Episodul 16 a fost weird >.> Totusi, privind inapoi, as zice ca a ridicat cateva probleme interesante legate de superficialitate si de faptul ca se pune mai mult pret pe branding decat pe adevarata valoare si semnificatie a lucrurilor. Iar transformarea lui Nanami in vaca as zice eu ca face trimitere la ideea ca, facand anumite lucruri care nu sunt in natura noastra, creandu-ne o oarecare masca, in timp ajungem sa ne confundam cu ea. Si mi-a adus intrucatva aminte de Rinocerii lui Eugen Ionescu. Dupa episodul 17 pot spune ca Juri inca imi mai place si admiratia mea pentru ea a ramas intacta. Imi pare doar rau de ea pentru ca singura ei slabiciune rezida intr-o fiinta atat de meschina precum Shiori. Patania lui Mitsuru din episodul 18 mi s-a parut in acelasi timp amuzanta si, totusi, destul de serios tratata, daca lasam deoparte aluziile la... ahem... "lucrurile" pe care cica ar trebui sa le faca pentru a ajunge adult (tipii aia trei erau hazlii, though :lol: ). La final, pentru o fractiune de secunda, parca am vazut-o pe Nanami intr-o alta lumina. Dar doar o fractiune de secunda, she's still the same abusive, arrogant, manipulative and annoying person >.> Ce m-a surprins la episodul 19 e ca Mikage nu s-a folosit de Tatsuya. M-a facut sa imi pun intrebarea daca a vorbit serios sau daca i-a spus sa plece pentru ca problema lui nu implica un membru al consilului. Desi inclin spre a doua varianta, a fost o schimbare de pas interesanta (deja devenise monoton sablonul) si un preludiu bun pentru urmatorul episod. Cu toate ca mi-a parut rau de Wakaba, Saionji nu e pentru ea. She deserves better, really >.> Duelul cu Utena a fost emotionant, indraznesc sa zic ca a fost primul care chiar m-a tinut cu sufletul la gura.
Scuze ca am trecut cu o zi peste program, am fost ocupata ieri si n-am apucat sa postez :">
|