[ Outline ] · Standard · Linear+ ...::: LIGHT and SHADOW :::...

[NoOne]

Se tara incet prin zapada alba lasand in urma o dara de sange. Sageata ii rodea carnea la fiecare incordare a muschilor. S-a oprit putin ciulind urechile. Nu mai auzea chiotele oamenilor si nici latraturile cainilor. Poate scapase.

Rasufla greu. In aerul rece totul devenea casant. Simtea cum aburul propriei rasuflari se sparge in mici cristale de gheata acoperind petele de sange de pe bot. Nu era sangele sau. Cel ce incercase sa o ucida isi traise ultimele sale clipe. Avea inca in nari mirosul de om. Mirosul fricii.

Marai scurt. Ii ura pe oameni. Poate la fel de mult pe cat o urau oamenii pe ea. Se temeau. Pentru ei ea era Draug Rog, Lupoaica Demon, cea care le aducea moartea.

....

[NoOne]

Femeia zambi. Un zambet neomenesc insa. Si-a reluat locul langa foc cufundandu-se si ea intr-un somn lipsit de vise.

Cand Tharahil a deschis ochii afara era deja ziua. Lupoaica disparuse si copila dormea in continuare facuta covrig intre piei. Un fior il trecu din cap pana in picioare. Era frig. Primavara era inca departe chiar daca deasupra lor lucea un soare amagitor de cald. Noaptea ii fusese deajuns sa-si revina dupa oboseala adunata de zile intregi. Dormise ca niciodata. Adanc. Riscase mult si stia asta. Se incrunta. Poate nu ar fi trebuit sa lase paza doar in seama lupoaicei. Dar... nici macar nu-si daduse seama cand trupul i se cufundase in mrejele somnului. Privi ingrijorat in jur. Unde disparuse Dimruth? Se gandi sa o fluiere, insa ar fi trezit copilul.

Momentele acelea in care linistea il inconjura din toate partile erau mult prea rare pentru el. S-a hotarat sa mai profite putin. Trase in piept aerul rece. Simtea sangele alergandu-i prin corp. Incet, simturile i se trezeau si treptat starea de veghe, era inlocuita cu cea de permanenta alerta. Isi aduse aminte de misteriosul arcas. Cine era oare? De ce ii ajutase in lupta? Mult prea multe coincidente. Si el nu credea in coincidente. Cineva ii trimisese lupoaica. Cineva ii trimisese copilul. Cineva il veghea din umbra. Altadata nu i-ar fi pasat insa, ciudat, dar parca dintr-o data devenise curios.

Poate ca viata sa urma sa capete un scop.