Chat | Coyotee: [23:59] cel mai probabil boti | spyderverr: [02:43] cauta lumea ceva prin post-urile vechi sau doar sta lumea online pe prima pagina? ) | spyderverr: [02:42] Total online: 288 | spyderverr: [02:42] cica: | dmf: [05:30] blast from the past | MC Hammer: | Silver.C: [21:49] desu | Urfe: [11:59] Ziua buna | MC Hammer: | Ranma-kun: [17:44] Desu |
| Arhiva |
|
|
Outline ·
[ Standard ] ·
Linear+
Filosoful Si Filosofia Saptamanii..., Topic reinitializat de admin
usagy |
Oct 4 2005, 05:47 PM
|
mad bunny
Group: Members+
Posts: 347
Joined: --
From: Bucuresti
Member No.: 326
Points: 453
Gender:
|
QUOTE(IceJack @ Oct 4 2005, 04:55 PM) P.S. Sper ca nu ai zis cele de mai sus din motivul pe care il suspectez eu (si nu, nu vreau sa stiu motivul pt ca prefer sa nu aflu unele mistere ale omeniri) [/color]
Tu nu stii motivul pt care am intrebat dar eu stiu motivul pt care ai facut acel PS. Si wow, ma simt a 8-a minune a omenirii :unsure: Mi se pare o tema greoaie, la fel cum au fost si ultimele si rog juriul sa gandeasca mai mult si sa propuna o tema mai accesibila....sa poata sa isi dea cu parerea toate lumile :P ...chiar si cei mai baka ...asa ca mine. La asta ma refer....nu faceti un topic din ce in ce mai innacesibil. Familia...celula societatii..parca suntem la starea civila...casa de piatra :rolleyes: Si o sa accept sugestia, o sa propun mai multe teme.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Morgenstern |
Oct 5 2005, 08:32 PM
|
Kwisatz Haderach
Group: Members
Posts: 18
Joined: --
From: Galati
Member No.: 1.496
Points: 9
Gender:
|
Pe rand: Familia, baza societatii umane? In primul rand definiti societatea. Da, stiu am o obsestie cu definitiile, dar cramponarea in absoluturi reprezinta o limitare "nesimtita" a omului. Sa presupunem ca societatea este ceea ce vedem in fiecare zi. Oameni grabiti la serviciu, la scoala, in carciumi, rebuturi ale civilizatiei, demagogic si semidocti, tocilari, oameni cool, religiosi, atei, familisti convinsi si multi altii. In "societatea" actuala, cu greu mai gasesti o familie care sa se apropie de ceea ce ar trebui sa fie familia-loc de refugiu, intelegere si iubire. Nu, in ziua de azi casatoriile se desfac mai repede decat se fac si jumate' din pustii din ziua de azi nu mai vor mai ajunge sa isi faca ceea ce ar trebui sa fie o familie. In familie, unul servitorul celuilalt? De altruism si iubire nu ati auzit? Sau mergeri pe cinismul ca toate actiunile omului sunt motivate de propiul interes? Daca e asa, pai si dragostea este tot o satisfacere barbara a unei nevoi primare. Oricum, momentan, atat timp cat exista expresii de genul "eu te-am facut, eu te omor" in mijlocul familiilor, nu pot fi ele "celula esentiala a societatii". Si chiar daca sa zicem ca familia ar fi utopia care ar trebui sa fie, ea tot nu are cum sa stea la baza societatii, atata timp cat societatea insusi este doar o asociere de oameni in scopul realizarii scopurilor deloc legate de familism.
Second, "I found that if you have a goal, that you might not reach it. But if you don't have one, then your are never disappointed". Corect, si atunci pui capul jos, te dai invins de viata si mai bine iti tragi un glonte in cap. Sau ramai la stadiul de leguma fara ambitie, care isi plange de mila. Daca nu ar fi existat teluri in viata, probabil ca nu am mai fi stat acum pe internet pe un forum sa filosofam. Sau poate ca pentru unii, monumental, magnific, grandios sunt doar cuvinte fara sens. Poate ca "I have a dream" nu le suna a nimic. De ce sa fie dezamagiti ca nu sunt acceptati ca oameni liberi cand pot sa stea sa munceasca in conditii subumane pe plantatii?(ma refer la negrii din SUA, in caz ca nu este clar). De ce sa ne dorim in viata sa invatam, sa progresam, sa ducem un trai mai bun, sau macar sa ajungem la o elevare nu neaparat materiala. Sau nu sunt decat "iluzii create de guvern si Iluminati pentru a controla lumea"?
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Demona |
Oct 11 2005, 01:32 PM
|
your Worst Nightmare
Group: Members+
Posts: 832
Joined: --
From: Hell
Member No.: 306
Points: 647
Gender:
|
Nu neaparat killer. Ai descris sufletul uman ca un fluture, care astepata sa iasa din crisalida, dar gandeste-te ca fiinta umana este slaba. Nu are nevoie de idealuri prea mari pentru a supavietui. Se complace vesnic intr-o stare de ignoranta. Clar ca majoritatea are vise si idealuri. Daca unul dintre ele este prea indraznetz si doamne-fereshte nu s-a ajuns la ele, toata chestia poate fi catastrofala. Simplu atunci, daca nu ti foarte mult sa fi un "star", ramai la statutul de "muritor" shi mergi pe motto-ul :"if you don't have a goal, then your are never disappointed" shi asha se rezolva multe. Printre care shi respectul de sine, care shtie toata lumea poate fi foarte ushor de facut praf de la cea mai mica infrangere. Deshi afirmarea e destul de paradoxala, are shi un pic de adevar. Spun ca e paradoxala pentru ca omul totushi are un tzel. Shi daca il are pe cel mai simplu` adica acela sa prinda ziua de maine. Shi daca nu vrea acest lucru, luam exemplu` un sinucigash(chiar daca e un exemplu` destul de morbid), shi el are un tzel, acela sa ishi puna capat zilelor. Dar e un tzel. Concluzia e clara: oamenii au tzleuri, chiar daca sunt foarte simple, deshi poate multzi ar putea trai shi fara ele... Tzelul omului este unul care se face din reflex, nu neaprat din necesitate...
Gesh... am filozofat... :mellow: O sa faca IceJack mishto de mine...
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Tenshi |
Oct 14 2005, 02:52 PM
|
Fanart MOD-nya
Group: V.I.P.
Posts: 1.173
Joined: 9-January 04
From: Arad
Member No.: 168
Points: 1.152
Gender:
|
Daca familia este baza societatii umane? Pai cum sa fie asa, din moment ce nimeni nu misca un deget ca sa contribuie la indreptarea lucrurilor?! Oamenii se complac, normal, e mult mai comod, nu? Si vad ca multi de aici evita subiectul, se ascund cu capul in nisip ca niste struti. -_-
De vina pentru situatia dramatica din ziua de azi este MATERIALISMUL, si "batalia" asta stupida intre sexe, precum si EGOISMUL. Mai, da' ce greu e astazi sa lasi un pic de la tine, sa accepti sau sa ierti... E atat de greu pentru oameni sa ramana langa partenerul de viata "si la bine, si la greu, pana cand moartea ne va desparti". Ce mai, e demodat!! Pai oameni buni, tocmai gandirea asta "moderna" ne duce la prapastie.
Familia este cea mai mica celula a societatii, fie ca vreti, fie ca nu. Deocamdata exista o oranduire in lumea asta, dar oamenii se lupta uneori atat de mult ca s-o schimbe, incat ajung din lac in put. >.> Si de ce? Din dorinta de mai bine? Niciodata nu va fi mai bine daca nu accepti ceea ce ai. Mereu pare ca vrabia de pe gard e mai buna decat cea pe care o ai in mana...
Cat despre relatiile parinti-copii/copii-parinti, am observat ca multi isi acuza parintii pentru micile sau marile lor esecuri din viata. Si parintii sunt oameni si gresesc. Dar daca noi am dori sa facem cu adevarat o schimbare, nu am mai pierde timpul cu resentimentele si ne-am gandi la proprii nostri urmasi: cum sa-i educam, cum sa le oferim o viata linistita, sa-i invatam sa se fereasca de rele etc. Si astfel, vor ajunge niste adulti puternici atat fizic cat si psihic, capabili la randul lor sa aiba grija de o familie si sa razbata prin viata.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
BlackHeart004 |
Oct 20 2005, 02:54 AM
|
The Fire That Consumes...
Group: Members+
Posts: 42
Joined: --
From: Bucuresti (la facultate)
Member No.: 1.000
Points: 23
Gender:
|
Divinitatea... Subiect interesant si provocator. Adanc, ce-i drept, dar suficient de atractiv :) incat sa nu ma sperii de el. Sunt nou pe aici, pe topicul "Filosoful si Filosofia Saptamanii", asa ca sper sa nu ma injuratzi pentru eventualele aberatzii :unsure: Sunt confuz. Deoarece m-am obisnuit sa caut echilibrul in toate. Asta duce la multe intrebari si la multe incercari. Desi pot spune ca nu ma afecteaza in mod direct (sau, cel putzin, nu constientizez acest lucru) problema existentzei sau non-existentzei divinitatzii - de orice natura ar fi aceasta - ma intriga problema. Si imi vin in minte cuvintele unei vechi prietene, dintr-o scrisoare primita cu mai bine de 3 ani in urma (pe care si acum o pastrez impreuna cu celelalte epistole): "Religia este drama omului pornit in cautarea sinelui". Nu stiu daca era un citat ce apartzinea altcuiva sau erau cuvintele ei. Dar ma framanta. Caci la urma urmelor ceea ce fiecare numeste realitate si adevar este ceea ce propria lui minte ii ofera. Si atunci cum putem sti daca exista sau nu o fortza superioara care ne guverneaza si ne controleaza intr-o masura anume vietzile? Problema cu mine ar fi ca privesc lucrurile dintr-o perspectiva mult apropiata celei stiintzifice. Asa incat sunt destul de sceptic in ceea ce priveste asa-zisa divinitate. Stim cu totzii ca din antichitate omenirea si-a dezvoltat multe sisteme religioase in care venerau diferite zeitatzi despre care credeau ca le guverneaza existentza intr-o maniera sau alta. Pentru ei, divinitatea era palpabila aproape, zeii lor erau personificatzi si de la ei au luat nastere extraordinare mitologii (pe care eu, unul, le devorez de-a dreptul :P ) In numele acelor divinitatzi se faceau sacrificii animale si chiar umane. Multzi sustzin faptul ca acestea (miturile) si mai ales religiile care au supravietzuit pana in prezent si au radacini puternice in inimile a zeci si sute de milioane de oameni au aparut din nevoia omului de a explica ceea ce el nu putea intzelege. Chiar si astazi auzim expresia: "nebanuite sunt caile Domnului" in situatzii care aparent nu au explicatzie ratzionala sau nu corespund aspiratziilor/dorintzelor unor oameni. Stiintza ne ofera deja explicatzii exacte cu privire la enorm de multe fenomene sau aspecte ale vietzii care in trecut erau considerate a tzine de domeniul supranaturalului (al divinitatzii). Lasand la o parte fenomenele care au loc in jurul omului, cele ce se petrec in interiorul lui deja sunt explicate de stiintza pe baza biologiei, chimiei, psihologiei. Asa ca un om organizat si echilibrat aparent nu ar avea de ce sa se teama in ceea ce priveste viatza si eventualele surprize ce ar putea aparea... Cu toate astea, ele apar si o fac intr-o maniera extraordinara. Generalizarea este atat de mare incat nu cred ca ar avea rost sa dau un exemplu concret - cu totzii stitzi la ce ma refer. Si atunci ma intreb: cum se poate asa ceva? care e explicatzia? Si daca nu am invatzat nimic pentru examen si la proba cu pricina nimeresc labga cineva pe spinarea caruia iau o nota maaare :P ma gandesc "ba, ce soarta!"... Oare? Si-mi vine sa ridic mana dreapta si sa-mi fac cruce. De ce? Pentru ca exista o divinitate care mi-a dat un pic de noroc? De ce acest impuls de a crede in ceva dincolo de mine atunci cand situatzia incepe sa para prea grea pentru a ma descurca? Adevarul e dincolo de noi... Poate. Poate ca e in noi. Si poate ca e adevarat ca "pe corabia care se scufunda nu exista atei". Nu. Nu exista divinitate. Asta o spun EU, care nu am simtzit si nu am perceput vreodata ceva care sa nu poata fi explicat ratzional, intr-un mod sau altul. Nu cred in divinitate. Cred in valori morale, intelectuale, civice daca vretzi. Si in principii de viatza ce se ghideaza dupa ratziune si care nu pot da gres. In conditzii normale. Si ce te faci cu "anormalul"? Cui il lasi? Pai, circumstantzelor, coincidentzelor, legilor inca nedescoperite ale naturii umane sau ale fizicii ori chimiei... Si cum ramane cu corabia si cu ateii? Pai tocmai ceea ce tzine de acele fenomene aparent legete de legi inca nedescoperite ale naturii umane, fizicii sau chimiei imi poate oferi raspunsul. Da. Exista divinitate. Asta o spun EU, care ma trezesc dimineatza si privesc lumina zilei, inspir aerul racoros al diminetzii... EU, care pot privi muntzii, marea, iarba, ochii iubitei mele, oamenii, orashele, cladirile, strazile... EU, care pot auzi greierii, marea, pasarile, vocea iubitei mele, motoarele masinilor pe bulevarde, ploaia ce cade... EU, care pot mirosi trandafirii, iarba uda, parul iubitei mele, betonul ud, noxele masinilor... EU, care pot simtzi gustul capsunelor, al ciocolatei, al buzelor iubitei mele, al berii reci... EU, care pot atinge iarba, betonul, pielea delicata a iubitei mele... In tot ceea ce exista este prezenta divinitatea... Intr-o forma pe care eu nu o pot percepe pe deplin - nici macar nu o pot aproxima asa, pe departe... Dar deja nu mai am asupra divinitatzii acea viziune pe care mi-au lasat-o orele de religie din scoala primara sau pe care o transmit cartzile sfinte ale marilor religii la prima vedere.... Divinitatea este pretutindeni imprejurul meu si inlauntrul meu, atata timp cat voi respira nu voi inceta sa cred in asta. Nu pot explica, dar este. Acolo. Dincolo. Peste tot si in tozte si in totzi, in forme inimaginabile... Ce sunt minunile? O dovada a existentzei divinitatzii? Poate ca da... Poate ca... Nu stiu sigur... Dar ele se intampla :D si am avut parte de destule, incat sa incep sa cred... Nu sunt genul care merge la biserica in fiecare duminica si de sarbatori (in ultimii doi ani nu cred ca am mai calcat de mai mult de 6-7 ori intr-o biserica) si care se roaga seara inainte de culcare sau care tzine post... Dar CRED si mereu incerc sa pastrez echilibrul intre ceea ce consider a tzine de divinitate (poate mai degraba as spune de un fel de magie :P ) si ceea ce este normal d.p.d.v. al legilor cunoscute care ne guverneaza intr-o anume masura existentza... E greu. Intrebarile apar mereu si nu toate isi afla raspuns. De fapt foarte putzine sunt norocoasele :D Dar chiar si acelea dau nastere altor si altor intrebari. Sau poate ca ceea ce numim "divinitate" tzine de entitatzi mult superioare noua care ne observa si ne ghideaza... Creepy abordarea aceasta in stil "Area51", huh? :P Hehe... Tocmai pentru ca ma aflu intr-o continua cautare a echilibrului mi-e greu sa spun un "NU" hotarat existentzei unei divinitatzi. Poate ca eu insumi sunt propriul meu Dumnezeu?... Tentanta abordarea aceasta gen "La Vey" dar nu este chiar tipul meu... Oricum, pentru mine divinitatea tzine mai mult (d.p.d.v. al conceptului) de OM in sine si de relatzia sa cu mediul ce-l inconjoara. De propria sa viziune. Nu inclin sa vorbesc de divinitate in ceea ce priveste fenomenele ce afecteaza materia. Ci mai degraba in ceea ce le priveste pe acele ce-l afecteaza pe OM... :D La naiba :P Ideea era sa incerc sa ma exprim cat mai pe scurt insa este atat de incitant incat as mai scrie inca de multe ori pe-atata... Si chiar si aici cred ca am aberat mai mult :D decat am spus ceva concret :huh:
Ei, in sperantza ca nu m-am facut de KKO pe de-a-ntregul :D ma retrag la somn... Pax Vobiscum!
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
Demona |
Oct 25 2005, 06:52 PM
|
your Worst Nightmare
Group: Members+
Posts: 832
Joined: --
From: Hell
Member No.: 306
Points: 647
Gender:
|
QUOTE(IceJack @ Oct 18 2005, 06:15 AM) [color=green] A 2-a tema de argumentat pe runda aceeasta: Scopul filosofiei este de a demonsta adevarul Uh! :blink: Am fost pe locu' 3! Incredible... Okey... guys... Scoprul filozofiei e de a demonstra adevarul. Zicetzi voi raspicat. Dar daca punem problema altfel. Punem un simplu semn de intrebare basicly ? frazei... shi iese complet altceva. Scopul filosofiei este de a demonsta adevarul? So, filozofia demonstreaza adevarul? Putem spune shi asha, dar adevarul este ceva relativ. Intodeauna exista doua fetze sau chiar mai multe a adevarului, depinde de perspectiva. Plus ca adevarul poate fi "indoit". Asha ca in concluzie scopul filozofiei este de a demonstra varianta cea mai probabila... sau apropiata de adevar... Sau poate doar de a argumenta nishte afirmatzii adevarate... QED? ;)
|
|
|
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:
Track this topic
Receive email notification when a reply has been made to this topic and you are not active on the board.
Subscribe to this forum
Receive email notification when a new topic is posted in this forum and you are not active on the board.
Download / Print this Topic
Download this topic in different formats or view a printer friendly version.
|