...Si din adancul noptii o umbra de lumina rasari..un inger al luminii captiv intr-un univers intunecat,dar era alegerea ei.Telul ei era sa ii ajute pe cei rataciti,ea reprezenta tot ceea ce era bun si frumos pe lume,totusi tristetea era pentru ea ca o umbra care o urmarea mereu, chiar si in vise ,o umbra pe care nici macar intunericul nu o putea ascunde..Desi ea era esenta, lumina vietii, cea care putea aduce bucurie in viata oricarui om,tocmai ea era cufundata intr-o tristete din care nu avea de gand sa se ridice. Pur si simplu nu mai putea, se saturase sa lupte, sa spere in mai bine. Pe masura ce oamenii deveneau tot mai rai, forta ei scadea, insa continua sa creada in oameni. Ma veti intreba de ce.. Pentru ca ea era Speranta, un inger blond care detinea cheia spre adevarul absolut.Se saturase sa vada cum toti preferau calea raului, avea nevoie ca macar o persoana, una singura, sa creada in ea. Daca ar fi fost asa tot ceea ce a urmat ar fi putut fi evitat..