[ Outline ] · Standard · Linear+ Now and Then, Here and There

[kaoru]

incep din nou prin a spune ca e o MARE diferenta intre a vedea si a VEDEA cu adevarat. sa privesti nu este niciodata deajuns in cazul unui anime.....
Now & then.Here & there mi se pare unul dintre animeurile cu o incarcatura emotionala extraordinar de puternica.....
este extraordinar.....este dupa mine un anime adevarat...DA! asa trebuie sa fie un anime..
nu desenul este atat de important cand ce este in spatele lui te acapareaza cu totul.......te face sa iubesti faptul ca traiesti,ca existi....
are si scene de violenta..dar ce este cel mai important este faptul ca personajele au o personalitate extraordinara. Hamdo mi se pare unul dintre personajele anime cel mai bine realizate vreodata.... felul in care trece de la o stare la alta,modul de a rectiona in anumite situatii......este
de necrezut.
cred cau strans oamenii astia in acest anime toata suferinta pe care un om o poate indura......
este impresionant .....oare la mai vazut cineva?
ps:tzur,rhea si kaeru... :) de voi stiu......miar place sa aflu si parerile voastre totusi

[Probably me]

Militarii sînt îndoctrinaţi să respecte ordinele. Organizarea de sus în jos a armatei impune acest lucru pentru maximă eficienţă, iar soldaţii şi ofiţerii îşi însuşesc o filozofie în care executarea ordinelor devine parte integrantă din codul lor. Şi are prioritate în faţa oricăror altor considerente. Un soldat care nu respectă acest cod se compromite în primul rînd în proprii lui ochi. Nu uita că nu e doar o convenţie ci loialitate completă, în care soldatul crede.

Evident, există situaţii în care un ordin contravine bunului simţ, decenţei, moralităţii etc. Dar odată că, prin aderarea la codul militar, responsabilitatea inferiorului e transferată superiorului prin acord tacit; apoi, se presupune că superiorul deţine mai multe informaţii, are mai multă experienţă, deci are o viziune mai largă.

Problema cu acest sistem e că, la fel ca în cazul despotismului, trebuie să speri că ai parte de superiori care iau deciziile corecte. Iar soldatul crede puternic în acest sistem şi nu discută ordinele.

Aşa că Abelia poate ezita, dar tot ce-am zis mai sus o face pînă la urmă să se conformeze. Hamdo e comandantul ei şi nu poate să nu-i respecte ordinele fără a se rupe de tot ce este ea ca soldat. Pentru orice soldat actul revoltei faţă de ofiţer este un act traumatizant. Legătura cu superiorul direct este extrem de puternică, aşa trebuie să fie pentru că el este cel pe care te bazezi şi în care trebuie să ai încredere orbeşte că te va scoate viu din orice confruntare. Ruperea acestei relaţii e o rupere de orice stabilitate şi normalitate. Se recurge la ea doar după grave încălcări ale îndatoririlor ofiţerului faţă de cei din subordine, în principal a acordului tacit care spune "ai loialitatea mea dar ai grijă să mă conduci bine". Deci neglijarea responsabilităţilor sau a grijii pentru vieţile soldaţilor. Ori Hamdo nu încalcă acest cod. Agresiunile lui sînt îndreptate în general spre civili, nu soldaţi. Cînd pedepseşte soldaţi o face sub pretextul disciplinării pentru nesupunere, o scuză pe care restul soldaţilor sînt oricînd gata s-o accepte.

Sigur, scopul primordial al armatei e protecţia populaţiei civile. Dar extrem de des se uită de acest lucru iar armata (şi codul ei) devin un scop în sine. Centralizarea şi conducerea de sus în jos fac destul de uşoară deturnarea unui aparat militar.

Abelia se află într-o poziţie foarte ingrată. Pentru a face lucrul "corect" (din punctul de vedere al spectatorului) ar trebui să-şi renege codul (decizie grea), să decidă că superiorul direct şi-a încălcat în mod grav atribuţiile (discutabil), să convingă de asta restul ofiţerilor şi soldaţilor (discutabil, din moment ce ea însăşi nu e convinsă) şi să fie gata să-i preia atribuţiile şi responsabilitatea dacă decide să-l răstoarne. Ori există un motiv pentru care ofiţerii în armată au ranguri, fiecare rang reprezintă o anumită capacitate decizională şi de responsabilitate. E perfect posibil ca Abelia să nu creadă că ar fi în stare să-i ia locul lui Hamdo, chiar dacă ar trece peste toate celelalte considerente. Repet, e vorba de responsabilitatea pentru vieţile tuturor celor din subordine. Nu e genul de responsabilitate pe care şi-o doreşte oricine, şi în armată nu ţi-o iei singur în general ci ţi se conferă odată cu rangul cînd cei mai experimentaţi ca tine decid că ai devenit destul de capabil.