Outline · [ Standard ] · Linear+ Romania, Something about Romania

[Ranma-kun]

Si Coca Cola si MacDonalds se fabrica in Romania, dar aia nu inseamna ca sunt produse romaneshti.
http://www.peroni.it/

Si nu uitati ca acel clip este o reclama la bere, nu o prezentare a Romaniei.. in fine.. hai sa mai spunem un record.. suntem pe locul 2 din Europa la consumul de alcool.. hai sa fim mandri....

Ah si sa nu uitam un record si mai tare, suntem pe locul 1 in Europa la mortalitatea infantila!: http://www.gds.ro/Special/2006-05-26#articolNr52150
Dar nu vad pe nimeni sa faca reclame despre asha ceva, oare de ce, probabil pentru ca lumea nu vrea sa auda de asha ceva. Mai de graba traieshte in lumea lor imaginara si se gandeshte la cat de tare e Romania.
Si inca ceva, acel articol e relativ nou, insa problema e veche din 98 in coace suntem pe locul 1 in Europa la acest capitol, si nimeni nu face nimic, ca lumea in loc sa doneze bani pentru ogranizatiile care se ocupa cu ocrotirea copiilor, da bani pe bere, tigari, manele sau alte prostii, si viseaza la audi-uri prin Spania.

[Urfe]

Si care ar fi diferenta dintre tine si altul care pomeneste numai de locurile castigate la olimpiadele internationale? Tu l-ai face visator, dar nici tu nu stai mai bine, daca numai asta vezi in Romania. Nu suntem nici prea-prea, nici foarte-foarte...

Nu inteleg de ce te chinui tu atat sa amintesti numai de aspectele negative. Pardon, adica stiu - las' ca-ti trece. Fii atent, insa, ca nu esti decat un punct in gloata care se declara atat de dezgustata de tara. E tot o problema, si deloc o rezolvare.

N-am crezut niciodată în specificul naţional, în “sentimentul românesc al fiinţei”, în tot ceea ce filozofii culturii şi psihologii maselor ne-au atribuit ca să ne distingă de alte popoare.

Nu cred că suntem mai ospitalieri decât alţii, mai harnici sau mai hoţi. Nu-mi pare nici bine, nici rău că sunt român. Uneori regret că nu m-am născut elveţian, dar imediat îmi aduc aminte că aş fi putut să mă nasc ugandez. Suntem şi noi, românii, undeva “la mijloc de rău şi bun”, cum scria Ion Barbu, un neam sub soare, nici prea-prea, nici foarte-foarte.

Dacă n-am luat nici un premiu Nobel, în schimb am inventat stiloul. Daca zidul ni s-a prăbuşit peste noapte, ne-am apucat, cuminţi, a doua zi să-l ridicam la loc, şi tot e ceva. Am fi putut, în definitiv, să-l lăsăm în plata Domnului de zid şi să ne cărăm cu toţii în alta parte…

Cu toate astea, există ceva specific românesc, ceva atât de adanc în firea noastră, a celor care trăim azi pe acest plai de dor, încat m-aş hazarda să spun că este însăşi esenţa “românismului” în acest moment istoric. Este cercul vicios al isteriei provocate de stres şi al stresului provocat de isterie. Daţi-mi voie sa fiu, în continuare, mai explicit.

Dacă trăieşti numai în România, e posibil să nu-ţi dai seama că e ceva în neregulă cu lumea din jur. Ai culoarea mediului şi te mişti odată cu el. Eşti una cu toţi ceilalţi. Dar dacă te întorci, după o vreme indelungată în ţară, e cu neputinţa să nu fii izbit de cât de anormală e umanitatea de aici. De cât de chinuiţi sunt oamenii şi de cât de răi devin din cauza asta.

Nu se poate să nu fii uluit de faptul, de pildă, că una dintre cele mai răspândite strategii de supravieţuire e mitocănia agresivă. În orice ţară civilizată oamenii încearcă să-şi menajeze nervii cât se poate de mult. Sunt prevenitori unii faţă de alţii în forme duse aproape până la caricatură.

Şi-au dezvoltat zâmbete sociale şi ritualuri de contact care să elimine, practic, posibilitatea oricăror conflicte. Când cineva te contrazice, îi zâmbeşti şi spui: “We agree to disagree” (”am căzut de acord că nu suntem de acord”). Când cineva te calcă pe picior, te grăbeşti să-ţi ceri tu scuze.

O ipocrizie blândă şi surâzătoare te întâmpină peste tot, ca un balsam care alină toate rănile şi satisface toate susceptibilităţile. Această ipocrizie poartă numele de politeţe şi e esenţială pentru fluidizarea substanţei sociale.

Românul nu este aşa pentru că nu poate fi, obiectiv, aşa. Pentru că la noi, dacă eşti bun, eşti călcat în picioare. Să ne imaginăm o tânără care devine vânzătoare. Îşi iubeşte meseria şi îşi propune să fie cât mai draguţă şi mai serviabilă cu clienţii.

Zâmbetul profesional, acel zâmbet care vinde marfa, i se va şterge însă curând de pe faţă după ce vreo cinci-şase inşi îi vor trânti câte-o bădărănie sau vor începe să urle la ea ca nebunii, chiar din prima zi de lucru. Sunt toate şansele ca după o lună de zile zâmbetul să-i dispară complet, iar după un an să avem vanzătoarea noastră standard, acră şi scârbită, care te repede de nu te vezi.

Bădăranii de care-am vorbit nu sunt nici ei bădărani din naştere. Şi ei sunt bieţi oameni la care s-a urlat şi care-au fost umiliţi de când se ştiu. Au devenit scârboşi pentru că au simţit pe pielea lor că nu ţine să fii draguţ cu ceilalţi. Pentru că, la toate ghişeele, au rezolvat numai urlând. Pentru că doar fiind mitocani au avansat social, călcând peste cei blânzi.

În armată, soldaţii sunt extrem de chinuiţi “în perioadă” de sergenţii lor. Când ajung ei inşişi sergenţi, îi chinuiesc pe noii recruţi şi mai abitir. Şi tot aşa, în toate straturile sociale şi la toate nivelurile, românii îşi sunt propriii călăi şi propriile victime într-o societate profund alienată psihic, o societate isterică.

Cred că asta ne distinge, ca români, în lume, la ora actuală: tensiunea continuă la nivelul vieţii cotidiene. Starea continuă de explozie, care ne provoacă ulcere şi atacuri cerebrale. Conflictul generalizat al fiecăruia cu fiecare. Nu vreau să spun prin asta că suntem fundamental răi.

Fireşte, ne-au împins spre asta sărăcia şi lipsa de orizont, carenţele de educaţie, perplexitatea maselor ţărăneşti dezrădăcinate şi aduse în ghetourile marilor oraşe. Pot fi şi alte explicaţii obiective. Dar e încă ceva, mai subtil, mai întunecat în tot acest chimism social. Înrăiţi de lumea în mijlocul căreia trăim, cu timpul începe să ne placă să fim răi.

Sadismul nostru rabufneşte atunci în insultă şi obscenitate. Începem să ne mândrim cu grobianismul nostru şi, exhibiţionişti ai moralei, ne dezbrăcăm voluptuos de caracter în aplauzele excitate ale publicului. Curând, devenim la fel de cinici, la fel de incapabili de a distinge binele de rău ca târfele, securiştii şi noii îmbogăţiţi.

Ascensiunea (sau doar supravietuirea) noastră socială e marele premiu câştigat cu preţul mitocăniei noastre.

Iar cercul acestei nevroze naţionale nu ar putea fi spart decât printr-o lungă terapie care, ca orice demers psihanalitic, ar fi lungă, scumpă şi cu un rezultat incert. Nu cred că ne-o putem permite deocamdată.

[Ranma-kun]

Urfe, de ce ma chinui, pentru ca eu vad ca lumea este inconstienta de aspectele negative care intr-adevar conteaza. Pentru ca mass-media ne serveshte pe tava tot felul de informatii false, iar romanii cred tot feluld e tampenii, imi amintesc acuma cativa ani cand la televizor dadeau o stire precum ca "Romania a luat locul 1 la Olimpiada Internationala de Fizica" pe cand noi aveam o medalia de aur 2 de argint si 5 de bronz sau ceva de gen, iar China avea peste 10 medalii de aur, si alte tari la fel.
Dar faptul ca la testele internationale facute la nivelul de licee si scoli din toata tara au relevat ca ne aflam pe unul din ultimele locuri din Europa la nivelul de cunoshtinte in fizica a elevilor, nu l-am vazut publicat pe niciunde, si aici l-am citat pe proful meu de fizica din liceu .
Si eu tot aud tot felul de oameni care vorbesc despre cat de deshtepti sunt romanii, ce sistem de educatie, ce buni suntem la fizica, matematica, informatica... bla bla bla.

Si aici tu greshesti, eu nu sunt dezgustat de tara, ci de oameni, mai de graba de mentalitatea lor, pentru ca se lasa prea ushor manipulati si suspusi soartei. Noi merem pe ideea "sa moara vecinul ca sa-i iau capra" , "sa muncesc cat mai putin si sa iau cat mai multi bani" sau "sa fur cand pot si cum pot".
Este o mentalitate greshita, provenita dintr-o educatie greshita data de o societate corupta. Efect care in ultimii ani se tot amplifica datorita "modelelor" morale care sunt prezentate prin mass-media.

Daca te uiti pe strazi pe la ora 12 printr-un orash mai mare prin Romania, vei vedea un trafic infernal, in alte tari e foarte scazut traficul pe la acea ora, pentru ca in tarile dezvoltate se munceshte, iar la acea ora lumea e la lucru. Noi suntem o tara de bishnitari, transportam marfuri din colo in colo.

Cat despre acea gloata care se declara dezgustata de tara, orice tara are problemele ei, oriunde exista oameni care critica lucrurile, insa in alte tari se mai face ceva pentru a le remedia, la noi se face ceva doar pentru a le ascunde sau a le uita, pentru ca e mai usor asha, e mai ushor sa uitam, e mai ushor sa nu muncim, e mai ushor sa nu invatam, e mai ushor sa furam (Poate va aduceti aminte de un episod din Earth Girl Arjuna la faza asta).

[jkno]

Am spus ca nu mai postez pa acest thread pt. ca ideile unora nu pot fi schimbate nici cu pistolul pus la ceafa.

Dar am primit de la o prietena acest link, asa ca voi mai posta doar atat:

Romania

[Urfe]

Hai sa punem intreaga serie:

http://youtube.com/watch?v=SDO1lDEKj6o

http://youtube.com/watch?v=wzcuBbztn-0

http://youtube.com/watch?v=WZpeeRSk-0A

http://youtube.com/watch?v=W6M5_-e5eJI

http://youtube.com/watch?v=I8qZ7PuN8AM

http://youtube.com/watch?v=MTrpT3WS4PY

[Tenshi]

Interesant topic... am citit cateva din ultimele posturi... Si sunt total de acord cu tine, Ranma-kun. Din pacate, romanii sunt asa cum i-ai descris tu, desi niciunul n-ar recunoaste pe deplin.

Ma mandresc cu Romania dar nu si ca sunt romanca. Suna dur dar asta e situatia. Mai ales cand esti afara, intr-un aeroport de exemplu, si esti tratat diferit pentru ca provii dintr-o tara "de tigani hoti".

S-ar putea oare sa fim rezultatului societatii in care traim? Mda, numai ca NOI suntem acea societate... E adevarat ca 45 de ani de comunism si-au spus cuvantul insa e deja cazul sa mergem mai departe, sa se vada ceva schimbari, nu? Din pacate noi urcam o treapta si coboram patru.

[fiona]

Tenshi stii mentalitatea romanului e cam asa: de ce sa fac eu mai mult daca nu mi se cere, vreau toul dar eu sa nu misc un deget.
In fine, suntem confundati cu tiganii care cersesc la colt de strada, asta arata ipocritatea celorlalti, pt ca tiganii sunt minoritari in tara noastra.
Stiai ca ei viseaza la o tara a lor, si, si-au propus sa se inmulteasca pt a cucerii? ei uite cam asa e.
Altfel spus, noi cei care traim in tara noastra ne comportam urat unii cu altii, ne destetam, ne omoram intre noi; dar odata ce ajungem in strainatate incepem sa vedem totul altfel si toata ura pe care o avem asupra celorlati se transforma in bucurie, entuziasm si melancolie.
Pana la urma si cetatenii straini care au invatat sau au stat un timp in tara se bucura la vederea unui roman.
E chiar asa de rau?
Eu zic in loc sa fim atat de rai, mai bine am zambi mai mult la persoanele care le intalnim intamplator pe strada, pt ca nu stii cand dai peste un prieten.
Ce parere aveti de asta?

[Anime King]

romania o tara plina de hoti imputiti numai hoti deabia astept sa plek din tara asta pt. totdeauna sau sa mor

[Ranma-kun]

Topic closed, si-a pierdut rostul.. si au inceput aberatii majore.