[ Outline ] · Standard · Linear+ Eu Si Viata Mea (sakura)

[pisi]

pai dupa ce m-am gandit si am "descusut" siteul, m-am hotarat sa pun si aici ficul.

PROLOG

Acum sase luni, o organizatie secreta a fost infiintata sub numele de Akatsuki. Scopul organizatiei era capturarea jinchurikiurilor pentru a crea o putere nemaivazuta.
Din cadrul aceste organizatii faceau parte numai ninja puternici care aveau abilitati speciale. Fetele nu erau acceptate si totusi exista o exceptie.

TRECUTUL

Numele meu este Sakura si am 17 ani. Am un corp de invidiat si o putere foarte mare dar totusi insuficienta. Revenind la fizicul meu: am parul roz deschis care e lung pana la genunchi si ochii verzi ca smaraldul. Sunt de inaltime potrivita si toti baietii introc capul dupa mine.
M-am alaturat organizatiei Akatsuki deoarece asta a facut si senseiul meu, Itachi Uchiha. Tot ce stiu ii datorez lui.
Cu mult timp in urma, cand eu aveam 5 ani, un baiat brunet m-a gasit plangand in padure. Era Itachi si cu toate ca era foarte tanar, a avut grija de mine pana in momentul de fata, cand inca mai are.
Ca orice om respectabil din clanul Uchiha, acesta poseda puterea Sharinganului. Are atat parul cat si ochii negrii si e cu un cap mai inalt decat mine.Imi este ca un frate mai mare si mi-as da viata pentru el. El e cu 8 ani mai mare decat mine.
Motivul pentru care Itachi m-a luat in grija era faptul ca ma lovisem la cap si imi pierdusem memoria. Acesta era si motivul pentru care aveam un singur nume: Sakura. Asa ma numise el iar eu nu am avut nimic impotriva nestiind sa fi avut un alt nume.
Imi doream sa ajung un ninja la fel de puternic si cunoscut ca si Itachi iar el mi-a promis ca asa va fi. Conditia era sa nu renunt la antrenamente oricat de dure erau si sa ascult tot ce imi spune el. Acum sunt la jumatate din nivelul lui si am ajuns aici cu foarte multa munca.


CAPITOLUL 1

Soarele stralucea puternic avnd in vedere cat de devreme era. Razele jucause alintau peisajele de vis compuse cu atata grija de catre Mama Natura. Padurile ce se intindeau cat vezi cu ochii, se jucau cu nuantele de verde si maro.
Undeva, intr-o poiana luminata de razele calde ale blandului soare, o tanara se antrena de zor sub supravegherea atenta a senseiului ei. Avea parul roz deschis prins intr-un coc neglijent la ceafa si era imbracata cu un maieu simplu verde si o pereche de iegari de un albastru deschis. In picioare avea o pereche de cizme inalte pana sub genunchi, negre, din piele.Se vedea clar ca e obosita dupa respiratia sacadata iar dupa zgarieturi iti dadeai seama ca nu va mai rezista mult insa era ambitioasa.
Senseiul fetei statea rezemat de trunchiul unui arbore batran si citea dintr-o carte cu coperti negre. Avea pe el o pelerina lunga pana in pamant cu un guler inalt, de culoare neagra cu niste norisori rosii conturati de o dunga alba, asa ca nu se vedea nici restul imbracamintii, nici incaltamintea. Din cand in cand ochii lui negrii ca noaptea se ridicau si aruncau cate o privire catre tanara ce se antrena la cativa metri distanta de el. La un moment dat, vazand ca fata este sleita de puteri ii spuse:
-Sakura, odihneste-te sau voi fi nevoit sa te car din nou in spate!
-Nu am nevoie de odihna! Ii raspunse fata cu o voce taioasa.
-Daca lesini din nou sa stii ca te las aici. Avertiza brunetul in speranta ca fata se va razgandi.
-Bine! Fac pauza cateva minute! Renunta fata evident enervata de spusele senseiului sau. Ca sa isi descarce furia acumulata isi stranse degetele in pumn, se concentra putin apoi se itoarse cu spatele si desclesta pumnul. Fara vreun efort trase un bobarnac batranului arbore din spatele ei. Doua secunde mai tarziu trunchiul se prefacu in aschii ce se imprastiara in jurul fetei.
La vederea intamplarii, Itachi zambi discret apoi reveni la lectura lui. Era mandru de eleva lui desi nu voia sa recunoasca de fata cu ea.
Dupa cateva minute de odihna fata cu parul roz si ochii de smarald se ridica in picoare si se posta in fata senseiului ei.
-Ce fac mai departe? Intreba cu o curiozitate evidenta. Vocea ei meldioasa rasuna in poiana iar dupa ce ultimul ecou se stinse, brunetul avu bunavointa sa vorbeasca.
-Hmmm...Vezi arborele ala de acolo? Intreba el aratand cu degetul spre un copacel firav al carei tulpini nu depasea douazeci de centimetri in diametru. Dupa ce avu confirmarea fetei, care se multumi sa dea din cap, Itachi continua de vorbit:Va trebui sa te urci in el folosindu-te doar de maini, fara sa il rupi. Va trebui sa iti folosesti chakra ca sa iti modifici greutatea corpului, sa devii mai usoara. Mai intai va trebui sa inveti sa faci asta pe un arbore mai solid. Spuse el aratand cu degetul un arbore batran. Iti urez noroc. Adauga el in final.
Sakura dadu aprobativ din cap apoi se apuca de lucru in timp ce senseiul isi relua locul la radacina copacului unde statuse si mai devreme. Rozalia isi facu avant si urca pana sus in arbore folosindu-se numai de maini. Acum ii mai ramase doar sa isi micsoreze greutatea corpului.
Timpul trecea iar luna castiga teren in fata soarelui. In poiana, rozalia inca se antrena. Fara vreun cuvant la adresa senseiului ei, se departa de batranul arbore si se indrepta spre copacelul firav indicat de sensei. Isi facu putin avant si se indrepta in fuga spre tulpina. Facu un salt si se prinse cu mainile de trunchiul care nu se misca nici un centimetu.
Pe fata senseiului care isi ridica privirea din carte pentru a-si privi eleva, se putea vedea un zambet clar. Sakura reusise intr-o zi ceea ce el facuse in mai mult de o luna.
Fara nici un avertisment, mainile rozaliei au inceput sa tremure si odata cu ele si trunchiul copacului apoi Sakura se prabusi pe pamantul rece. Gemu la italnirea cu durerea puternica ce o simtea pana in maduva oaselor.
-Esti in stare sa mergi? Se auzi vocea clara a lui Itachi care se posta langa ea.
Fata dadu din cap afirmativ dupa care se ridica in fund. Sprijinindu-se in maini, se ridica apoi in picioare. Dupa doua secunde incepu sa se clatine si cazu dar bratele puternice ale senseiului o prinsera inainte ca aceasta sa simta pamantul rece din nou.
-Se pare ca tot in brate ma duceti. Spuse fata afisand un zambet obosit.
Itachi zambi discret apoi incepu sa alerge cu fata in brate. Rozalia nu mai era sigura daca Itachi mai atingea pamantul cu picioarele dar nu prea credea ca brunetul zboara. Purtata lin de bratele puternice ale senseiului si rapusa de oboseala, fata adormi.
Luna rasarise complet si stralucea alaturi de fiicele sale, stelele care se intreceau in sclipiri pe bolta maretului cer nocturn. Un cires batran isi pleca obosit crengile si batea cu ele in fereastra camerei unei tinere cu parul roz si ochii de smarald ce era adancita in lumea viselor.

[pisi]

imposibil...
nu am postat de ataaaaaaaaaata timp.
capitolul e facut de mult timp dar am cam uitat de el si n-am putut sa modific greselile cu stelute shuriken, cutite kunai, si gradele dupa bandane asa ca va rog acceptati greselile:D

CAPITOLUL 3

Afara ploua necotenit iar norii plumburii acopereau cerul altadata senin. Din cand in cand, cate un fulger mai brazda cerul, luminandu-l, iar cand zgomotul se petrecea in urechile celor treji, un tipat puternic se auzea din nou.

In poiana in care Sakura se antrenase adineaori, era o balta de noroi iar fata statea pe ramura unui arbore batran, inghetata de frig, si tipa de fiecare data cand un alt fulger sau tunet rasuna puternic in vazduh. Printre copaci puteai zari o silueta neagra apropiindu-se.

-Sakura! Striga aceasta. Unde esti? Mai adauga o intrebare.

-A-a-ai-c-ci! Reusi rozalia sa ingaime printre tipete si dardaituri.

-Stai acolo ca vin sa te iau! Mai striga silueta. Vocea atat de ingrijorata ii indica tinerei ca era Itachi. Sakura nu mai spuse nimic. Continua sa tremure iar un alt fulger brazda cerul.

Fata tresari puternic si tipa iar din cauza miscarii bruste, aluneca de pe ramura uda a batranului copac. Din nou doua brate puternice au prins-o inainte ca aceasta sa simta durerea impactului cu solul.

-Te-ai antrenat din nou pana nu ai mai putut? Intreba brunetul cu o voce calma. Acum fata era suta la suta sigura ca era Itachi.

-Da. Eram furioasa pe esecul meu de ieri asa ca mi-am descarcat furia antrenandu-ma si din cauza ca am fost prea concentrata pe ceea ce faceam nu mi-am dat seama ca se inorase. Un alt tipat iesi din gura fetei din cauza unui fulger puernic.

-De ce iti e frica de fulgere? Adresa Itachi o alta intrebare.

-Pentru ca am impresia ca vor sa ma transforme in praf si pulbere. Veni si raspunsul fetei.

-Mai bine te duc acasa. Esti inghetata de frig.

Brunetul o stranse la piept si incepu sa alerge din nou de parca plutea. In scurt timp erau amandoi acasa.

-Schima-te cu nist haine uscate si dupa aia vino sa mananci. Ordona baiatul.

Rozalia executa numaidecat si isi lua o camasa de noapte roz deschis, din satin, ce ajungea pana sub fund. Avea bretele subtiri si un decolteu rotund. Dupa ce se schimba intrase in bucatarie. Isi scoase un bol, lapte si cereale apoi pescui o lingura din sertar si incepu sa manance.

Termina repede asa ca dupa ce spala bolul si lingura, isi saluta senseiul si urca treptele cu intentia de a merge in camera ei. Cand ajunse pe la jumatatea scarilor, il auzi pe Itachi spunand:

-Sakura! Vino inapoi! Trebuie sa vorbesc ceva cu tine. Era serios asa ca rozalia considera ca e vorba de ceva important. Incepu sa coboare scarile alene pana ce ajunse in sufragerie si se aseza pe canapea langa senseiul ei.

-Despre ce voiati sa vorbiti cu mine? Intreba ea.

-Cred ca e timpul sa imi afli trecutul. Fata nu spuse nimic asa ca brunetul continua de vorbit: Dupa cum bine stii, fac parte din clanul Uchiha. Am un frate si intamplator este acel Sasuke care te-a luat prin surprindere si este cu un an mai mare decat tine.

Fata facu ochii mari de uimire dar Itachi o ignora.

-Acum ceva vreme, cand el era de vreo 5 ani, clanul meu a fost atacat si redus aproape la zero. Eu am aflat destul de tarziu de macelul ce trebuia sa aibe loc asa ca nu l-am putut salva decat pe fratele meu. El a aflat ca eu mai sunt viu acum aproape un an dar a fost dezmagit cand a aflat ca m-am alaturat organizatiei Akatsuki. Tsunade, doamna hokage, il informeaza mereu cu tot ce stie depre mine si asa a aflat si ca l-am salvat de la distrugere. Intr-o lupta corp la corp cu el tu ai iesi invingatoare dar nu ai rezista mai mult de 5 secunde pe picioare dupa lupta, si ai cadea terminata la pamant. Dupa ce brunetul isi termina istorisirea, se asternu linistea.

Fata era socata de ceea ce tocmai auzise dar isi lua inima-n dinti si zise:

-Vreau sa lupt cu el. Vreau sa imi masor puterile comparativ cu el. Avea o voce hotarata desi stia ca nu ii va fi usor sa lupte cu un posesor al Sharinganului mai ales ca era fratele lui Itachi. Era sigura ca baiatul se antrena mai dur decat ea.

-Bine! Dar mai intai vei lupta cu mine ca sa iti spun daca esti pregatita. Veni si raspunsul brunetului.

Tanara era bucuroasa ca senseiul ei era de acord asa ca propuse ca a doua zi sa lupte cu Itachi. El fusese de acord si o trimise pe rozalie sa se culce ca sa fie odihnita.

In timp ce urca treptele, curajul pe care l-a avut cand i-a cerut lui Itachi sa o lase sa lupte cu fratele lui, disparea treptat. Acum se temea pentru viata brunetului. Isi alunga gandurile ce ar fi facut-o sa dea inapoi si se baga sub plapuma moale si calduroasa. Adormi repede mangaiata de blandele vraji ale noptii.

Dimineata veni cu repeziciune, si odata cu ea timpul ca Sakura sa lupte cu Itachi.

Acum erau amandoi la marginea padurii, fata-n fata, si ammandoi asteptau ca celalalt sa inceapa lupta. Itachi isi activa Mangekiou Sharingan si incerca sa o induca pe fata intr-un genjutu dar nu avu nici un efect asupra tinerei. Ea stia cum sa se feseasca de genjutu. Invatase de la senseiul ei ca trebuia sa isi opreasca fluxul de chakra apoi sa nu mai miste nici un muschi. Nu era usor, dar nici foarte greu nu era.

Trecusera trei ore de cand cei doi se luptau. Nici unul nu mai avea chakra asa ca se bazau doar pe forta fizica si inteligenta. La forta fizica Sakura il depasea cu mult pe Itachi dar la inteligenta erau cam la fel.

Fara vreun avertisment rozalia cazu pe pamantul rece. La vederea acestui fapt, Itachi lasa garda jos si se apropie de fata dar se trezi cu un pumn in purta, azvarlit cu zece metri mai in spate.

-Nu lasa garda jos, Itachi sensei! Regula de aur a unui ninja! Spuse Sakura printre gafaituri in timp ce afisa un zambet triumfator. In acelasi timp se apropie de el si ii oferi un alt pumn.

-Bine! De data asta ai castigat. Spuse senseiul zambind. Era mandru de eleva lui.

Fata zambi obosit si se prabusi pe iarba umeda.

　

Se trezi mai tarziu in patul ei moale. Itahci era langa ea si ii zise:

-Am trimis mesagerul spre Sasuke. Va veti lupta maine la ora patru dupamasa pe campurile de antrenamente al academiei din Konoha. Pana aunci odihneste-te! Eu o sa am grija ca nimeni sa nu intervina in lupta voastra de maine.

Sakura asculta atenta apoi se intinse pe pat si ii spuse:

-Multumesc! Datorita tie am o viata minunata. Apoi adormi, fiind inca obosita.

Itachi zambi apoi iesi din camera ca sa o lase pe fata sa se odihneasca.

Luna impreuna cu stelele isi jucau din nou rolurile pe maiastrul cer nocturn.

Un cires batran isi scutura haina roz si pufoasa in adierea calda a vantului. Paraul din apropierea casei curgea lin in timp ce-si canta notele muzicale iar greierii isi cantau muzica acompaniind cateva broscute ce orocaiau de zor creeand minunata simfonie a naturii.