M-am gandit sa fac si eu un fan fic. Nush daca am talent sau nu, da raman pe faza incercarea moarte n-are.
Este noapte, tarziu. Nu era nicaieri nici o licarire de lumina. In camera lui Sayuri era intuneric de asemenea. Fata statea intinsa pe pat, cu ochii deschisi, privind spre fereastra deschisa. Luna isi lasa razele reci sa patrunda pana in camera ei. Dar acestea se pierdeau in intuneric, dispareau, se faceau scrum.
Sayuri se ridica brusc, se duse la fereastra si privi atent spre luna. Auzi un murmur, ce parea mai degraba cantec de jale si tristete. Dar d c nu il putea intelegea acest kntec. Ii parea asa de familiar, desi nu-l mai auzise. Dar nu intelegea versurile. De ce auzea doar melodia sumbra? Aceasta intrebare ii framanta gandurile.
"Cred k ar fi indicat sa ma plimb putim. Poate e doar imaginatia mea. E prea ciudat sa fie real cv."
Se schimba repede. Lua un tricou negru si o fustita albastra. Nu o prea interesa cum arata. Conta sa se simta bn. Isi pieptana parul lung, saten si il lasa pe spate. Bretonul ii venea in ochi. Dar nu era nicio problema; se obisnuise.
Poate era o idee mai bn sa-si sune prietena cea mai buna. Nu, ne era cel mai bun lucru pe kre trebuia sa-l faca. Poate ii facea probleme. Era persoana la care tinea cel mai mult. Nu ii prea pasa de parinti, de sentimentele celorlalti. Se dedicase prietenei ei cele mai bune. Trecusera 9 de knd o cunoscuse. Si-asa, timpul trecuse prea incet. Simtea ca o cunoaste de mai mult timp. Nu-i pasa.
Se indrepta spre usa. Se incalta repede si pleca. Era bezna totala. Nici un felinar aprins. Oarecum simtea teama. Dar nu-si arata mai niciodata sentimentele. In mintea ei era doar un gand : " Dak mor, mor. N-are nici un rost sa ma opun soartei sau sa plang, nu o sa rezolv nimik.". Poate avea dreptate. Sau poate nu. Ajunse la un parc. Erau 2 hinti acolo. Se duse spre una si incepu sa se legene.
Chiar atunci, in momentul knd se linisti, auzi iar acel kntec. Era satula de el. Dar nu putea schimba nimik. In fata ei era o cladire abandonata, o scola kre nu se mai folosea. In spate era soseaua principala, vesnic circulata. Nu prea o interesa strada. Privea spre scola.
Deodata, intr-un colt al scolii, vazu o fata ciudata. Avea parul pana la umara, brunet, iar ochii mari si rosii. Era imbrakta intr-o kmasa de noapte alba, patata cu sange. Fata parea k murmura cv. Ce era? Era kntecul pe kre il auzea Sayuri.
Gata, acum ii era de ajuns. Sayuri se enerva si se duse spre fata. Cu cat se apropia intelegea kntecul.
" D c m-ai ucis? C ti-am facut tie? Tu traiesti pt k eu am murit. Esti doar o criminala."
-OPRESTE-TE!!!!!!! rasuna glasul lui Sayuri.
Fata o privi inocenta. Se opri pentru o secunda. Kntecul nu mai se auzea. Se privira amandoua direct. Ochii kprui ai lui Sayuri erau identici cu cei ai fetei. Doar culoarea difera.
-Scuza-ma, dar ai intrecut masura! Chiar sub geam?! Nu esti km mik sa umbli noapte pe strazi? Ti se pare cv normal ce knti? Si apoi, cei cu rochita ta? Ai fugit de aksa?
Fata doar o privea, fara sa scota vreun sunet. Nici makr nu clipea. O privea insistent. Park ea era cea kre astepta un raspuns.
-Mai bn sa te duc aksa. Unde locuiesti?
Fata nu raspundea nik. Doar se uita la ea.
VA URMA
Sper k va placut. Nu ma supar pt criticile rautacioase. E pt prima data knd public un fan fic.