambetul ala prostesc de pe fata! Tu stii macar ce fel de fata e aia? Am auzit-o azi dimineata cum se lauda ca "v-a prinde unul baban" si stiu si cum era in liceu. E o pitzipoanca fara de pereche pe care o intereseaza doar banii, o curva fara scrupule, o vaca plina de aere, o...
- Ashika! Tonul taios al lui Shinji o dezarma pe fata. Ochii caprui intunecat ai baiatului tradau o ura cum ea nu mai vazuse niciodata. Nicicand nu o mai privise in asemenea mod. Baiatul acela dragut, mereu saritor...nici nu il credea in stare de asa ceva. Ashika incremeni. Shinji...eu doar..., dar nu reusi sa articuleze niciun cuvant.

Baiatul o lua de mana si o trase de-o parte a scarii. Studentii care coborau ii priveau ciudat. Ashika reusi sa zica doar atat:
- Dar...vrea doar sa te foloseasca...E doar o curva...Eu doar...Incerc sa te protejez...De ce nu ma crezi?, spuse fata cu o voce sfasietoare.
- Nu te mai cunosc...Acolo...la foisor...cuvintele pe care mi le-ai spus...Aceea nu era "Ashika" pe care o stiam eu. Cum as putea sa mai am incredere in tine? Nu stiu...ce sa mai cred.
Ashika isi pleca capul...mana ii tremura. Shinji ii ridica barbia si o privi drept in ochi. Privirea lui de gheata o sageta pe fata.

- Nu am nevoie de tine sau de protectia ta, ii intoarse Shinji vorbele. Si te rog sa nu mai folosesti asemenea cuvinte. Tu nu o cunosti. Eu am privit-o timp de 4 ani. E frumoasa, e haioasa...E o fata extraordinara si de fiecare data cand sunt alaturi de ea, ma simt in al noulea cer. Cred...ca o iubesc. Da, sunt sigur de asta: O iubesc, asa ca...te rog, nu te baga.

Shinji ii dadu drumul, mana fetei cazandu-i neputincioasa langa corp. Ashika parea gata sa se faca bucatele. Se aseza jos si-si prinse capul in maini, parul ei lung tresarind cu fiecare suspin.

Shinji se intoarse cu spatele la ea si continua sa coboare pe scari:
- E asa cum ai spus si tu: e viata mea, „E alegerea mea pe cine si cum iubesc!�

Sunt atat de josnic...sunt atat de patetic...Cum am putut spune asta? Cum am putut sa ii fac Ashikai? De ce am fost atat de crud? O iubesc atat de mult si totusi.... Simtindu-si ochii umezi, Shinji se opri brusc. Stai asa...o iubesc? Pe Ashika? Adica...da, hehe, normal ca o...e ca si o sora pentru mine.

Tragand aer in piept si scuturandu-si usor capul, Shinji isi zise: Gata. Nu-mi mai pasa. Exact cum a spus si ea: ea are viata ei, eu am viata mea. Iar in viata mea, maine am intalnire cu Lin. Iar asta e tot ceea ce conteaza. O iubesc pe Lin. Ashika se poate descurca si singura.

Atunci, de ce ma doare atat de tare?, se gandi baiatul ducandu-si mana la inima. De ce ma doare faptul ca am facut-o sa planga?

- Sal'tare, Shinji. Nu mi-ai vazut gagica?, Mario intinse mana spre Shinji, trezindu-l din conflictul interior.
- Ba da, e sus pe...

Nu...nu trebuie sa mai plang. I-am promis. Voi rezolva si asta cumva...Trebuie doar sa fiu puternica...trebuie doar sa il fac sa ma urasca...Shinji...

- Buna, Mario...mi-a fost dor de tine. Ashika se strecura pe langa Shinji, sarutandu-l usor pe iubitul ei si zambandu-i larg lui Shinji. Parea o fiinta complet noua; doar ochii ei albastri tradau emotiile ce se ascundeau in spatele mastii. Insa Shinji parea cufundat in propriile ganduri.
- Iepuras...dar am lipsit doar doua ore...zise baiatul mangaind-o usor pe cap. Ashika isi ingropa chipul in pieptul bine lucrat al lui Mario. „Femeile!� gesticula acesta a disperare. Ah, uite-o si pe sora-ta, ii atrase atentia Mario Ashikei.
- Akila, ti-ai gasit halatul?, zise Shinji in timp ce isi recupera cheile.
- D-da...am uitat sa il pun in geanta azi dimineata.
- Aiurita mica...spuse Ashika, desprinzandu-se de Mario si ajutand-o pe surioara ei sa isi aranjeze halatul.

Privirea calda a Ashikei care era indreptata spre Akila il determina pe Shinji sa uite pentru o clipa toate discutiile pe care le-a avut cu fata in decursul acestei zile. O iubeste cu adevarat...

- Intrati in sali, anunta laborantul.

Dupa trei ore de mirosit formol si scormonit dupa vase de sange printr-un maldar de muschi si alte organe, cei patru iesira din sala de disectie. Impachetandu-si halatele, au iesit impreuna din facultate si se indreptara spre parcare.
- Ashika, unde mergi? Masina e pe aici, o intreba Shinji.
- Merg cu Mario. E mai interesant decat sa merg cu tine..., spuse Ashika, in timp ce isi arunca geanta in R8. Cuvintele acestea ii trecura lui Shinji direct prin inima. Ce naib...Azi dimineata a spus ca nu ii plac impresionistii...Stiu ca ne-am certat...oarecum, dar...totusi...ce...?! Bah, nu-mi mai pasa! Fa ce dracu' vrei din partea mea!
- Ah, da? Bine, distractie placuta, raspunse Shinji zambind usor.
- Ashika, dar...
- Akila, tu mergi cu Shinji. Ti-am spus, eu ma plictisesc cu maicuta aia, zise fata urcandu-se in Audi-ul al carui motor era turat provocator de catre Mario.
- Tch...haide, Akila.
Asa...e bine....E foarte bine...Iarta-ma...Shinji.
Cu un scrasnet infernal de roti, R8-ul tasni din parcare.

Mergand inca vreo 100 de metri, cei doi au ajuns la BMW. Iesind din parcare, linistea din masina incepu sa il calce pe nervi pe Shinji. Akila statea in spate, privind pe geam, parand cu gandul altundeva.
- Ti se pare ca conduc ca o maicuta?, intreba baiatul dintr-o data.
- Eh? N-nu! Mie imi place cum conduci. Ma simt in siguranta cu tine...raspunse fata incet.
- Multumesc...nu stiu ce naiba e cu Ashika. Una zice, alta face...Shinji continua sa isi ventileze furia.
- Iarta-ma...
- Hmm? Ai zis ceva, Akila?
- Nu, nu am zis nimic. Ti s-a parut....In orice caz, uhm...cum ti s-a parut School Days?
- Ah! Mi-a placut la nebunie! Desi...cred ca cel mai mult mi-a placut sa il urasc pe Makoto...ma intreb daca Mario e cumva ruda cu curva aia masculina?. Cu toate ca romance-ul a fost destul de bun...mi s-a parut un pic fortata concluzia.
- Da...da, sunt de acord! Akila se lumina la fata.

Discutia inflacarata despre respectivul anime a continuat pana cand Shinji a parcat in fata casei gemenelor.
- Mersi ca m-ai adus, Shinji, zise Akila, sarutandu-l usor pe obraz, apoi coborand extrem de repede din masina.
- Cu...placere...nu a mai facut asta niciodata..., zise baiatul, atingandu-si obrazul unde inca mai simtea buzele fetei.

Inca uimit, a accelerat spre casa lui. Dupa ce a parcat masina in garaj si a ajuns in casa, s-a prabusit pe podea, toate evenimentele zilei inundandu-i creierul. Ce dracu' le-a apucat pe toate azi?. Ridicandu-se dintr-o data, isi trase doua palme pentru a-si reveni. Ok, nu-mi pasa. E vremea pentru Skyrim!. Dupa o sesiune de aproape 4 ore de alergat dupa dragoni, nemorti, banditi si alte asemenea creaturi, Shinji se aseza in pat si zambi larg.

Maine am intalnire cu Lin...maine am intalnire cu Liiin... Cu acest gand in minte, baiatul inchise ochii, incercand sa adoarma...dar, imaginea Ashikei plangand pe scari ii fulgera prin fata ochilor inchisi...

�Ashika...� zicand acest cuvant, Shinji parasi aceasta lume tulburata...macar pentru cateva ore.