am vazut acum ceva timp anime-ul acesta si vad ca topicul e cam parasit de lume, poate ca nu i se acorda destula atentie unui anime f reusit din punctul meu de vedere. povestea este, dupa cum zicea si Kisa, istorisirea a unei fugi continue dupa persoana iubita, care nu este doar persoana iubita pur si simplu, ci este aproape un mit, mitul iubirii pure si al fanteziilor si viselor adolescentei, ceva aproape ireal si care transcende trairile egoiste si poate un pic materialiste de la varste mai inaintate. ideea interviului mi-a placut f mult, mai ales cum se afunda si se lasa purtati de poveste cei doi tipi si insasi actrita care isi retraieste din nou viata prin poveste. pe un fundal sonor superb, imagini dintr-o lume veche, aproape ireala se deruleaza cu repeziciune nedandu-ne timp prea mult de gandire, tinandu-ne aproape cu respiratia intretaiata aproape cu acelasi feeling pe care il au cei doi tipi care luau interviul, sperand alaturi de actrita, suferind alaturi de ea, razand si plangand alaturi de ea. si cand aceasta cursa nebuneasca si explodand de viata se termina nu poti sa nu ai regretul sfarsitului si dorinta de a exista ceva dincolo de acest sfarsit.
referitor la ideea live action-ului, nu stiu ce sa zic, e drept ca poate expresivitatea unor actori in carne si oase ar fi fost mai mare, poate emotia ne-ar fi patruns mai usor, insa experientele de pana acum, mi-au aratat, cel putin mie, ca hibrizii de genul asta nu sunt prea reusiti. parerea mea ar fi ca ce e anime sa ramana anime si ce e film sa ramana film. cat despre regie si altele ... nu stiu ce sa zic, regizori buni or fi, actori buni or fi, dar lumea aproape ireala de un farmec aparte din anime nu cred ca poate fi surprinsa de vreun mod revolutionar de a filma vreo scena de nu stiu ce mare regizor.
|