[ Outline ] · Standard · Linear+ Saikano

[Demiurgus]

Are 13 episoade si merita vazute toate. Sunt destui care recomanda vizionarea doar a 10 episoade. Inseamna ca oamenii astia s-au cam uitat degeaba la el. Cei care prind atmosfera o sa isi dea seama din primele episoade cum o sa se termine. E ceva sigur, nimeni si nimic nu mai poate schimba destinul.
Sfarsitul lui Saikano este exact asa cum trebuie si este printre putinele care nu m-a dezamagit. Nu m-am simtit 'tradat'. De la inceput pana la sfarsit am avut impresia/senzatia ca povestea asta nu se poate termina decat intr-un singur fel. Da, e trist si deprimant dar intr-un mod placut, cel putin pentru mine.

Singurul lucru care ii lipseste este o coloana sonora pe masura. Ma refer la lipsa melodiilor de fundal din diferite momente care, daca ar fi existat, ar fi contribuit destul de mult la dramatismul acelor scene.
Vocile personajelor sunt insa perfecte. Se potrivesc de minune.

In privinta graficii, multi critica stilul acestui anime. Critici stupide zic eu. Personal consider ca modul in care sunt desenate personajele merge mana in mana cu atmosfera apasatoare din Saikano. De exemplu, 'bujorii' aia permanenti de pe fetele lor mi-au sugerat tineretea, fragezimea personajelor. Tineri, la inceput de drum, indragostiti, dezorientati, constienti ca ceva e neregula si cu o dorinta puternica de a trai ..... ce pacat ca lumea se duce dracului, heh.

Un anime superb, am simtit ceva cand m-am uitat la el si acel ceva a ramas cu mine pentru un timp. Si acum ma mai gandesc la el din cand in cand. Momentan este anime-ul numarul 1 pentru mine.

[Shinju]

vad ca de mult nu s-a mai scris nimic la seria asta si ar fi pacat. pentru ca discutiile dinainte sunt chiar interesante. am vazut ca lumea s-a aprins un pic si e de bine :P

ce pot sa zic? l-am vazut intr-o noapte lunga si alba, ca sda citez pe cineva :P si am ramas impresionata. stiam ca va fi trist, dar nu ma asteptam sa fie asa de dramatic. oricum, eram pregatita pt plans si trebuie sa recunosc ca am dat ceva apa la shoricei, chiar daca nu m-am uitat singura. de fapt toata povestea tinde spre o tragedie (they all die in the end, don't they?).

ce m-a mirat a fost combinatia dintre un anime despre razboi, end of the world, o arma de distrugere in masa si povestea unei relatii dintre un baiat si o fata (de fapt nu numai relatia lor e vizata, dar ea e in centrul povestii). lipsa lor de comunicare, felul in care s-au adaptat incet incet la situatia data, felul in care i-a influentat asta pe ceilalti.

akemi mi-a provocat sentimente contradictorii. suferea din cauza ca il iubea pe shu, dar practic ea a fost cea care a impins-o pe chise in bratele lui (daca tin eu minte bine). plus ca mi s-a parut ca se poarta uneori cam egoist. stiu, atunci cand iubesti si in razboi nu exista regului si ambele s-au vazut foarte bine in acest anime.

o perioada care mi-a placut f tare a fost cea in care cei doi au fugit si au locuit cele doua saptamani singurei. nu stiu daca au facut ei ceva acolo (ma refer la sex, se intreba cineva intr-un post cateva pagini mai in spate), cred ca relatia lor acolo era deja mai mult deat atat. era mai mult pe plan spiritual. trebuia doar sa locuiasca impreuna si sa se simta unul langa altul, sa simta ca nu depind de lumea care ii inconjoara.

moartea lui akemi...uff, momentele in care o ridica si se vede si se aude sangele inchegat pe spatele ei...nu stiu...mi s-a facut inima cat un purice...mi s-a parut extrem de trista moartea ei. mai ales ca a avut loc cam in acelasi timp cu cea a lui atsushi... el mereu cu gandul la ea si ea...mereu cu gandul la shu...

sfarsitul...sincer nu imi pasa daca el a murit sau nu, daca totul e in imaginatia lui sau nu...e clar ca s-a cam terminat totul si ca alta varianta nu era....ca totusi dragostea lor a supravietuit si sfarsitului lumii....

ma opresc aici. astept poate mai zice cineva ceva :P plus ca mi-a intrat seful in birou :)