Batalia de la Sekigahara ---------- ADEVARATA ISTORIE : Batalia de la Sekigahara a marcat sfarshitul deceniilor de razboi civil din Japonia. Trecusera 2 ani de la moartea lui Toyotomi Hideyoshi, un om ce avea puterea shi taria necesara pentru unificarea Japoniei dar caruia ii lipseau autoritatea shi caracterul nobiliar pentru a deveni shogun. Pe 21 octombrie 1600 la Sekigahara doi dintre cei mai puternici pretendentzi la shogunat, Tokugawa Ieyasu shi Ishida Mitsunari s-au ciocnit in batalia finala.
Ishida era mai renumit pentru abilitatzile sale politice decat pentru cele militare. Cu toate acestea afirmatziile sale ca il sprijina pe fiul lui Hideyoshi, Hideyori au atras de partea sa numeroshi aliatzi ai fostului shogun. In armata sa de la Sekigahara [de aproximativ 80.000 de oameni] se gaseau multe nume de razboinici faimoshi: Mori of Choshu, Kobayakawa, Ukita, Shimazu of Satsuma. Deoarece multe din aceste familii ishi aveau bazele in vestul Japoniei fortzele lui Ishida au fost numite
Armata de Vest.
Ieyasu, cu o deosebita cariera militara in spate avea baza principala in noul castel din Edo. Sustzinut de familia sa - Matsudaira - shi catziva generali renumitzi printre care shi Ii Naomasa, Yeyasu a cashtigat shi aliantza catorva familii ca Hosokawa, Kato shi Kuroda. Fortzele lui Tokugawa [aproximativ 74.000 de oameni] au fost numite
Armata de Est.
Campania ce a culminat la Sekigahara a inceput cu cateva luni in urma prin manevre politice. In iulie, tokugava Yeyasu a fost fortzat sa se retraga din Consiliul Regent la Osaka pentru a-shi apara domeniile estice de un potentzial atac al unui vecin aliat al lui Ishida. Ishida a incercat un atac surpriza insa retzeaua de spioni a lui Ieyasu l-a tzinut pe acesta la curent de evolutzia lucrurilor. Tokugawa in acest rastimp shi-a strans shi el trupele shi in august au parasit Edo pentru a ataca vecinul din nord. Apoi s-a indreptat spre vest spre linia de campanie a lui Ishida.
Miscandu-se rapid shi profitand de elementul de surpriza Ieyasu a reushit sa blocheze caile de acces spre Edo prin cucerirea castelelor Gifu shi Konosu. Ishida se afla intre timp la castelul Ogaki, dupa ce fusese intarziat de un asediu asupra castelului Fushimi, la sud de Kyoto. Shtirile referitoare la viteza shi inaintarea lui Ieyasu l-au shocat pe Ishida care a fost dus shi mai tare in eroare de spionii dushmanului sau care au raspandit zvonul ca intentzia lui Yeyasu este de a ocoli castelul Ogaki pentru a ataca puternica armata a lui Ishida la Sawayama, vest de Sekigahara. Ishida a decis in octombrie ca este mai bine sa se retraga din castelul Ogaki pentru a apara trecatoarea de la Sekigahara pentru a bloca orice mishcare spre vest a dushmanului sau. Insa acest lucru era exact ce ashtepta shi Ieyashu care, cu toate ca era inferior numeric, excela in luptele purtate in camp deschis.
In dimineatza zilei de 21 principala preocupare a soldatzilor era uscarea hainelor dupa ce o ploaia torentziala ii udase pana la piele in timpul marshului petrecut cu o noapte inainte. Oricum nimeni nu vedea ce se intampla deoarece o ceatza deasa limita vizibilitatea la catziva pashi. La ora 8 [dimineatza] in timp ce ceatza incepea sa se ridice pocnetul muschetelor shi sunetele primului atac s-au facut auzite in vale. Trupele lui Tokugawa, conduse de ii Naomasa shi Fukushima Masanori, au luat initziativa izbind centrul liniei defensive al Armatei de Vest. Batalia acerba a continuat pe toata durata diminetzii, pe masura ce din ce in ce mai multzi comandantzi ordonau oamenilor sa se arunce in lupta. Armata de Est a reushit sa inainteze pe flancurile de nord ale vaii, unde Ishida ishi stabilise centrul de comanda insa flancul sudic era in continuare puternic aparat de Otani. Daca linia Armatei de Vest ar mai fi rezistat pana la sfarshitul zilei batalia ar fi revenit lui Ishida shi apararea lui Hideyori impotriva uzurpatorilor din est ar fi fost un succes.
Punctul culminant al bataliei a fost imediat dupa-amiaza. Clanul Kobayakawa inca nu intrase in lupta, aliatzii lui Ishida pastrand o pozitzie superioara pe o culme aflata in spatele flancului sudic al bataliei. Ishida trimisese semnale disperate aliatului. Daca acesta ar fi atacat Armata de Est Ieyashu ar fi fost fortzat sa slabeasca presiunea pe fortzele lui Otani shi lupta ar fi fost pierduta pentru estici. Tensiunea lui Ieyasu era dublata de furia impotriva propriului sau fiu, Hidetada, care nu reushise sa ajunga la Sekigahara cu trupele sale in numar de 38.000 de oameni. Ultimul as fusese deja jucat de Ieyasu. Inainte de inceperea luptei spionii sai au incercat sa-l convinga pe Kobayakawa sa schimbe taberele shi sa tradeze Armata de Vest. Cand Kobayakawa a atacat intr-un final fortzele sale s-au indreptat impotriva bravului Otani shi nu impotriva Armatei de Est. Depashit numeric Otani a reushit sa mai mentzina un timp linia frontului. In fatza infrangerii, la sfarshitul zilei, Otani a facut un ultim ritual: cel de sinucidere.
Pierzand lupta pe flancul sudic armata lui Ishida a realizat ca victoria sta in mainile Esticilor. Majoritatea au aruncat armele, inclusiv Ishida, shi au fugit spre nord cautand adapost pe muntele Ibuki. Shimazu a fost singurul care a continuat lupta. Luptand cu Ii Naomasa shi ai sai "Diavoli Roshii" acesta a reushit sa-l raneasca cu o muscheta pe Ii Naomasa la bratz. In cele din urma Shimazu a recunoscut infrangerea sa. Deoarece prin nord ii fusese taiata calea de retragere acesta a atacat prin centrul armatei lui Tokugawa incercand sa ajunga la drumul Ise. Indrazneala sa a dat roade. Facand schimb de coifuri cu nepotul sau pentru a inshela inamicul acesta shi-a condus ultimii 200 de oameni chiar pe langa Ieyasu incercand sa scape de Diavolii Roshii ai lui Naomasa. Ajungand la drum bravul sau nepot, deghizat, s-a intors impotriva urmaritorilor shi a luptat pana la moarte. Aceasta actziune sinucigasha i-a permis lui Shimazu sa ajunga la Kyushu cu 80 din oamenii sai. Ishida a fost capturat 3 zile mai tarziu dupa batalia data pe muntele Ibuki shi a fost executat impreuna cu altzi comandantzi ai Armatei de Vest la Kyoto, cateva zile mai tarziu.
Ieyasu a fost fortzat de cei apropiatzi sa nu se razbune pe propriul sau fiu care a ajuns la locul bataliei mult dupa ce aceasta a fost incheiata. Oricum, Tokugawa Ieyasu devenise shogun shi, ca succesor, il avea pe Hidetada.
Varianta originala a acestui text poate fi regasita la adresa: http://hkuhist2.hku.hk/nakasendo/sekibatl.htm